MC'DONALDS te-nsala mereu

 MC'DONALDS te-nsala mereu  
de Claudiu Sandulache 

Mananci la McDonalds, zici ca e cool
Roland ranjeste la tine ca prostul
Toti te invita sa mai treci pe la ei
Sa-ti ia sanatatea si sa faca bani grei!

Mananci la McDonalds, totu'i curat
Poate'n ăara, ca alfel-i de rahat
Cartofii prajiti miros imbietor
N-ai vrea sa stii cum is facuti, otravitor

Mananci la McDonalds, cica-i de societate
Dar inainte, intereseaza-te, frate
Decat la ei, ia-ti 2 kile de lapte
Ceva natural, ce-ti aduce spor la toate

Mananci la McDonalds, servirea e buna
Dar carne acolo-i moarta de-o luna
Intreaba-i de uleiul cu care prajesc
Se fastacesc imediat, subiectu-l ocolesc!

Alegi sa mananci la McDonalds colorat
Desi se stie ca acolo totu'i stricat
Sau alegi sa mananci sanatos
Sa te dezvolti calumea, frumos.

Sa ma mai tem de-asteroid !?

Să mă mai tem de-asteroid!?
de Glodean Elena

(Replică la poezia "Salvați Pământul! Vine asteroidul!" de Laurentiu Orasanu)

De felul meu, un tip solid,
echilibrat, mult prea lucid,
văd cum mi-apare câte-un rid
și zilnic simt un gust fetid
când guvernanți, gândind rigid,
val de scumpiri uşor decid
și preţuri explodând rapid,
iscă un fel de genocid.
Cum stau pălit ca de-un bolid,
în capul meu se face vid,
fără de grai și cam livid,
mă simt ca un antropoid
și-mi vine să mă sinucid
când portofelul îl deschid!
Deci, astăzi, mi-ar părea stupid
să mă mai tem de-asteroid!?

Mai Valentin

 Mai Valentin
de Laurentiu Orasanu

Dealu-i deal, și valea-i vale, 
Dar iată, Geta din Trivale
- La țâțe și la șolduri, lată -
Ducea o existență plată.

Cum, mândra-i mândră până moare,
Spera mereu, citea ziare.
Când se făcu noaptea mai mică,
Simți așa, că o furnică

La ea-n cămară urcă scara;
Un nod în gât.  jugulara 
Palpită ca borșu-n marmită
 că, deși e omenită 

De Gheorghe-al ei, ce-ntr-o pădure,
Câștigă banul cu-o secure,
Zău, nu e nici o pricopseală,
C-o face scurt, la repezeală,

Fără prelud, gesturi alene, 
Ba, uneori, chiar în izmene
 mirosind a cucuruz. 
Ea vrea ca-n filme, cu Tom Cruise

Mercedes. Pe galantar. 
Așa că, scrise la ziar,
Chenar, la matrimoniale:
Blondă cu țâțe naturale 

 alte calități picante, 
De ești cumva Armand Assante,
Costum, cravată, parfum fin,
Vino să fii mai Valentin. 

La șase fix, pantofi cu toc,
Sub pălărie  părul coc, 
 centru-n față la Versace 
 întâlni. La patru ace 

Avea costumul. Păru-n clei
- E drept, că doar un fir din trei.
O invită, scurt, la Giusseppe
- Ce masă, soro! Două țepe

fipte într-un Nostradamus! 
El tot vorbea de unul Camus.
Vin n-au servit. Avea colită.
Ieși cum a intrat: lihnită.

O duse-apoi, galant, la teatru:
O scenă goală. Actori  patru. 
Doi câte doi. Cam zâmbăreți.
 nici o fată. Doar băieți. 

Intrară la hotel, de probă:
Pluș, patul larg, dar nici o sobă!
Nu era chiar cum a visat,
Dar, când a fost la dezbrăcat,

Când a rămas fără costum,
Simți că-i face visul scrum,
Căci Valentin, de sub bărbie
Era schelet de-anatomie.

 luminația a giorno 
A pus pe un canal de porno.
Ea se-ncălzi, privind dezmățul;
El  nemișcat precum și bățul. 

Fugi, uitând de pălărie,
Intră în casă, vijelie,
Nu-l întrebă dac-a mâncat, 
Pe Gheorghe îl trânti pe pat

Așa-n cămeșe și-n izmene;
Cu-o lacrimă sclipind în gene,
 Tu ești mai Valentin! 
am zis că vin târziu! Dar, vin!

Noua pensie aprobata de guvern

Noua pensie aprobata de guvern
de Valeriu Cercel

Cum vorbesc astăzi prin sat babele clevetitoare,
În sfârşit, s-a aprobat “pensia de fată mare”
De al nostru parlament ce se zbate an de an,
Să ne-aducă, evident, la nivel european;

Şi, cum sunt pensionaţi, bâlbâiţi, cu capul tare, 
Chiar peltici, ori…deocheaţi, nu îmi este de mirare
Să aud, creştin sadea, făr’ să am o altă vină,
Că şi-o babă poa’ să ia pensie c-ar fi virgină!

Nu îi trebuie decât, de la popă o hârtie,
În care să scrie-atât, că pe barba lui o ştie,
Şi nu-ncape îndoiala că ar fi făcut păcat
În figuri, sau mântuială, de când e, cu vr’un bărbat…

Chiar…de ar avea copii, cin’ să o mai ia la rost,
Când ştim de la liturghii de un caz ce a mai fost?!
Plus, c-un “docoment” semnat, de “Prea Sfântul”, fiecare
Ia-n mod cert şi garantat “pensie de fată mare”!

Dar…cu noi e mai nasol, nu ne dă popa hârtie,
Cum el, fără Interpol, de la cârciumă ne ştie,
Unde, parcă-am fi ursiţi, când ne apucăm să bem…
Nu o mai lungesc, că ştiţi, ce lăudăroşi suntem!

Painea noastra cea de toate zilele

Painea noastra cea de toate zilele
de Sorin Dirokko

un fel de bocet

Mereu(dar mereu),gogoshile le fac umplute; 
cu marar,dovleac sau branza iute. 
Deasupra, le momoshesc cu zahar ars, 
shi de mananci,spui ca-s mai bune precum

MARS!

Mai fac covrigi,cu numarul de la optar, 
cu fir de mac,marunt,cat muscatura de tantar, 
colaci mitei,di un kil si doua sute, 
toti de pomeni la babe netacute!

cuptorul,este vechi,cu foc de lemn, 
cotoarba e facuta dintr-un fag,nespus de demn, 
vatraiul, e facut, din cel mai tare fier forjat, 
nascut din foc si fier si vantul cel turbat.

Cand ma apuc sa scot din truda, 
tot vecinul imi devine ruda, 
vin caini toti dupa miros 
parca -as fi copt un tap barbos!

Apoi incep cu cosulete, 
toti cei din sat cu arginti,sa ma rasfete.. 
vecina,se ofera sa faca plamadeala 
pentru painea ce-oi incepe mai spre seara!

Termin,si aud cum graul creste iar. 
Cu munca si rabdare il voi aduce in hambar. 
ma uit la palme,la cuptor si la vatrai, 
de ce fac paine oare?Pentru trai?

Vecina imi zambeshte.stiindu-mi gandul... 
Ii va venii, si ei ,indata randul, 
sa plamadeasca viitor brutar... 
mama doamne! ce trece-n fuga un armasar!

Si dupa plamadeala.. voi lua graul in palme, 
si i-oi zice,multe,multe,toate dalbe. 
El mult!eu singur,...si brutar, 
De ce nu o fi fost bunicul,oare,ospatar?

Vecina pleaca dupa zestre plamadita, 
un popa vreau!Am pus-o de ursita! 
se naste indata alt brutar, 
dar asta sigur este ruda si cu-n padurar!

Si uite asa mai trece timpul, 
se duce-ncet,incet si mitul, 
cu painea-n vatra coapta cea mai buna, 
raman-ce strica noii,shi zici ca e de guma!

SAU POATE E O GLUMA?

dar nu va las! sa va explic. tot lantul incepe asa:

intai pe ogor, sadesti de zor 
apoi ce creste ,tot privesti cu dor. 
si cal si om si caine si pisica 
asteapta spicul ,ce greu se mai ridica.

apoi incepe seceratul 
prin camp,prin ploaie,soare vant 
pana ce-ncepe treieratul, 
cu cantec de batoze si painea ce-i doar gand!

cand e pe gata,se strang hore 
incep prin sat, sa apara, si feciorii 
se strang si fetele a nunta, 
se taie chiar si-o oaie ciunta.

tot satul ,clocoteste ,in jurul painii 
ce-asteapta farmecele mainii, 
e viata in jur, e viata in paine inanutru 
de ce n-ar fi?ca asta ne rugam mereu la sfantu!

::)

cu toti suntem vinovati de facerea painii! 
dar el, brutar ,o scoate frumoasa in lume. 
e ca si cum ar fi vrajitorul bobului de grau!

Internautii...

Internautii...
de Craciun Cristian-Vasile

Un "poet" si-o "poetesa" 
se-ntanleau ades pe mess 
sa discute-n paranteza 
ce mai e pe site de dres.

Si apoi, incet ,conjuga 
verbul a iubi-n prezent 
si deloc nu le repugna 
pe fereastra -pergament 
sa-si insire vorbe goale!

El - un membru fara stare, 
ea - ascunsa printre oale 
el - trecut de trei pahare 
ea-n continua visare 
el - mai mandru nu se poate 
ea - cu chef de dat din coate 
el- trecut de mult prin toate 
ea - de 15 ani jumate...

-Dragul meu de moldovean 
eu ti-as impleti suman 
cu-al meu chip la inimioara 
ca sa ma visezi diseara !

-Vai , olteanca mea arzanda! 
Tu sa nu-mi mai ceri osanda 
ca vin cavaler in zare 
chiar pe calul care sare...

Ce-au facut? Cum a ramas? 
Va astept sa le dati glas 
La a "dragostei" visare 
Chiar aici, in continuare 
....

Mic tratat de scris poezii

Mic tratat de scris poezii
de Cristian Vasile

studiu de caz

Ce primavara
de Cristian Vasiliu


Se-anunță primăvara 
Cu-n buzdugan de patimi
 rații de căldură 
 tocul de la uși, 
Iar eu, ca niciodată,
De frica avalanșei,
Adulmec pe la colțuri
Cu palmele căuș;

Mă văd ca-ntr-o oglindă,
Cu venele deschise,
Foșnind de încordare,
Tristețe și de zel
azi-mi tatuez cu grijă,
 carne, la răscruce 
De dragoste și viață
Nescrisă-un ghiocel.

Se-ntorc din nord, în stoluri,
Pe treptele de spumă
Mari păsări care-l poartă
Ca pe-o solie-n clonț,
Dar tu privești, rămasă
Sub lespede, în iarnă,
Cu ochi-adânci și umezi
Ca urmele de glonț

 hotărăști deodată, 
Cu glasul tău mai aspru
Ca fulgerul ce urcă
Mânia în Olimp,
Că zborurile-s frânte,
Miresmele - minciună
azi nu e primăvara
 maine  - anotimp.

Buna, tara ,rea tocmeala

Buna,tara,rea tocmeala
de eu si eu

Căpetenii peste lumea adunată-n drum, grămadă,
Să aducă osanale sau să scuipe vreo” bravadă”,
Voi vă țineți portavocea ori la piept ,ori la picioare,
Că ajuns-a Romania-n vesnic tele-comentare. 

Băjenitu-sau supușii,numai dorul le-a rămas.
Astăzi toți “boierii” țării-s arendași ori de pripas.
Mulți acas’ își poarta crucea de la Dunăre-n Carpați,
Plini de biruri ,plini de hulă ,doar cu gândul la urmași.

Am ajuns leliță fată de ocară-n lumea toată!
Şi să-i vezi pe câte unii ce se înbulzesc să vadă,
Cum misiții ne vândut-au țara noastră pe nimic: 
Ce-au agonisit strămoșii toată viața…pe-un fișic…

Legi în țară faceți zilnic și le știți doar voi și …voi.
Noi plătim …ori vreo “scadență” , ori vreo taxă pe…noroi.
Cu-așa guvernare hâdă nu faceți nici o scofală,
Eu vă spun, să țineți minte :“buna țară ,rea tocmeală!”

Ieri,azi,maine

Ieri,azi,maine
de Craciun Stelian-Vasile

Broscuta - tup tup - pe drum topaia
masina cu roata rea o calca...
Albinele zburau spre cosul de la fabrica
si se mirau ca intra toate-n panica...

Ce bine-i s-avem mai multi presedinti-
se da gratuit si pasta de dinti
nailoanele zboara si granita n-ai
si poti zbura cu ele si pana-n Dubai!

Ce bine-i s-avem limuzine la poarta
pe drumul cu gropi senatorii se cearta
sa intre la tine sa vada...nevoi daca ai;
asa-s de cuminti... - parca-s ingeri din rai!

Si, sigur ca da, de se-ntampla ceva,
la geam daca vrei sa privesti undeva-
luneta te-ajuta si te protejeaza,
de alti presedinti permanent te vegheaza!

Norocul nostru - ne-am nascut prea grasi
pe asfaltul platit nu calcam - suntem asi,
lasam doar politistii sa calce pe el
dirijand pe la zebra un frumos decibel...

A mai murit o caprioara

A MAI MURIT O CÄ‚PRIOARÄ‚....
de Florin

moartea caprioarei !

A mai murit o căprioară-n București
Au hămesit-o șireții democrați
La cina de la Hilton de povești
Toți pleșcarii lumii adunați...
Se impune totuși o-ntrebare:
De ce vor adunații căprioare?
Ce porcii nu le sunt de-ajuns
După ce atîta s-au împuns?

Nu-i secetă, nici viscol, nici potop...
O primăvară caldă se arată
azi-atunci te-ntrebi: cu care scop
aznfulecă din căprioare la serată?
azn timpul ăsta mor copii,
Islamul își ascute iataganul,
Se roagă sârbii în Episcopii
Să cadă peste NATO uraganul !

Frumoasele din munți și din păduri
Au fost cumplit măcelărite
 Pentru a satisface burți și guri 
La sumiturile morții fripturiste!
Câtă vreme șireții plănuiesc
Moarte pentru alții,viață pentru ei
Va fi cumplit pe Globul Pământesc,
O uriașă sferă de scântei!

Cu fiecare căprioară omorâtă
Cu fiecare câine otrăvit
Lumea devine mai urâtă
azi întunericul desăvârșit...
azireți ai lumii expirați anost,
Nu vă-mpărțiți în Stalini și în Hitleri,
Nu umiliți popoare fără rost!
Rugați-vă la Sfânta Vineri
azi cel mai bine, țineți-vă de post!

Orasul gri

Orasul gri
de Craciun Stelian-Vasile

cand griul puse stapanire pe oras
simteam cum creste blocul peste strada
iar fufele stau coltului de straja
cum ciobanelul - ierbii pe imas.

Coloane se indreapta spre uzine
căeaua sta varsata peste bord
mi-as pune-n intersectie un cort
dar n-am capacul de canal s-o paine

si mi-ar mai trebui putin magiun
din al' de prune, cum mancam la tara
dar lasa c-o sa vina toamna iara
si voi scapa de-orasul plin de fum.

Animalica

Animalica
de Craciun Stelian-Vasile

As vrea sa fiu un porc- cat vara e de lunga-
porumbul din cosher mai sper sa imi ajunga;
sa pot sa dorm intr-una, sa manc si iar sa dorm
pana ce pantecelul mi-apare gras, diform.

Apoi in toamna rece sa ma prefac motan
sa fur carnatii rosii ce-s insirati la geam
si matzele vestale sa-mi curete blanitza
ce-acopera - vezi bine- iubita mea suvitza.

In iarna sa fiu puric, sa tzopai ne-ncetat
sub hainele prea groase si greu de lepadat,
sa-mi sting adanca sete din butoiasul plin
cu vinul cel mai dulce, cu-aroma de pelin.

Apoi, in primavara, vreau sa dispar -normal
nu-mi place dragosteala pe care dai un ban,
prin partile dorsale sa scarpin neuronul
tot chinuind ideea sezutului pe tronul
ce-adaposteste golul!

Stapan ?

Stapan ?
de Craciun Stelian-Vasile

Si dupa mii de ani lumina
un "alien" ce-ajunse pe Pamant
inregistra pe mica lui retina
un patruped ce isi facu nevoile latrand.
In urma lui, bipedul sterse tot
strangand dovada pe un colt de tabla
si parfuma si locul cu un spot...
Cine-i stapanul? Strainul se intreaba...

Tot o apa si-un pamant

Tot o apa si-un pamant
de Valeriu  Cercel

Mă apucă pandalia
Când văd ce dezimformare
Este azi în România
La teve şi prin ziare!

Bune, rele,-amestecate,
Nici că o deosebeşti,
Viaţa-n  ţară-i ca şi-n State,
De-i Chicago, sau Pieleşti:

Prăvălii sunt arhipline
Cu ce vrei şi ce nu vrei,
Gucci, Prada în vitrine

Pe dolari ca şi pe lei, 
În Obor e pătrunjel,
Evident, nu-ncape vorbă,
Ca şi-n Dallas, tot la fel,
Cum o dai e-aceeaşi ciorbă,

Iar pe străzi când vezi merţane,
Chiar bemveuri mai de soi,
Au aceleaşi roţi, volane,
Ca la Boston şi la noi,

Başca,-a dracului belea:
Nu găseşti, de intri-n boale,
Să-ţi parchezi o tinichea,
În New York, ca şi-n Bucale!

Iar la mareee…ce noroc,
Vara, cănd te-a-ncins văpaia,
Să găseşti sub soare-un loc
La Miami, sau Mamaia!...

Anul Nou să ţi-l petreci,
Că e Aspen, că-i Predeal…
Mai uşor e-un loc de veci
De găsit şi…chiar central!

Şi-n final, vorbind de bani,
V-o repet, în chintesenţă,
Între noi şi-americani
Nu e nicio diferenţă:

Cine face bani, ca-n State,
Duce-o viaţă ca de vis, 
Cine nu, o duce, frate,
La Madrid, Roma, Paris!

Plus, când vor un preşedinte,
Ce mai zarvă, tărăboi! 
Au şi-americanii minteee…
Parcă l-am alege noi!

Puericultura

Puericultura
de Serban Foarta

Acum, când scade rata
natalităţii-n ţară,
şi vindem prunci de gata
pagânilor de-afară,

ni-i dor de vremea-n care
n-aveam habar de planning
şi, la răstimpuri rare,
facând amor în trening,

cu plapumile puse
în cap, până-n aprilie,
şi-n şoaptă, ca să nu se
audă în familie

(sau la vecinii care,
habar n-aveau de planning,
şi, la răstimpuri rare,
făceau amor în trening

sau lenjuri anti-baby,
pe înfundate, ca să
nu-i dibuie efebii
şi fetele din casă), -

eram ceva mai plodnici
şi cu prăsilă multă...
Pentru că, dragi logodnici,
copiii nu rezultă

din liberul arbitru,
ci din fatalitate, -
după ce bei un litru
de proastă calitate

Binele de nota 10

Binele de nota 10
de Florin Joburi


Jap, jap... 
Na, să-ți vie mintea la cap!
Cum să te faci bă portar,
Ca să prinzi muște-n zadar?
Cum să te faci bă fotbalist?
Vrei să umbli cu capul spart de un manelist?
De aia te-am făcut, te-am crescut 
Ca să ajungi un simplu necunoscut?
Na, jap, jap
Să-ți vie mintea la cap!
Cum să te faci bă poet?
Ca să mori de foame încet?
M-aș răsuci și în gând
Dacă te-aș ăla flămând!                                                                                                                           ce-i aia literatură 
Cu cenzură și pumni dați în gură?
Ce vrei, să te faci cascador
 să mori împușcat în decor? 
Na, jap, jap
Să-ți vie mintea la cap!
A, nu vrei să mai înveți?
Te dau eu cu capul de pereți
Ca să nu mai ai ce să regreți!
Cum să ajungi hingher, gunoier...
Ca să te latre câinii din cer?
Jap, jap
Mii de draci,
Ce vrei să te faci?
Pilot de formula unu
Ca să mori ca nebunul,
Să arzi ca o torță pe pistă
intr-o goană automobilistă? 
-Tată, spune-mi tu ce să ajung
pe drumul acesta spinos îndelung?
- Levant... 
Cel mai bine e să fii savant!
Să ai numai premii de nota zece,
Ca nimeni să nu te poată întrece!
Savantul le știe pe toate
in  viață dă bine din coate 
 dacă e declarat profesor, 
Ajunge și senator...
Ajunge primar, președinte
in politica unde se minte... 
 tata cu sfatul lui, 
M-a făcut al dracului!
El a plecat spre inalt, 
Eu am rămas în Levant...

Un vis sub nuc...cu-n minijup

de fapt
de Sorin  Dirokko


Aseara,o umbra-n minijup
in coltul strazii,chiar sub nuc
Cu mana-ntinsa catre luna,
vru bani!sa simt cat e de buna.

Ma uit la Ea.
In ochii ei plecati din asta lume,
Nu ar fi rea!
Dar starea ar ramane fara nume.

In colt raman pe-o balustrada,
ma uit cum a ajuns un vis de vara
Un trup ce simte doar platit
suflet furat!de viciuri biciuit.

Visesz o lampa ce sa ma inghita
in trupul nucului sa ma pitesc
Sa-i fiu dorinta neplatita
copil din nou s-o regasesc.

Sa-i mesteresc,balon cu chip de luna
sa i-l agat de inima c-o struna
Sa repluteasca viata....nefurata
sa rezambeasca lumii,cu dragoste...curata

Mecanismul e simplu.
Are huruit de arginti!
Va mai renaste oare timpul
sa ne iubim curat,cu\minti?

Sonet de carteer II

Sonet de carteer II
de Valeriu Cercel

De două luni, de când madam Bibescu
A luat apartamentul de la șapte,
Aud, nu prea tarziu, așa pe noapte
Deasupra ciocănind de mă trezesc cu

Dureri de șele, da nu zic de dește, 
Urcând la ea tiptil, ușor, pe scară
Find mort de curios, seară de seară 
Să îmi confirme că se ciocănește,

Așa că eu, cu numai câțiva lei
Făcui o treabă mai mult ca firească,
I-am luat un celular de ziua ei
E mai ușor ca să îl folosească
Azi-i mai modern, ce papuceii mei (!) 
Când vrea să urc, să nu mai ciocănească.

Rugaciune

Haioase versuri !

Rugaciune
de Valeriu Cercel

De ce nu vrei ca să mă faci Tu, Doamne,
Fără pantofi, cravată, fără haine,
Fără nădragi, sau cu, dar fără craci,
S-arăt cel mai sărac dintre săraci ?!

 să m-arunci ca pe-un nimic, Părinte, 
Acolo unde iadu-i mai fierbinte,
Pe undeva, pe-o plajă-n Caraibe,
Să nu mă văd prin fumul de Cohibe ;

Mulatelor, să nu le dai răgaz,
 nopți, gol să mă frigă, fără gaz, 
Iar zilele, din zori în madrugade,
 rom, pe rând, mă fiarbă și-n lambade ; 

infometat de-oi fi, să râzi de mine 
Căt poți de mult și cât poți Tu de bine,
Negritele, să-mi dea din coconate
Să mușc și să la sug pe săturate,

pedepsit, când ars voi fi de soare, 
Cu-n deget doar, un brânci să-mi dai în mare,
Iar de-oi răgni de sete, cu durere,
Tu, apa mării...fă-o toată bere.

Amin !

De ti-ar spune poarta ta

Sa mori de RAS...!

De ti-ar spune poarta ta
de Valeriu Cercel

De-ar fi să-ți spună poarta ta
De câte ori am plans la ea,
Ochi, tu m-ai privi mirată 
Că era veșnic descuiată (!)

Azi eu atâta o uram, 
Să o dărâm dacă puteam,
S-o ard în foc, s-ajungă scrum,
S-o calce carele pe drum,

Torent s-o ia, către câmpie,
Să mă trezesc, ce bucurie !
Măcar pe prispa casei tale,
Dar poarta îmi ședea în cale 

Da-ți amintești ? Era-ntr-o luni
Când ne-am jucat ca doi nebuni
Din gard, atunci, exasperat,
O șipcă-am rupt și am intrat. 

Asta, în ultima instanță 
Nu ajungeam nicicum la clanță !