Cugetari despre mine de la Cioran

Cateodata ma simnt strain mai ales de mine,incercand sa-mi gasesc granitele sentiment ale si pe care nu le aflu in intregime poate irascibilitatii, sau poate temperamentului. Cearta mea cu Dumnezeu o consider o criza religioasa, sau poate o ratacire de moment, pentru ca procesul deschis intre OM-LUME-DUMNEZEU este un cosmar interminabil si totusi reductibil unei singure sintagme:SINUNCIDERE PARTIALA. Dupa ani si ani ma intalnesc cu mine si consider ca nu-mi mai sunt prieten.Daca iti depasesti limtele esti pedepsit,iar daca nu ti le depasesti,esti OM. EU cred ca nu sta in puterea niciunui OM si a niciunui sfint sa se plimbe singur si fara convingeri printre adevaruri;consider ca nu exita pilule pentru eliberare de ura contra vietii,contra omeniriieu numindu-le sinuncideri amanate In momentul de fata haosul insoteste orice creatie omeneasca lipsita de puterea de a rivaliza in suprimarea dezordenii universale,cu ordinea divina,pe care nu o recunosc Atata timp cat OMULva mai fi hartuit de idea obsedanta a pacatului,ramane o fiinta condamnata. Crestinismul,nu trebuie sa ne faca mai nefericiti si sa ne deaa mai multe iluzii intr-o cadere mai mare. In final constat ca nu este placut sa fi crestin.Intre o copilarie fericita si o batranete linistita se afla O ETAPA A DURERII. Am hotarat sa nu mai dau vina pe nimeni decand am observat ca sfarsesc intotdeauna prin a semana cu ultimul meu. "Nu am de inpartit cu nimeni nimic,doar inca o vreme cu Dumnezeu" Dumnezeu este sursa initiala a pacatului si a erorii.Caderea lui Adam e,in primul rand un dezastru diin si numai in al doilea rand unul uman.Dumnezeu si-a plasat in om toate posibilitatile lui de imperfectiune. Dumnezeunu nu este un act pozitiv de afirmare,ci rezultatul unei inversunari impotriva existentei,o functie sau un moment ce defineste viata noastra in pragul inexistentei.Dumnezeu fiind existenta inexistentei. Dumnezeu este expresia pozitiva a nimicului,cine nu-l poate iubi pana la absurd n-are nici un rost sa se mai incurce cu el. Este imposibil de a-l iubi pe Dumnezeu altcumva decat urandu-l! Nu pot sa ma impac cu mine cu ceilalti, cu lucrurile.Si nici cu Dumnezeu.Cu el in niciun fel.Sa stau natang in bratele lui reci? Dar n-am nevoie de un culcus de babe ostenite.Pe spinii acestei lumi ma odihnesc mai bine, si cand ma infierbant devin si eu un spin al Ziditorului.Isus este responsabil de atatea suferinte incat constiinta lui trbuie sa fie incarcata,prea incacata de n-a mai dat intre timp semne de viata.De doua mii de ani se reazbuna pe noi nu a murit pe o canapea. Sunt in mine elemente crestine,prea crestine tentatia cersetoriei, a desertului si accesele demente de mila. Expresii diferite ale renuntarii:Toxinele crestine ne-au lasat in sange otrava unui absolut care ne taie respiratia,dar fara de care nu mai putem trai.