Omul din oglinda si accesul spre inalt
de Madalina Oana
Preluat din: HUNEDOREANUL.RO
‘‘ Ajungem să cunoaștem omul din oglindă nu doar prin experiențele personale dar și comparându-ne și relaționând cu ceilalți. Instinctiv, vom face topuri, clasamente și ne vom integra în poziția care credem că ne aparține.
De aici, drumul până la a respira aer rarefiat pare extrem de ușor. Tendința de a-i trata cu superioritate pe cei pe care i-am așezat pe locuri sub nivelul nostru, vine natural. Vom fi apoi ușor de tulburat de “mulțimea prostimii”, vor arăta cu degetul spre cel mai “sărac cu duhul” de lângă noi, îi vom critica alegerile în timp ce noi ne înălțăm ușurel pe un norișor pufos.
O fi de la aerul rarefiat pe care-l tragem cu nesaț în piept și care, este știut că poate dă amețeli sau o fi de la privirea noastră care rămâne blocată în sus, anihilând vederea periferică, motivele nu le cunosc exact dar pierdem din vedere că această atitudine de superioritate atârnă foarte greu pe norișorul nostru care parcă nu mai are zborul atât de lin și rămâne prins la un nivel pe care ne e tare dificil să-l depășim.
Tindem spre înalt dar uităm că de acolo, de sus, avem capacitatea unei imagini de ansamblu și, cel mai adesea, având unde să mai urcăm, vom privi la frumusețile care ni se aștern dedesubt. O concluzie logică ar fi, deci, că atunci când începi să privești din nou în jos, ai ajuns unde trebuia să fii.
Știu că uneori poate fi dificil să accepți că alții, doar pentru că sunt mai mulți, îți decid ție soarta. Știu că ești convins că ai dreptate, că tu știi mai bine și s-ar putea ca acesta să fie chiar adevărul. Știu că e frustrant ca ceilalți să ajungă la concluzia ta într-un timp mult mai îndelungat, atunci când ar fi putut să te creadă pe cuvânt și să economisiți un efort inutil. Dar generalizând, clasificând o persoană după o anumită abilitate (sau lipsa ei) și împărțind apelative menite să te răcorească, nu faci altceva decât să îți dovedești cât de mult mai ai, în fapt, de crescut.
Probabil atunci când vei ajunge cât de sus te poți tu dezvolta și-l vei privi mai cu atenție pe cel mai “nefericit” ca tine, te vei liniști și vei fi căpătat puterea de a observa și cât de rapid reușește aceasta să se ridice atunci când a căzut, vei vedea cum poate se împleticește și pentru că are greutăți prinse la picioare care pe tine nu te-au impiedicat niciodată, vei remarca poate cum mai trage încă șapte indivizi după el, te va induioșa capacitatea lui de a empatiza atunci când alții au nasul ridicat nițeluș cam tare.
Așa că, zbor lin spre înalt, oameni buni, dar nu uitați să admirați priveliștea pe traseu ! ’’
Sursă: http://zhd.ro/
