Între ziduri ca de gheaţă - Mia Frollo
De ce atâta soare şi drag de vieaţă-n cale?
Aci e mănăstirea cu clopotul de jale.
Cum freamătă pădurea pierdută-n zări departe?
Aci sunt umbre negre cu zâmbete de moarte.
Merg una câte una, sub gânduri reci plecate...
Tu, care vrei odihna de clipe zbuciumate,
Tu, care porţi în suflet atâta amintire
Şi-n ochi oglinda vieţii-nflorite în iubire,
Să nu baţi cu nădejde la porţile-nvechite
De veşnicia vremii atât de liniştite;
Mai bine-ntoarce-ţi pasul, de-i obosit acum,
Să guşti uitarea caldă din viaţa de pe drum.
Din volumul “Flori de flăcări”, 1923
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu