Despre demnitate

...In discursul despre demnitate va fi avuta in vedere numai demnitatea individului uman definit ca entitate autonoma,deci fata de care orice tribalism este heteronom. Ce inseamna autonomia individului? inseamna nu ca traieste dupa bunul sau plac ,ci-ca el alege legea dupa care sa existe.Acest lucru nu-l poate hotara nimeni in afara de noi si acceptarea oricarei ingerinte sub acest raport antreneaza o diminuare a demnitatii.Din ce directie putem fi constransi sa procedam altfel decat in termenii legii alese de noi? Raspunsul,limpede si hotarat este acela ca din nici o directie ,sub nici un imperativ.Cine alege servitutea este,alegand-o ,tot atat de liber ca acela care alege nesupunerea.Ce ne deternina sa alegem impotriva demnitatii la orice forma de degradare a libertatii sale? Evident,numai lacomia si frica ,deci dinauntrul nostru.Si nu lacomia ca apetit excesiv sau ca nevoie instinctiva de a-ti crea rezerve,ci erijarea scopului ei in scop ideal.Si nu teama ca reactie naturala in fata primejdiei,ci lasitatea ,caci ce altceva inseamna lasitatea decat sa consimti la propria ta frica,alegand-o in locul rezistentei si a curajului ,ca reactii ideale ale autonomiei si demnitatii?La ce are de rezistat individul ca sa-si pastreze intacta demnitatea ? La mistificare,dar discernamantul ne face greu de amagit.La ispitirea cu bunuri,a caror acceptare reprezinta vanzarea de sine,cu demnitate cu tot.In sfarsit,la amenintari,dar ,daca este ceva aproape sinonim cu demnitatea,acel lucru este neanfricarea ,adica aptitudinea de a suferi si de a muri.Cine ,macar odata in viata ,nu a rezistat unei perfide tentative de mistificare sau unei tentatii sau unei spaime nu si-a luat inca masura demnitatii sale...

Bibliografie

*Petru Cretia-Studii filozofice