Madam Popic

Madam Popic
Ion Pribeagu

Când m-am mutat, Madam Popic
Propietară în Piatar Moşi
O femeie cu mult şic
Şi dată în obraji cu roş
Prinzându-şi buclele de pe frunte
Şi celelalte amănunte.

Mi-a spus nu care cumva
S-aduci femei în casa mea
Nu sunt doamnă de elită
Dar casa mea este cinstită.

E greu s-o duci după tipic
Când n-ai venit de la moşie
De aceea şi Madam Popic
Trăieşte numai din chirie.

Mai o odaie mobilată
Mai o intrare separată
Aşa că nu se ştie adesea
Cine a intrat şi cine iese
Şi toată lume-ai mulţumită
Încolo, casa e cinstită!

Independentă şi majoră
Ca orişice femeie bine
Are un iubit care-o adoră
Şi-un colonel ce o-ntreţine
Fiindcă-i o vorbă ce grăieşte
„Unde-s doi puterea creşte”
Când nu vine domnul colonel
Atunce domnul Bombonel
Vine şi o face fericită
Încolo, casa e cinstită!

În faţă şade o artistă
Care trăieşte c-un bancher
În stânga jos un ofiţer
Şi drept la mijloc o modistă.

În fund mai stau vreo trei familii
În dreapta domnişoara Mily
Un domn cu cioc, o croitoreasă
Care primeşte doar acasă
Şi este foarte renumită...
Încolo, casa e cinstită!

Cu glasul dăruit de zei
Actriţa, tânără frumoasă
Când nu vine bancherul ei
Nu prea întârzie pe acasă
Aşa că-n camera Elvirei
Primeşte gazda musafiri
Doar pentru luni şi pentru vineri
Odaia-i dată la doi tineri
Ce-şi spun povestea într-o clipită
Încolo, casa e cinstită.

Când îi soseşte de la ţară
Vreo rudă, atunci e vâlvătaie
Că trebuie pentru oseară
Să pregătească o odaie.

Şi trece artista la mijloc
Modista la domnul cu cioc
Domnul colonel la familii
Domn Bombonel la doamna Lily
Şi toată lumea-i mulţumită,
Încolo, casa e cinstită.