BINE ATI VENIT IN NEANT!

TOTI VENIM DE NICIUNDE SI PLECM NICAIERI,REGASINDU-NE APOI INTR-UN VID ABSURD.

Acest blog a apartinut lui IOAN ''NEALA'' NICA care a murit in 1 Ianuarie 2020. Blog-ul va fi administrat in continuare de fratele sau George ''Sixray'' NICA

duminică, 25 octombrie 2020

Paianjenii de munte * Himalaya


Păianjenii de munte *Himalaya
Foto:Wikimedia Commons

În Himalaya există specia de păianjeni ”Euophrys omnisuperstes”, cunoscută, de localnici, cu denumirea de ”păianjelul himalayan săltăreț”. Alpiniștii susțin că au văzut acestă arahnidă și la 6.700 de metri altitudine, ascunsă printre crăpăturile stâncilor. Sunt printre singurele animale care rezistă la asemenea altitudini, alături de câteva specii de zburătoare. Se hrănesc cu musculițe aduse de vânt.







marți, 6 octombrie 2020

John Delaney * Viata si moarte pe Everest



John Delaney*Viata si moarte pe Everest
*Foto:Wikimedia Commons

Pe 21 mai 2011, omul de afaceri irlandez Josh Delaney și-a găsit sfârșitul pe Muntele Everest, la vârsta de 42 de ani. Toată viața și-a dorit să ajungă în vârful Everestului și cu numai 50 de metri înainte de atingerea acestui obiectiv a murit. Cauza decesului a fost provocată de altitudine, omul de afaceri nu s-a putut aclimatiza. În timp ce Delaney urca muntele Everest, soția sa dădea naștere fiicei lor, pe care irlandezul nu a mai apucat să o vadă.





joi, 24 septembrie 2020

Serpasul Namgyal



Șerpașul Namgyal
*Viata si moarte pe Everest
*Foto:Wikimedia Commons

Namgyal a fost o legendă printre șerpași, dar și printre clienții și alpiniștii pe care i-a ghidat pe Everest. Șerpașul își dorea să organizeze propria expediție, una dintre cele mai mari de pe muntele Everest, alături de o echipă. Namgyal a ajuns în vârful muntelui de zece ori, însă a zecea încercare a fost și ultima. Pe 16 mai 2013, la o altitudine de 8.000 de metri, a cedat. O durere în piept l-a înghenunchiat, a început să plângă, apoi s-a stins.





miercuri, 23 septembrie 2020

Viata si moarte pe Everest


Viata si moarte pe Everest
Francys Arsentiev și soțul ei

Un alt record realizat pe Muntele Everest s-a terminat tragic. La 22 mai 1998, alpinista Francys Arsentiev a devenit prima femeie din SUA care a ajuns în vârf fără oxigen suplimentar. Americanca, împreună cu soțul ei, Serghei Arsntiev, au ajuns în „Zona Morții” și au stat aproape 3 zile la peste 8.000 de metri altitudine. După aceste zile, au decis să coboare, dar au făcut-o separat. Serghei a ajuns primul la tabără, dar soția sa nu era acolo. El a decis să plece imediat în căutarea ei, cu oxigen și medicamente.
Mai târziu în acea zi, o echipă de uzbeci a găsit-o pe Francys înghețată și luptând pentru a supraviețui. Ei au încercat să o ajute și să o coboare până într-un punct. În acest timp, echipa de uzbeci l-a văzut pe Serghei cum se întorcea pe munte să își găsească soția. A fost ultima oară când Serghei a fost văzut în viață. În dimineața următoare, alpiniștii Ian Woodall și Cathy O’Dowd au plecat în căutarea lui Francys și au găsit-o încă în viață în același loc în care o lăsaseră uzbecii. Alături de ea era pioletul și frânghia soțului ei, dar nu era nici urmă de el. Deși au luat-o pe Francys cu ei, la scurt timp alpinista a murit. Corpul lui Serghei a fost găsit un an mai târziu.

miercuri, 5 august 2020

Hannelore Schmatz * Viata si moarte pe Everest

Foto:Wikimedia Commons

Hannelore Schmatz

Prima femeie care a murit pe pantele superioase ale Everestului este alpinista germană Hannelore Schmatz. În 1979, împreună cu un alt alpinist, a decis să urce pe Everest. La altitudinea de 8.300 de metri, fiind epuizați, cei doi au decis să își petreacă noaptea în aer liber. Deși șerpașii au insistat să nu rămână acolo peste noapte, cei doi nu au ascultat, motivând că vor să se odihnească. Din păcate, nu s-au mai trezit niciodată.
Corpul alpinistului nu a mai fost văzut din noapte incidentului, dar trupul înghețat al lui Schmatz a rămas acolo și poate fi văzut de alpiniști.
„La apriximativ 100 de meri deasupra taberei IV, ea stă rezemată de rucsacul ei, ca și când ar lua o scurtă pauză. O femeie cu ochii larg deschiși și părul fluturând la fiecare rafală de vânt, care mă face să mă simt ca și cum m-ar urmări cu privirea atunci când trec pe lângă ea”, a declarat un alpinist care a văzut-o. La cinci ani de zile după ce a murit, doi alpiniști au încercat să-i recupereze corpul. Ambii și-au găsit sfârșitul în timpul expediției.




marți, 3 martie 2020

Charles Dickens si-a parasit sotia pentru o adolescenta





Charles Dickens și-a părăsit soția pentru o adolescentă 

Personalitati istorice - Charles Dickens                

 Foto:WIKIMEDIA COMMONS                                            


Charles Dickens și-a părăsit soția pentru adolescenta Ellen Ternan . Deși în opera sa promova valori morale înalte, în viața personală Charles Dickens era un om fără scrupule. La jumătatea secolului al XIX-lea, relația scriitorului cu soția sa, Catherine, s-a destrămat. Catherine și Dickens erau căsătoriți de 20 de ani când scriitorul s-a îndrăgostit de o actriță adolescentă, pe nume Ellen Ternan. Cei doi au început o relație amoroasă, iar la scurtă vreme Dickens a cerut divorțul 

Sursa:https://incredibilia.ro/personalitati-istorice-secrete-scandaloase/

Remember Ioan ''Neala'' NICA

Dumnezeu sa  te odihneasca in pace acolo printre stele, iubite frate!

luni, 2 decembrie 2019

Migratia animalelor

Migrația animalelor 
*Mister nedescifrat                                                                                                                            

Migrația animalelor este un fenomen natural. Animalele călătoresc dintr-un loc în altul, de obicei în timpul aceluiași anotimp al anului.
Însă oamenii de știință nu pot explica existența unui instinct atât de important în tiparele genetice ale unor specii total diferite de pești, păsări, insecte și mamifere.

Tomas Olsson * Viata si moarte pe Everest


Tomas Olsson

Un alt alpinist pasionat de muntele Everest a fost suedezul Tomas Olsson. Sportivul și partenerul său Tormod Granheim au vrut să fie primii oameni care coboară pe traseul Nord Col cu schiurile. Pe 16 mai 2006, cei doi au ajuns în vârf și deși ambii se simțeau extenuați după escaladarea muntelui, au decis să coboare.
Din nefericire, la scurt timp după ce au pornit, unul dintre schiurile lui Olsson s-a rupt. Au încercat să repare schiul cu o bandă, dar la altitudinea de 8.500 de metri drumul le-a fost blocat de o stâncă de 45 de metri, pe care nu se putea schia nici cu echipament nedeteriorat. Astfel, au fixat o ancoră în zăpadă și au decis să coboare în rapel. Olsson a mers primul și a căzut în gol 2.500 de metri, după ce ancora a cedat. Prietenul său, Granheim a continuat să schieze de unul singur până jos și a ajuns în viață. Corpul lui Olssen a fost găsit câteva zile mai tarziu de șerpași, la altitudinea de 6.750 de metri.

marți, 5 noiembrie 2019

Nuku Heva,Polinezia Franceza * Canibalism

Nuku Heva, Polinezia Franceza
*Canibalism

Pe această insulă încă mai există triburi de canibali. Nuku Heva este o insulă incredibil de frumoasă, însă unui turist pe nume Stefan Ramin și prietenei sale li s-a întâmplat ceva desprins din filmele de groază.
Stefan a luat parte la o vânătoare tradițională de capre, alături de ghidul turistic, și a dispărut la puțin timp după aceea. Când ghidul s-a întors la prietena lui Stefan, aparent ca să o informeze despre incident, a legat-o de un copac.
Femeia a reușit să scape, însă rămășițele prietenului ei au fost găsite lângă un foc de tabără care aparținea unui trib de canibali. Nu se știe dacă ghidul făcea parte din acest trib, însă există motive să credem că între ei exista o legătură.





Insula  NUKU HEVA(Polinezia Franceza)

Actiunea copiilor si ''trimisul'' de la centru * Prigoana comunista


Acţiunea copiilor şi „trimisul” de la centruCategoria părinte:                                                         
*Închisori și lagăre                                                                                                               
*Categorie: Târgșor - închisoarea copiilor

Administraţia a permis ciripitorilor să actioneze pe cont propriu, pentru a crea stări conflictuale, care să ducă la izolarea şi pedepsirea sistematică a elevilor consideraţi exponenţi ai grupurilor, creând o stare de timorare şi de interes material, egoist, pentru zeloşi. De la centru s-a cerut un reprezentant, comunist şi ilegalist, care să expună copiilor fiurnuseţea concepţiei materialist-dialectice.
- Veţi vedea pe viu ce înseamnă măreţia luptei duse de partid, pentru fericirea noastră şi cea duse de clasa noastră muncitoare şi URSS pentru înflorirea Republicii Populare Române.
„S-a scremut muntele şi s-a născut un şoarece!” A sosit intr-o joi un bătrânel micuţ de statură, îmbrăcat în nişte hăinuţe cam mari pentru talia lui, cu o privire pierdută. Se vedea starea de senilitate din gesturile lui şi din întreaga lui fiinţã. S-a întrerupt orice activitate şi lumea a fost scoasă in curte, să facă primirea şi să cunoască pe „trimisul partidului din din ilegalitate".
Bătrânul se numea Antonescu, iar copiii l-au numit moş Antonescu. Cei mai mulţi au fost cuprinşi de milă, alţii zâmbeau îngãduitori. Bietul moşneag, după aparente avea 60 ani, dar părea consumat, a privit la copii cu un zâmbet străin de el însuşi, şi ridicând punmul stâng a strigat, cât îl mai ajutau puterile, cu glas subţiat şi nehotărât, împleticindu-şi limba:
- Trăiască paltidu' comulist lomân! Trăgându-şi rãsuflarea şi căutând parcă un lucru pierdut, a strigat iarăşi: Tlăiască lepublica populală lomână! Copiii s-au uitat lung, au zâmbit ĭngăduitor, dar nici unul n-a scos un cuvânt, mai degrabă întristaţi de ceea ce vedeau. Directorul şi subdirectorul, au fãcut semn spre grupul ciripitorilor, imputându-le: „Ce aşteptaţi?” Voiau sã facă ceva dar nu ştiau ce. Tot directorul şi subdirectorul i-au scos din încurcătură strigând: „Trăiască! Trăiască! Trăiască!” A bâiguit şi grupul un „Trăiască” neconvingător, care mai mult îi acuza.
Moşul povesti întâmplări din viaţa lui cu destulă incoerenţă - dar care nu aveau nici o legătură cu partidul, - din care se putea înţelege că cineva îl adunase dintr-o mahala şi-l făcuse victimă a burgheziei, iar acum fusese adus aici, „Că aşa trebuie să facă cei bătrâni, să înveţe pe cei tineri”. Fiindcă obosise, a cerut un scaun şi stând jos, n-a mai scos nici un cuvânt. Nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu bietul om. Directorul i-a mulţumit fariseic pentru participare, dându-şi probabil seama de efectul întrevederii, în sufletul copiilor. Moşul s-a sculat, a plecat şi nu l-am mai văzut.


(Virgil Maxim - Imn pentru crucea purtată

luni, 21 octombrie 2019

Pietrele Moeraki


Pietrele Moeraki
*Mistere nedescifrate

 Mărimea și forma pietrelor Moeraki sunt aspectele cele mai frapante cu privire la aceste obiecte. Cum a fost posibilă apariția unor stânci de o formă… ideal de sferică? Încă nu există un răspuns fără echivoc.


Pietrele MOERAKI

Evadari din inchisoare-Yoga,salvarea unui detinut


Evadări din închisoare – Yoga, salvarea unui deținut
*Foto:Wikimedia Commons


Pe 12 septembrie 2012, sud-coreeanul Choi Gap-bok a fost arestat pentru jaf și închis în penitenciarul din orașul Daegu. Având o experiență de 23 de ani în practicile yoga, s-a folosit de abilitățile pe care le avea pentru a scăpa din detenție.
Pe 17 septembrie 2012, Choi Gap-bok a început operațiunea. S-a uns pe întregul trup cu ulei și s-a strecurat prin… fanta din ușa celulei, prin care deținuții își primesc mâncarea.
Întreaga operațiune i-a luat doar 34 de secunde, deși fanta avea doar 15 centimetri înălțime și 45 de centimetri lățime. Curajosul yoghin a fost capturat din nou pe 22 septembrie și a fost pus într-o celulă cu o fantă mai mică.

joi, 3 octombrie 2019

Pascal Payet,amator de elicoptere * Evadari spectaculoase

Pascal Payet
Pascal Payet, amator de elicoptere
*Evadari spectaculoase
Foto:Wikimedia Commons

Pascal Payet și cei trei complici ai săi au fost arestați în ianuarie 1999, la Paris, pentru jaf și crimă. Au fost condamnați la închisoare și încarcerați în penitenciarul din Luynes.
Acesta avea să fie începutul unor aventuri demne de filmele de acțiune. Pe 12 octombrie 2011, Payet a organizat o evadare spectaculoasă, deturnând un elicopter alături de un alt deținut.
Cei doi au fost, însă, prinși și trimiși din nou după gratii. Pe 14 aprilie 2013, Payet a organizat o nouă evadare cu elicopterul, de data aceasta împreună cu cei trei complici ai săi.
Din păcate pentru el, Payet a fost prins trei săptămțni mai târziu. Astfel, condamnarea de 30 de ani i-a fost suplimentată cu încă 7 ani, pentru încercarea de evadare.
În închisoare, Payet era ținut sub strictă supraveghere. În ciuda acestui fapt, pe 14 iulie, profitând de ceremoniile de ziua națională a Franței, bărbatul a reușit să scape încă o dată, tot cu un elicopter deturnat.
A fost prins pe 21 septembrie, în Spania, și transferat într-o închisoare al cărei nume este ținut secret, din motive de securitate.

marți, 17 septembrie 2019

Marco Siffredi *Viata si moarte pe Everest


Marco Siffredi
Foto:Wikimedia Commons

Scopul tânărului Marco Siffredi, în vârstă de 22 de ani, era unul singur: să devină primul om care coboară muntele Everest pe snowboard. În 2002, el a vrut să realizeze acest lucru pe culoarul Hornbein, cel mai abrupt traseu de pe pisc. Din cauza faptului că zăpadă nu era suficientă, el a decis să coboare pe ruta North Col, mai puțin periculoasă ca traseul Horbein.
În luna august a aceluiași an, Marco decide să încerce din nou traseul mai abrupt, însoțit de șerpași. La un moment dat, în drumul lor spre vârf, stația lui Marco se strică. În timp ce altă stație era pe drum, s-a anunțat vreme bună și tânărul snowboarder nu a mai avut răbdare. Deși a fost rugat de șerpași să nu se avânte fără stație, el nu i-a ascultat și la ora 3.00 PM a pornit pe culoarul Hornbein. Cu toate că o echipă de salvare a pornit în căutarea lui, trupul sportivului nu a fost găsit niciodată.


Shriya Shah Klorfine *Viata si moarte pe Everest


Shriya Shah-Klorfine
Foto:Wikimedia Commons

Alpinista canadiană Shriya Shah-Klorfine s-a născut în Nepal și la vârsta de 33 de ani avea un singur vis, acela de a atinge vârful Everest. Din păcate, în încercarea de a-și îndeplini visul, ea a murit în momentul coborârii. Pe 19 mai 2012, alpinista și-a încheiat viața aproape de vârf, la o altitudine de peste 8.000 de metri. Din această cauză, recuperea trupului a fost foarte periculoasă pentru șerpași. O echipă de 6-8 oameni au reușit să îi coboare corpul neînsuflețit pe 29 mai 2012.


marți, 3 septembrie 2019

Acte de canibalism in Cambodgia


Acte de canibalism în Cambodgia
Foto:Wikimedia Commons

În timpul rebeliunii Khmerilor Roșii, din anii ’70, se pare că trupele cambodgiene au mâncat ficat și inimi ale soldaților Khmerilor Roșii, după ce i-au ucis. Uneori, duceau carnea astfel obținută acasă, ca să fie gătită pentru cină.
Alteori, o consumau pe câmpul de luptă.




Canibalismul in timpul Primului Razboi Civil din Liberia


Canibalismul în vreme de război, în Liberia
Foto:Wikimedia Commons

La scurt timp după Primul Război Civil Liberian, membrii organizației Medici Fără Frontiere au raportat cazuri de canibalism petrecute în acea zonă. Sperând că Amnesty International va investiga mai departe, doctorii au trimis dovezile, însă informațiile nu au fost făcute publice.



joi, 8 august 2019

Luthur Heiss,speculantul desavarsit * Evadari spectaculoase


Luthur Heiss, speculantul desăvârșit
*Foto :Wikimedia Commons

Datorită inspirației pe care a avut-o, australianul Daniel Luthur Heiss a devenit protagonistul unei evadări din închisoare memorabile. În 1993, Heiss era încarcerat în penitenciarul Berrimah, ispășindu-și pedeapsa cu închisoarea pe viață pentru omor.
Citind broșura informativă pentru deținuți, Heiss a observat imaginea unei chei și s-a gândit s-o copieze, în speranța că se va potrivi undeva. Norocul a făcut ca respectiva cheie să fie chiar cheia universală a închisorii, care deschidea orice ușă.
Heiss și un alt deținut, care fusese bijutier, au confecționat forma brută a cheii, pe care au perfecționat-o apoi din mai multe încercări. „Înarmați” cu cheia potrivită, Heiss și colegul său au reușit să iasă din incintă.
Apoi, au reușit să se cațere peste gardurile cu sârmă ghimpată și să fugă. Bucuria n-a ținut, însă, prea mult. Au fost prinși 12 zile mai târziu, iar broșura a fost – evident – modificată.

O incercare a administratiei * Prigoana comunista

Inchisoarea Targsor
O încercare a administraţiei                                                                                                     *Categorie: Târgșor - închisoarea copiilor


Cei ce munceau trebuiau puşi în conflict cu cei ce nu munceau, ca pretext pentru începerea reeducării, chiar prin mijloace dure. Locurile de muncă erau limitate. Erau vreo 20 de războaie semimecanizate, confiscate micilor proprietari de ateliere prin naţionalizare şi cam tot atâtea manuale. 300 lucrau la acestea în cele două schimburi.
Pentru urzat, depănat, scrobit bumbacul încă 100, pentru bucătărie, pregătirea mesei şi curăţatul zarzavatului, încă 100, deci 500 muncitori. Restul 300, erau şomeri. Am cerut administrţiei fie să creeze trei schmburi, fie să lucreze câte o lună câte o jumătate din efectiv.
Că să dejucăm planul administraţiei, mai ales că munca nu era grea, voiam să lucreze toţi. Puţin timp după începerea lucrului în atelierele de ţesut, a lansat prin ciripitori şi ziarul de perete că numai aceia care vor munci vor primi pachet, vorbitor şi hrană îmbunătăţită, dar n-a acceptat propunerea. I-am convins pe cei de la întreţinere, pe moş Dumitrache şi pe Viţel să susţină cererea noastră. Dar nici directorul, nici subdirectorul n-au cedat. Chiar au început o campanie de învinuiri şi ameninţări la adresa celor ce nu munceau, reducând raţia de mâncare, pregătită separat şi mai prost calitativ.
I-am făcut pe copii să înţeleagă intenţia administraţiei. Aşa că pregătirea diferenţiată a hranei n-a durat decât o zi, două. Bucătarii, deşi primeau raţii separate făceau o singură mâncare pentru toţi; aparent serveau din cazane deosebite. Turnătorii şi-au dat seama şi au introdus omul lor la bucătărie. Atunci s-a întâmplat un act de solidaritate la care administraţia nu se aştepta: cei ce munceau au declarat grevă. "Ori beneficiem toţi de acelaşi regim îmbunătăţit, ori niciunul!", a fost atitudinea copiilor şa şedinţa convocată de administraţie. În pregătirea lor psihologică, Titi Stoica a avut un rol deosebit. El a fost motorul acţiunii. Pentru că producţia trebuia realizată, se ţesea pânza în contul armistiţiului, şi directorul şi subdirectorul au cedat, fără să renunţe.

(Virgil Maxim - Imn pentru crucea purtată)