Nu e de la noi

Nu e de la noi
Ion Pribeagu
 

Într-un sat pe-o cărăruie
Lângă cârciuma lui State
Trei femei stăteau de vorbă
Trei leliţe, trei surate
Şi uitându-se-n ţărână
Cu pătrundere destulă
Măsurau un boţ de carne
Care semăna cu o... bulă.

- Fă Mărie – zice Safta
Să tot fie a lui Tănasă?
- Nu e lele, că o cunosc eu
Că are cerc şi-i noduroasă
- Poate a lui Drăgan?
- Da de unde
Zice Tinca cu-nfocare
Căci a lui Drăganm e groasă
Şi are o dungă pe spinare.
- Poate este a lui Hâncu?
- Nu se poate sare Lina –
A lui Hâncu-i năzdrăvană
Şi vânjoasă ca prăjina
Şi apoi Hâncu de vreo lună
E la Vidra, la moşie...
- Dar, a cui să fie oare?

Doamne, doamne a cui să fie?
Cum stăteau nedumerite
Cercetând cu anevoie
A trecut chiar pe-acolo
Primăreasa, doamna Zoe

- Ce faceţi pe-aicia?
- Uite stăm cu mintea răvăşită
Şi nu ştim a cui să fie
Bula asta oropsită?

- Nu e nici a lui Vasile!
- Nici a lui Marin Cucui!
- Nici a lui Grigore Zgaibă?
- Nici a lui Mihalcea nu-i!

Primăreasa o priveşte
Şi răspunde răspicat
- Bula asta, fă leliţe,
Nu e de la noi din sat!