ION PRĂVALE
de Alexandru Gregorian
In fiecare toamnă ar şi ar
Deacinda tot pământul.
Mă frâng pe plug
Cu soarele'n spinare şi cu vântul
Şi inima mi-o'ngrop aprinsă, rug,
Sub brazdele de tină,
Iar sufletul mi-l coc mereu
In spice de lumină.
Din braţe-mi fac secerătoare
Ş'adun sub cer -dar cui adun? -
Grămezi de chihlimbare,
Şi'n fiecare seară
Mă culc tot mai flămând
Cu snopi de stele subţioară
Şi Pâinea lunii rumenă în gând
Drept cină.
Doamne, sunt chipul Tău: Ion Prăvale!
In fiecare toamnă seamăn
Şi niciodată nu culeg.
Mereu mi-s mâinile mai goale,
Că aurul rodit în vară, geamăn,
Nu eu, ci hoţii îl culeg.
Alexandru Gregorian
Almanahul "America", 1958
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu