BINE ATI VENIT IN NEANT!

TOTI VENIM DE NICIUNDE SI PLECM NICAIERI,REGASINDU-NE APOI INTR-UN VID ABSURD.

Acest blog a apartinut lui IOAN ''NEALA'' NICA care a murit in 1 Ianuarie 2020. Blog-ul va fi administrat in continuare de fratele sau George ''Sixray'' NICA

marți, 4 septembrie 2012

Ideile filosofice ale lui Henri Bergson



Ideile filosofice ale lui Henri Bergson
Henri Bergson (1859—1941) a instituit in filosofia franceza un spirit, o modalitate specifica de a gindi. Filosofia lui Bergson reprezinta o reactie specifica la gindirea scientista. Inspirindu-se partial din romantism, Bergson dezvolta antiintelectualismul lui Ravaisson, Lachelier, Bontrox, s. a., care s-a afirmat in ultimele decenii ale sec. al XVIII-lea. Avind o pregatire enciclopedica, cunoscind profund matematica si stiintele naturii, Bergson elaboreaza o opera, inalt apreciata in epoca (in anul. 1928 i s-a decernat Premiul Nobel) si comentata pe larg.
Teza sa de doctorat, aparuta in 1889 sub titlul «Eseu asupra datelor, nemijlocite ale constiintei» anunta ca Bergson ca si alti contemporani ai sai doresc sa exprime spontanietatea experientei interioare, sa se restringa la datele nemijlocite ale constiintei, se straduiau sa le sustraga oricaror influente din partea cunostintelor pe care le puteau dobindi din geometrie, fizica, chimie.
Atunci cind eul in loc sa fie absorbit de viata-Iui launtrica, se obiectiveaza, se exprima in altceva, se proiecteaza in afara. Bergson explica acest proces prin caracteristica autoobserva-tiei, a introspectiei. Conform metodei psihologice, cind un subiect se observa pe sine, crede ca surprinde date nemijlocite.
Bergson subliniaza ca ne inselam, deoarece eul care se observa pe sine, se proiecteaza intr-un spatiu, unde-si cristalizeaza experientele traite ca si cum acestea ar fi lucruri situate in acest spatiu psihologic.
Astfel, omul da nume la ceea ce tine de afectivitate la sentimente cum ar fi gelozia sau simpatia, bucuria sau nostalgia. Impresiile si sentimentele sunt desemnate prin cuvinte aidoma unor obiecte si localizate intr-un fel de spatiu determinat.
Spatiul psihologic, Bergson il defineste ca timpul nostru. Noi credem, subliniaza filosoful francez, ca ne observam in timpul in care se desfasoara experienta noastra traita, in realitate, insa, am tradus acest timp intr-un spatiu si ne consideram pe noi insine in aceasta proiectie spatiala. In asa fel explica Bergson timpul si spatiul.
Timpul spatializat este o reprezentare a timpului falsifcata de analogia sa cu spatiul,
Tocmai in acest timp contrafacut omul proiecteaza elementele psihologice, pe care i le ofera introspectia, solidificindu-se, dindu-le nume, o pondere cantitativa, relativa. Eul adevarat continua sa existe in timp. Acest fenomen filosoful il fixeaza prin formula: «durata pura» — timpul real, veritabil, considerat in dimensiunea lui profunda. Pentru a intelege filosofia lui Bergson este necesar sa observam opozitia stabilita intre «timpul spatializat» si «durata pura».
Bergson scindeaza in doua constiinta de sine. El evidentiaza devenirea profunda a eului, unde domnesc calitatea si interioritatea, unde elementele se intrepatrund si sunt continuu creatoare de durata pura. Pe de alta parte exista reprezentarea spatializata a acestei deveniri; desfasurata intr-un timp fals, care de fapt este doar spatiu, unde domina in consecinta exterioritatea, cantitatea.
Filosoful francez evidentiaza profunzimea calitativa, unde totul se intrepatrunde si se contopeste intr-un proces evolutiv, creator si exterioritatea cantitativ, unde totul se reduce la obiectivitatea lucrurilor in lucrarea «Datele imediate ale constiintei»
Bergson supune criticii determinismul, dezvoltindu-si propriul concept asupra libertatii. Ştiinta contemporana lui explica principiul determinismului astfel: totul pare o cauza si in aceleasi conditii, aceleasi cauze produc acelasi efect...
V. Bergson subliniaza ca acest principiu poate fi utilizat in timpul omogen pentru «spatiu-timp», pentru exterioritate. În studierea eului profund, pentru care nu exista doua momente identice principiul determinismului este lipsit de sens, Eul ca durata pura este o devenire creatoare care se imbogateste cu fiecare moment nou ce-i este dat sa-1 traiasca. Analizind fenomenul libertatii, Bergson defineste conditiile unui act liber. Actul este liber atunci, cind este produs de eul profund in totalitatea sa.
El este generat de multiplicitatea calitativa a duratei pure, care contine in ea intregul trecut al eului in unitatea sa. Dupa analiza mai multor situatii, filosoful francez conchide: numai daca traim in durata pura si nu in spatiu-timp, suntem capabili sa savirsim un act liber, ceea ce inseamna ca putem lua o decizie din adincul intregii noastre fiinte. Libertatea in conceptia lui Bergson este infatisata cu doua atribute esentiale: spontaneitate si originalitate.
Mai intii, libertatea este spontaneitate. Omul este liber daca actiunea sa nu se constituie prin mijlocirea cumpanirii de motive, ci rasare direct din dezvoltarea intima a constiintei. Filosoful distinge diferite grade ale libertatii. Un act apare cu atit mai liber cu cit radacinile sale coboara mai adinc si se dezvolta din serii mai bogate ale duratei intime. Omul se elibereaza cu atit mai desavirsit, cu cit faptele lui exprima si isi trag puterea din straturi mai bogate si mai profunde ale sufletului sau «Libertatea nu este nicidecum redusa la spontaneitatea sensibila.
Astfel, decurg lucrurile in viata animalului a carui viata psihologica este mai efectiva. În cazul omului, o fiinta ginditoare, actul liber reprezinta o sinteza de sentimente si idei. Evolutia care duce la actul liber, filosoful o defineste ca evolutie rationala. Asadar, libertatea nu exclude ratiunea, o include si o constituie ca o parte esentiala a fructului ei copt.
Sursa:portalroman.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu