Asasinarea Lolei
Dumitru Gheras
răspândești în jurul tau un fel de frumusețe
periculoasă
la fel ca moleculele de cerneală
în cana cu apă
ți-am spus de atâtea ori lucrurile astea
atunci când vorbeam singur
dar
mai e ceva
întotdeauna mai e ceva
tu n-ai știut niciodată cum se îmbracă o rochie albă
te împiedicai numai când te gândeai la dânsa
ai fost un terorist perfect instruit, Lola,
de naiba știe cine
aveai capul plin de atentate
special concepute
pentru inima mea
Lola, m-am săturat să mai cred într-un ideal de plastic
în atingeri de plastic
în lacrimi de plastic
acum chiar și zâmbetul tău cu subînțeles
de plastic
nu reușește să-mi urnească vreun nerv
în capul meu se aude vocea ta de ideal căzut
sugrumată
dar uiți că implori un zid
pe care singură l-ai construit
în clipa asta te zbați
pentru că am stânga încolăcită strâns
în jurul gâtului tău
ca un ultim gest de tandrețe
că de-acum înainte va fi
ninsoare ploaie ori secetă
pe pământul unde vei călca
eu n-am o treabă
voi fi liber de tine
cum unde și de ce vei trăi/sau nu/
vei face cum îți va trăsni
oriunde
în afara mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu