Opera lui Michael Maier si alchimia spirituala(misticism)

Michael Maier şi alchimia spirituală

Imaginea alchimistului naiv, care încerca să transforme diferitele metale în aur suflând în permanenţă în cuptoare şi bolborosind diferite incantaţii poate să fie spectaculoasă, dar este extrem de falsă.
După cum arăta Mircea Eliade, alchimia reprezintă un sistem de cunoaştere extrem de complex, comun tuturor culturilor tradiţionale, a cărui origine se pierde în negura veacurilor. Termeni precum „sulf“, „mercur“ şi „sare“ desemnează de fapt realităţi aparţinând structurii fiinţei umane, iar operaţiunile cărora, în limbajul cifrat al alchimiştilor, le sunt supuse metalele sunt de fapt eforturi la care alchimistul şi supune propria fiinţă, în scopul dezvoltării spirituale.
Un exemplu de alchimie spirituală o reprezintă opera germanului Michael Maier (1568 - 1622). Acesta s-a născut la Rendsburg, în Ducatul Holstein, situat în nordul extrem al Germaniei. În copilărie, Michael a primit o educaţie umanistă, bazată în principal pe studiul limbii latine şi a literaturii antice, iar apoi a urmat cursurile universităţilor din Rostock, Frankfurt, Padova şi Basel, obţinând diploma de doctor în medicină.
La numai un an după ce devenise doctor, în 1597, Maier revenise aproape de casă, la Rostock, unde practica medicina. Apoi, pentru o scurtă perioadă de timp, şi-a exercitat meseria în alte două oraşe de la Marea Baltică: Danzig şi Konigsberg.
Din primii ani ai secolului al XVI-lea datează şi interesul său pentru alchimie, care îl conducem, în cele din urmă, spre curtea lui Rudolf al II-lea de la Praga. Ajuns în capitala Imperiului în 1608, peste numai un an devine medic al curţii şi, mai ales, consilierul personal al împăratului habsburgic Rudolf al II-lea, un mare pasionat de alchimie.
După moartea împăratului, în 1612, Maier şi-a continuat studiile în domeniul ocultismului, dar a prins şi gustul vieţii de la curţile regale. Prin urmare, a petrecut un timp în Anglia, la curtea lui Iacob I, apoi în Germania, pe lângă principele de Nassau, un alt mare protector al alchimiştilor, chiar dacă nu beneficia de puterea, bogăţia şi influenţa lui Rudolf al II-lea.
Ca urmare a studiilor desfăşurate începând din primii ani ai secolului al XVI-lea, Maier publică, în 1617, Atalanta Fugiens, lucrare de alchimie care cuprindea nu numai epigrame şi discursuri, ci şi imagini şi cincizeci de compoziţii muzicale, numite fugi.
În 1619, Michael Maier devenea medicul principelui Moritz von Hessel-Kassel, iar în 1620 îşi stabilea reşedinţa la Magdeburg, unde a continuat să practice medicina. Aici avea să şi înceteze din viaţă, în 1622, în vârstă de numai 54 de ani, lăsând în urma sa mai multe studii nepublicate.
Opera lui Michael Maier
Opera sa este extrem de vastă, iar aici ne vom mulţumi să amintim doar lucrările mai importante:
• Atalanta fugiens, deja amintită, oferind metode de interpretare alchimică a diferitelor mituri ale Greciei antice, precum legenda argonauţilor plecaţi în căutarea Lânii de aur, cele douăsprezece munci ale lui Hercule, războiul troian sau călătoria lui ulise spre Ithaca;
• Themis aurea, lucrarea lui Maier din 1618, se referă, de asemenea, la mişcarea rozacruciană. Titlul sub care a fost publicată la Londra în 1656 este cât se poate de grăitor: Themis Aurea. The Laws of the Fraternity of the Rosie Crosse. Written in Latin by Count Michael Maierus, And now in English for the Information of those who seek after the knowledge of that Honourable and mysterious Society of wise and renowned Philosophers... (Themis Aurea. Legile Frăţiei Rozacrucii, scrise în latină de contele Michael Maierus şi acum în engleză, pentru informarea celor care caută cunoaşterea acestei onorabile şi misterioase societăţi a înţelepţilor şi a faimoşilor filosofi). Aici, el tălmăceşte pe înţelesul tuturor, comentează şi interpretează diferite aspecte ale societăţii Rozacruce, care publicase recent cele trei texte fundamentale şi al cărei membru este posibil să fi fost şi Maier.
• Septimana Philosophica, apărută în 1620, cu titlul complet Qua Aenigmata Aureola de omni Naturae genere a Solomone Israelitarum Sapientissimo Rege, et Arabiae Regina Saba, nec non Hyramo, Tyri Principe, sibi invicem in modum Colloquii proponuntur et enodatur -Francfurti Typis Hartmanni Palthenii, este concepută sub forma unui dialog între Solomon, regina din Saba şi Hiram, având ca temă secretele universului. Pe parcursul a şase zile (deoarece în ziua de sabat nu au loc astfel de discuţii), cele trei personaje biblice cei doi vorbesc despre toate regnurile existente în natură, începând cu cel vegetal şi sfârşind cu fiinţele omeneşti.
Sursa:http://www.clubmistic.ro/51/Michael-Maier-si-alchimia-spirituala/140