Therese Neumann, femeia care n-a mancat si baut timp de 25 de ani

Inedia reprezinta capacitatea unui subiect de a trai si desfasura o activitate normala pe timp nedefinit, in absenta oricarei forme de alimentatie.
Cazuri indubitabile de inedia, in care unele persoane au trait ani de-a rindul fara hrana si fara sa bea nici macar apa, adesea in conditii de control medical strict, vin sa demonstreze convingator nu numai existenta unor energii transfizice, ci si posibilitatea convertirii lor in energii fizice, pentru a asigura mentinerea proceselor vitale. Fenomenul inedia, o data instalat, este ireversibil. Incercarea de a administra fortat hrana subiectilor, „afectati” voluntar sau nu de inedia, poate declansa hemoragii grave, punind viata acestora in pericol. Unul dintre cele mai interesante si spectaculoase aspecte ale fenomenului inedia este posibilitatea subiectului de a-si modifica in permanenta greutatea corporala, in absenta oricarei forme de alimentatie.
Cel mai cunoscut si studiat caz de inedia este al tarancii bavareze Therese Neumann. Devenita celebra si datorita stigmatelor sale, Therese Neumann nu a mai pus hrana solida in gura din anul 1922, iar din anul 1926 nu a mai baut nici lichide. Cu toate acestea, pana in momentul mortii sale, survenite in anul 1962, taranca din Konnersreuth a lucrat zi de zi la camp, dormind doar doua ore pe noapte. Ea a constituit subiectul a numeroase verificari medicale, care au confirmat de fiecare data autenticitatea fenomenului.
Un raport medical din anul 1927 arata ca, in timpul unei supravegheri severe, care a durat 15 zile, interval in care Therese Neumann nu a mancat sau baut, greutatea sa corporala a variat astfel: 55 kg in prima zi, 51 kg in a patra zi, 54 kg in a opta, 52,5 in a unsprezecea si, din nou, 55 kg in a cincisprezecea zi.
Un caz mai recent de inedia, cel al portughezei Maria Rosalina Veira, a inceput in anul 1974, ca urmare a paraliziei membrelor inferioare.

Sursa:http://www.almeea.ro/therese-neumann-femeia-care-n-a-mancat-si-baut-timp-de-25-de-ani/

Gandografia sau cum pot fi fotografiate gandurile

Gandografia reprezinta, in termeni simpli, fotografia gandului uman. Primele fotografii cu continut integral din constiinta subiectului dateaza din anul 1897, cand maiorul francez Darget a obtinut pe o placa fotografica scotografii suficient de clare, infatisand o sticla de coniac (pe care o privise in prealabil o jumatate de ora), un vultur (prin apropierea placii de fruntea sotiei sale, care dormea si visa un vultur), un baston etc. Asa-numita „fotografie mentala” (photographie mentale) a fost continuata in jurul anului 1900 de compatriotul sau, Baraduc.
Istoria saraca in subiecti gandografi se muta apoi in Japonia, unde, in perioada anilor 1910—1913, Fukurai a obtinut rezultate spectaculoase, care l-au costat scaunul de la catedra de psihologie a Universitatii din Tokyo. Testand subiecti de *** feminin, care incercau sa afle prin clarviziune continutul unei placi impresionate, dar nedevelopate, Fukurai a constatat cu surprindere impresionarea unor placi neexpuse. In continuare, experientele s-au canalizat in aceasta directie, conducand la imagini exotice cu caracter caligrafic sau geometric. Cel mai bun subiect testat, Ikuro Nagao, a reusit sa produca scotografii cu mesaje scrise cu caractere japoneze, figuri geometrice si chiar imagini nebuloase de tip vedere, in acord cu tema propusa de experimentator sau asistenti. Publicand abia in anul 1931, in Anglia, rezultatele obtinute, Fukurai a introdus denumirea gandografie (thoughtography).
In Anglia, Carrington a obtinut in anii ’20 rezultate interesante cu subiectul Joseph Rusk, capabil sa isi imprime gandul pe o placa fotografica, tinuta la 30 cm de frunte. Gandografiile lui Rusk se reduc la simple imagini simbolice, formate din cercuri, puncte, linii; de exemplu, gandografia soarelui contine doar linii dispuse sub forma de raze.
Gandografia ar fi ramas poate un fenomen marginal, fara aparitia, in anul 1963, a unui subiect absolut exceptional, in persoana somerului alcoolic din Chicago, Ted Serios (n. 1929). Experientele cu Serios, conduse de Stevenson, Pratt si mai ales Eisenbud, au beneficiat si de progresele tehnicii fotografice. In sedinta standard, subiectul, care isi facea incalzirea cu bere si whisky, se concentra intens asupra obiectivului aparatului de fotografiat, aflat la circa 30-40 cm distanta, fixa el sau altcineva asa-numitul „gizmo” pe obiectiv, gemea si, la momentul considerat oportun, scotea un strigat puternic, facand semn pentru declansare. De obicei, s-a utilizat o camera Polaroid Land tip 95 sau 95 A, cu developare automata a benzii negative alb-negru de 3000 ASA (36 DIN), la numai 15 secunde de la impresionare si ejectare in mai putin de un minut a imaginii pozitive. S-a lucrat aproape invariabil cu diafragma 3, timp de expunere 1/30 s (corespunzatoare unei valori f 11) si distanta focala fixata la infinit.
Celebrul „gizmo”, o inventie a lui Serios, este doar un simplu carton subtire sau o hartie neagra rulata sub forma unui tub, cu diametrul de 3 cm si lungimea de 2,5 cm, care se aplica pe obiectiv exclusiv din considerente de ordin psihologic. Fotografiile obtinute in sedintele cu Serios sunt de patru tipuri:
- normale (normals), care prezinta o imagine nefocalizata a subiectului si a unor elemente din incapere;
- albe (whities), cu aspect de imagine puternic supraexpusa, chiar si in cazul in care se lucreaza in obscuritate;
- negre (blackies), cu aspect de imagine neexpusa, chiar si atunci cand obiectivul este strabatut de o lumina intensa, asa cum indica senzorii fotosensibili plasati in interiorul camerei fotografice;
 - gandografii (thoughtographies), fara vreo legatura cu imaginea normala asteptata, care acopera intreg cadrul Polaroid de 7,3 x 9,5 cm.
Cele peste 400 gandografii, produse de Serios, în timpul experientelor din perioada anilor 1964-1967, cuprind circa 100 teme diferite. Majoritatea gandografiilor sunt de tip fotografic, infatisand constructii inalte, monumente de istorie si arhitectura din diferite tari, automobile, strazi, oameni, rachete cosmice etc, cunoscute de subiect direct sau doar din albume si ilustrate. Cateva gandografii au un caracter simbolic pronuntat, exceland simbolurile falice, ce tradeaza obsesii ***uale refulate. Experientele cu Serios s-au desfasurat fie fara tema definita, fie cu tema propusa de subiect sau, mai rar, de experimentator.
Rezultatele in reproducerea temei propuse sunt contradictorii, avand adesea doar unele caracteristici comune cu aceasta; de exemplu, imaginea unui fier de calcat a generat gandografia unui autoturism, oarecum apropiat ca linie aerodinamica. Majoritatea gandografiilor traduc in imagini informatie prelucrata, stocata si vehiculata la nivelul componentelor constiintei subiectului, cu accent pe cea provenita de la periferia constientului si din inconstientul personal sau colectiv.

Sursa:http://www.almeea.ro/gandografia-sau-cum-pot-fi-fotografiate-gandurile/

Puterea pozitiva a lui Dumnezeu si puterea negativa a diavolului – demonstrate cu ajutorul encefalografului

Iata una dintre cele mai plastice si mai profunde demonstratii a puterii sentimentelor si gandurilor, ce a fost relatata de dr. W. Jerome Stowell, medic neurolog. Iata povestea lui:
Eram un ateu convins. Eram absolut sigur ca Dumnezeu nu este altceva decat suma tuturor mintilor oamenilor si a tuturor gandurilor lor pozitive. Cat despre conceptul de Dumnezeu atotputernic, care exista mai presus de noi si care ne iubeste pe toti, avand puterea de a schimba orice in creatia sa, nu am crezut niciodata in acest tip de Dumnezeu.
Intr-o zi, am trait insa o experienta care m-a pus pe ganduri. Ma aflam intr-un laborator urias si incercam impreuna cu colegii mei sa descoperim lungimea undelor cerebrale. Am descoperit astfel un canal al lungimilor de unda, inzestrat cu o camera mach (unitate de masura) care permite separarea acestor lungimi diferite ale fiecarui individ in parte, conferindu-i acestuia o identitate mai clara decat amprentele palmelor sale. Ar trebui sa retinem cu totii acest lucru: Dumnezeu poate pastra in cer o fisa a gandurilor noastre individuale, la fel cum FBI-ul poate pastra o fisa a amprentelor noastre in fisetele sale din Washington D.C.
Ne-am propus sa facem un experiment pentru a stabili ce se intampla in interiorul creierului in momentul tranzitiei de la viata la moarte. Am ales ca subiect o femeie care a fost trimisa de familia ei la un ospiciu de nebuni, dar care a fost externata. Singura boala pe care i-au descoperit-o medicii a fost un cancer la creier, care ii afecta exclusiv echilibrul corporal. In ceea ce priveste luciditatea si starea ei mentala, femeia era exceptional de inteligenta. Stia foarte bine ca urmeaza sa moara intr-un timp foarte scurt. Am informat-o si noi de acest lucru.
Am instalat in salonul ei un aparat encefalograf, pentru a vedea ce se intampla in creierul ei in momentul tranzitiei de la viata la moarte. Am instalat de asemenea un microfon minuscul, de marimea unei monede de un shilling, pentru a afla daca are ceva de comentat in acest moment apoteotic.
Eu ma aflam intr-o camera alaturata, impreuna cu alti patru colegi si cu instrumentele pregatite pentru a inregistra tot ce se intampla. Aparatul nostru avea acul indreptat catre zero, aflat chiar in centrul scalei. In cele doua parti laterale, scala avea cate 500 de gradatii, pozitive in partea dreapta si negative in partea stanga. Ceva mai devreme am folosit acest aparat pentru a inregistra puterea folosita de o statie de emisie de 50 KW pentru a trimite un mesaj in jurul lumii. Acul aparatului a inregistrat cu aceasta ocazie 9 gradatii in partea pozitiva (dreapta).
Cand a simtit ca i s-a apropiat sfarsitul, femeia a inceput sa se roage la Dumnezeu. Ea i-a cerut Domnului sa aiba mila de cei care s-au folosit de ea cu atata dispret, dupa care si-a reafirmat credinta in Dumnezeu, spunandu-i acestuia ca stie ca El reprezinta singura putere vie care exista, care a existat si care va exista vreodata. L-a slavit pe Dumnezeu si i-a multumit pentru ca i-a permis sa se foloseasca de aceasta putere si sa ii cunoasca astfel realitatea, l-a spus de asemenea cat de mult il iubeste.
In camera alaturata, eram cu totii atat de fascinati de rugaciunea femeii incat am uitat complet de experimentul nostru. Ne-am uitat unii la altii si am vazut lacrimi curgand pe fetele noastre „stiintifice”. Subit, aparatul nostru (de care uitaseram cu totii) a scos un zumzet. Ne-am uitat la ac si am constatat ca acesta ajunsese la 500 de gradatii in partea pozitiva a scalei si ca incerca cu disperare sa depaseasca acest prag!
Cu ajutorul acestui instrument, ne-am dat seama ca cerebelul unei femei singure, aflata pe patul de moarte si in comuniune cu Dumnezeu, emite o putere de 55 de ori mai mare decat cea a unei statii de emisie de 50 KW care trimite un mesaj in jurul lumii.
Pentru urmatorul experiment, am ales un subiect cat mai diferit de primul: un barbat care se afla in spitalul nostru si care suferea de o boala sociala mortala. Creierul sau era atat de atrofiat incat era pe punctul de a muri. Barbatul era practic un maniac. Dupa ce ne-am reglat instrumentele, am trimis una din asistente cu misiunea sa il enerveze pe barbat. Femeia a reusit sa ii atraga interesul asupra ei, dupa care i-a spus ca nu mai doreste sa aiba nimic de-a face cu el. Barbatul a inceput imediat sa o injure, moment in care acul aparatului nostru a inceput sa se deplaseze in partea negativa a scalei. In continuare, barbatul a blestemat-o pe femeie si a luat numele Domnului in desert. Acul aparatului nostru s-a deplasat imediat pana la ultima gradatie negativa a scalei (-500).
Am putut inregistra astfel cu ajutorul aparatelor de masurat ce se intampla in interiorul creierului uman atunci cand acesta incalca una din Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu: „Sa nu iei in desert numele Domnului”. Am reusit sa masuram cu ajutorul aceluiasi aparat puterea pozitiva a lui Dumnezeu si puterea negativa a adversarului sau.
Am descoperit astfel ca adevarul benefic este pozitiv, iar toate gandurile nebenefice descrise perfect de Cele Zece Porunci biblice sunt negative. Daca aceste unde cerebrale pot fi inregistrate chiar si cu ajutorul aparatelor noastre obiective de masurat, cu atat mai evident este faptul ca ele pot fi inregistrate inclusiv de Dumnezeu din ceruri.

Sursa:http://www.almeea.ro/puterea-pozitiva-a-lui-dumnezeu-si-puterea-negativa-a-diavolului-demonstrate-cu-ajutorul-encefalografului/

Telepatia: de unde provine ea?

Un fenomen paranormal foarte controversat este telepatia, care consta in transmiterea gandurilor la distanta, asa cum indica si numele fenomenului: telepatie = percepere la distanta. Despre acest subiect am mai discutat si in acest articol (Totul despre telepatie), dar in cadrul articolului de fata vom incerca sa discutam mai mult despre ipotezele privind sursa telepatiei.
Initial, s-a crezut ca aceasta comunicare psihica la distanta s-ar putea face prin transmiterea si receptionarea unor unde electromagnetice purtatoare ale unor „semnale de informare psihica”. Incercarile facute, privind emisia si receptia unor asemenea semnale intr-o banda foarte larga de frecvente, de la unde centimetrice pana la unde infralungi, cu lungimea de unda de mii de kilometri, nu au dat rezultate.
Au fost propuse si alte ipoteze privind natura presupuselor comunicari telepatice, unele destul de bizare si imposibil de verificat. Astfel, fizicianul Richard Feynman presupune ca pozitronii sau tahionii ar putea fi purtatorii unor mesaje telepatice – dat fiind ca se deplaseaza cu viteze foarte mari. Jung, in teoria sa, a existentei unui univers holografic, un ansamblu format din elemente unite printr-o forma de energie necunoscuta, sustine ca este posibila transmiterea de mesaje telepatice. Sir John Eccles (laureat al premiului Nobel pentru medicina in 1963) e sustinatorul tezei ca sursa undelor telepatice este creierul. El crede ca se realizeaza o comunicare directa unilaterala, de la creierul emitator la creierul receptor, evitandu-se astfel calea obisnuita, cand gandul este codificat (transpus in cuvinte), dupa care, fiind receptionat mesajul, acesta este decodificat (cuvintele sunt transformate in impulsuri electrice, biocurenti), ce induc gandul (mesajul) transmis. Care este natura acestor unde telepatice? Deoarece creierul contine un numar urias de neuroni, care sunt conectati intre ei prin numeroase sinapse, formand adevarate circuite prin care se propaga impulsuri electrice, pare plauzibila ipoteza existentei in creier a unor microemitatori, respectiv a unor microreceptori, acordati pe o frecventa ultrainalta, un fel de cipuri biologice mai perfectionate (se stie ca natura este un foarte bun inginer) decat cele utilizate in actualele telefoane mobile.
Conform informatiilor care s-au adunat de-a lungul anilor (daca le consideram de buna credinta – si nu inventate), exista mai multe tipuri de telepatie. Astfel, in cazul unei halucinatii telepatice, mesajul este perceput, in stare de semiveghe, ca o imagine de la fata locului, aflat la mare distanta, unde s-a produs un accident, in care a fost implicata o persoana apropiata.
O alta forma de telepatie este visul telepatic, in care mesajul poate fi transmis codificat (printr-un simbol) sau direct (real), in cazul in care cel care transmite mesajul se afla intr-o situatie extrema, cand are nevoie de ajutorul persoanei solicitate, sau inainte de a muri. Statistic, 65% din comunicarile telepatice sunt receptionate in vis, si numai 35% in stare de veghe.
Deoarece omul este curios din fire si, mai ales, este atras de lucruri neobisnuite, scriitorii si presa s-au ocupat pe larg de telepatie dat fiind ca era un subiect de senzatie, cu priza la public – evident, uneori, exagerand in privinta unui fapt real, alta data pur si simplu inventandu-l. Astfel, scriitorul american Upton Sinclair (1878 -1968), cunoscut pentru romanele sale de succes, a publicat cartea „Mental Radio” (in 1930), avand ca tema telepatia, a carei prefata a fost semnata de insusi Einstein. Ulterior, el s-a justificat: „N-am scris aceasta prefata decat din prietenie pentru autor… sunt sceptic… Daca telepatia nu se modifica nici in functie de timp, nici de distanta – aceasta inseamna ca ar scapa legilor fizicii, ceea ce este absurd, pentru ca totul in aceasta lume este guvernat de aceste legi”.


Sursa:http://www.almeea.ro/telepatia-de-unde-provine-ea/

Ce sunt cu adevarat coincidentele ?

In viata fiecarui om au loc foarte multe evenimente stranii, pe care stiinta nu le poate explica si de aceea le numeste coincidente intamplatoare. De exemplu, va ganditi la un prieten vechi, iar peste un minut el va suna. Sau stati si va ganditi de unde sa faceti rost de bani si, pe neasteptate, cineva isi achita o datorie. Aceste lucruri se intampla la nivelul cel mai simplu. Dar exista o multime de alte coincidente care ne fac sa ne gandim la inexplicabil si sa credem in amestecul fortelor superioare.
La 5 decembrie 1664, pe coastele Tarii Galilor s-a scufundat o corabie. La data de 5 decembrie 1785, in acelasi loc, a naufragiat un alt vas. La data de 5 decembrie 1866, acolo a avut loc un al treilea eveniment similar. Dupa fiecare accident a ramas in viata o singura persoana si, de fiecare data, aceasta se numea Hyu Williams.
Un sir uimitor de coincidente sint legate si de vietile presedintilor Kennedy si Lincoln. Prima si cea mai simpla coincidenta este ca ambele nume de familie au cite sapte cifre. Presedintele Lincoln a avut un secretar pe nume Kennedy, iar presedintele Kennedy a avut un secretar pe nume Lincoln. Dupa ce au fost ucisi, in ambele cazuri, locul presedintelui a fost luat de persoane pe nume Johnson.
Intr-o noapte de iulie a anului 1930, politistul Allan Folby din Texas a fost implicat intr-un accident de masina si a fost ranit la un picior. A pierdut foarte mult sange si probabil ca ar fi murit, daca nu ar fi existat un trecator pe nume Alfred Smith care i-a salvat viata. Insanatosindu-se, politistul si-a continuat serviciul. Au trecut astfel cinci ani. La un moment dat, pe Folby l-au chemat la locul unui accident. Pe asfalt se gasea o persoana care suferise acelasi accident ca si Folby in urma cu mai multi ani. Acesta era Alfred Smith, cel care il salvase pe politist in aceleasi circumstante.
Unele dintre aceste coincidente stiinta contemporana le poate explica bazindu-se pe legile statisticii si ale matematicii, pe legile naturii si ale comunitatii, dar si pe natura perceperii omenesti.
De ce apar asemenea coincidente? Multi cercetatori considera ca asemenea evenimente il obliga pe om sa aiba o atitudine mai atenta si mai serioasa fata de episoadele din viata proprie. Ni se spune de foarte multe ori sa credem in intuitie. Se poate ca Dumnezeu sa ne trimita un impuls sau sa ne spuna sa credem in intamplare.
Ultima propunere poate parea nestiintifica. Evenimentele denumite de noi coincidente au primit de foarte mult timp denumirea de fenomene de sincronism. Acest termen a fost propus pentru prima oara in acelasi timp, dar independent unul de altul, de catre doi renumiti cercetatori din domeniul fizicii si psihologiei. Laureatul Premiului Nobel Wolfgang Pauly si psihologul Karl Gustav Young au ajuns la concluzia ca in ceea ce priveste coincidentele nu poate fi vorba decat de intamplare. Amindoi au sustinut faptul ca niste evenimente nelegate prin nimic unele de altele pot fi reunite printr-o cauza comuna sau se pot intampla fara nicio cauza, independent de legile naturii. Ambii cercetatori si-au explicat pozitia prin aceea ca legile naturii nu sunt absolute. Ei au spus ca legatura dintre evenimente poate avea o semnificatie esentiala pentru om, in ciuda faptului ca acest lucru se opune reprezentarilor omului despre creatie si legile care il conduc.
Young a mai emis o presupunere: prin aceste mici minuni, Cosmosul raspunde necesitatilor interne, profunde ale psihicului. Chiar daca coincidentele pot avea loc ca urmare a intamplarii, sincronismul adevarat apare atunci cand individul are nevoie de el.
Pentru a expune publicului larg aceste idei revolutionare si a explica despre ce este vorba, Young a luat ca exemplu de comparatie visele. Majoritatea acestora nu au o semnificatie: in ele nu exista o simbolistica importanta. Insa atunci cand psihicul este agitat si ceva il apasa, apar visele pline de sens. Se intampla ca visul sa prevada o catastrofa sau sa ii aminteasca omului despre ceva important. Daca se continua comparatia, in coincidente sau in fenomenele de sincronism, lumea inconjuratoare se foloseste de fortele superioare pentru a-l preveni pe om despre ceva. Young a mers si mai departe emitind o ipoteza fantastica: pentru a ne impiedica sa acordam atentie unui fapt neimportant, psihicul nostru schimba practic lumea, creeaza coincidente, care pot arata drumul catre salvare, iesirea dintr-o situatie fara speranta. Acest lucru este egal cu a recunoaste ca minunile exista si apar nu fara o oarecare participare a omului.
Se poate spune ca, in acest fel, coincidenta este un simplu mijloc de a ajunge la resursele noastre profunde, la capacitatile psihicului nostru. Aceste semne ale soartei sunt percepute mai bine de oamenii cu o minte deschisa, de cei care prefera in mod obisnuit logica.
Iata un alt exemplu de coincidente. In anul 1939, pe o corabie americana mergea si un oarecare inginer. Cand s-au apropiat de locul unde s-a scufundat Titanicul, ceva i-a spus ca trebuie sa opreasca vasul. A reusit sa il convinga pe capitan sa faca acest lucru. Din intuneric a aparut atunci un aisberg gigantic. Vasul s-a lovit de el, dar nu s-a scufundat. Acest vas se numea Titanian.
In anul 1976, un ginecolog englez din Londra a asistat la o nastere de tripleti pentru a treia oara in practica sa de cativa ani. Numele de familie al acestui medic era Triplet!
In ziarul “New York Herald”, la data de 26 noiembrie 1911 a fost publicata o stire potrivita careia la Greenberry Hill in Londra au fost spanzurati trei vinovati de uciderea lui Edmund Berry. Numele celor trei spanzurati erau Green, Berry si Hill.
Baietelul Roger Loser, de 4 ani, a fost salvat de la inec de o femeie pe nume Elise Blais. In anul 1974, cand avea 16 ani, in acelasi loc Roger a salvat de la inec un barbat care s-a dovedit a fi sotul lui Elise Blais.
La Detroit un micut a cazut de la etajul 14 al unei cladiri si a fost salvat de catre un trecator pe nume Joseph Figlok. Un an mai tarziu, in acelasi loc, un alt copil a cazut de la fereastra si a fost salvat de acelasi Joseph Figlok.


Sursa:http://www.almeea.ro/ce-sunt-cu-adevarat-coincidentele/

Sufletul reprezinta inconstientul la marele psihanalist Jung

Niciun psihanalist, fara indoiala, nu a surprins cu atata claritate legaturile dintre disciplina sa si esoterism precum Carl Gustav Jung (1875-1961). Intreaga sa opera este orientata spre elucidarea aspiratiei religioase a sufletului. Doua elemente o demonstreaza fara ambiguitate. Unul este afirmatia enuntata in primele pagini din “Psihologie si alchimie”: “Sufletul are in mod firesc o functie religioasa.” Celalalt este faptul ca studiul sau despre “Viata simbolica” este precedat de “Sapte invataturi adresate mortilor” apartinand lui Basilide, celebru gnostic alexandrin din secolul al II-lea.
Jung este considerat a fi marele continuator modern al esoterismului si nenumaratele sale observatii despre alchimie si gnoza au adancit intelegerea lor si au permis ca filozofiile lor sa fie permanent actuale. Iata un fragment din opera sa, “Viata simbolica”:
“Unii [...] pleaca de la ideea preconceputa ca inconstientul este ceva mai mult sau mai putin ingrozitor si arhaic de care ar trebui sa ne debarasam. Ideea este insa in contradictie cu experienta. Inconstientul este aidoma naturii: neutru. Daca el este distructiv pe de o parte, de cealalta este constructiv. El este izvorul tuturor relelor posibile si in acelasi timp matricea tuturor experientelor divinului si – oricat de paradoxal ar parea – el este cel care a produs constiinta si care continua s-o produca. O atare afirmatie nu inseamna ca izvorul este cel care creeaza apa, ca apa este produsa in locul precis unde vedem ca tasneste izvorul. Apa urca din adancimile muntelui, pe cai ascunse, ca sa ajunga la lumina zilei. Cand spun „iata izvorul”, vreau sa spun cu aceasta pur si simplu locul unde apa se iveste in fata privirii. Aceasta metafora cu apa exprima intr-un mod destul de corect natura si importanta inconstientului. [...]
De regula, o entitate metafizica nu intra in legatura cu noi prin telefon. Ea se transmite fiintei umane prin intermediul sufletului, cu alte cuvinte, din inconstientul sau. Sau mai degraba de la baza transcendentala, „psihoida”, a acestuia. Daca depreciem inconstientul, blocam canalele prin care curge acqua gratiae, dar cu aceasta metoda nu-l prindem pe diavol in mod sigur. Intr-adevar, meseria lui este tocmai aceea de a crea obstacole.
[...] Dat fiind ca expresiile inconstientului sunt in general ambivalente sau chiar echivoce („infricosator lucru este sa cadem in mainile Dumnezeului celui viu” [Sfantul Pavel, Epistola catre evrei, X, 311]), fermitatea si discernamantul au o importanta extrema. Vedem acest lucru intr-un mod deosebit de clar in desfasurarea procesului de individuare, cand trebuie sa-l impiedicam pe pacient fie sa respinga orbeste datele inconstientului, fie sa i se supuna fara niciun spirit critic. (De ce Iacob trebuie sa lupte impotriva ingerului Domnului? Pentru ca ingerul l-ar omori daca el nu si-ar apara viata.) Nu ar mai exista niciun fel de evolutie, ci numai o moarte mizerabila intr-un pustiu uscat, daca noi am crede ca putem stapani inconstientul cu rationalismul nostru arbitrar.”
Acest text evoca imediat folosirea drogurilor sacre in multe religii antice, datorita carora participantii si initiatii isi intrerupeau constienta pentru a ajunge la inconstient.


Sursa:http://www.almeea.ro/sufletul-reprezinta-inconstientul-la-marele-psihanalist-jung/

Ciudatele puteri ale domnului Regazzoni din Bergamo

Textul de mai jos a fost scris de cunoscutul filozof german Schopenhauer:

In anul 1854, am avut fericirea sa vad aici faptele extraordinare pe care le producea in aceasta categorie dl Regazzoni din Bergamo, fapte in care nu putem sa nu recunoastem puterea imediata, deci magica, a vointei sale asupra altuia si a carei autenticitate nu poate fi pusa la indoiala decat de o persoana careia i se va fi refuzat orice calitate de intelegere din cauza unor stari psihologice. Stiu ca exista subiecti de acest fel. Trebuie sa-i faci juristi, oameni ai Bisericii, negustori sau soldati, insa, pentru numele lui Dumnezeu, nu medici, rezultatul ar fi funest dat fiind ca in medicina ceea ce este important este diagnosticul.
Somnambula fiind in legatura cu el, el putea s-o puna dupa cum dorea, printr-un simplu act de vointa, in stare de catalepsie. Fara sa faca un gest, cand ea se indeparta de el, Regazzoni putea, aflandu-se in spatele ei, s-o faca sa cada pe spate. Putea s-o paralizeze, s-o faca sa aiba crize spasmodice, cu pupilele dilatate, o insensibilitate totala, semnele cele mai evidente ale unei stari de catalepsie totala. A obligat o doamna care se gasea in adunare sa cante la pian, iar apoi, stand la patru pasi distanta in spatele ei, prin vointa insotita de gest, a paralizat-o astfel incat ea n-a mai putut sa cante. A lipit-o apoi de o coloana si vraja a fost atat de mare, incat, in pofida stradaniilor ei, nu a putut sa paraseasca locul.
Toate aceste fapte pot fi explicate, dupa parerea mea, in acest mod: fie ca el izoleaza complet creierul de maduva spinarii si atunci toti nervii senzitivi si toti nervii motori sunt paralizati si exista o catalepsie totala, fie ca paralizia atinge pur si simplu nervii motori, sensibilitatea continuand sa existe, si avem atunci un creier unde constiinta se mentine, pe un corp care are toate aparentele mortii…

Sursa:http://www.almeea.ro/ciudatele-puteri-ale-domnului-regazzoni-din-bergamo/

Enigmaticul caz al locomotivei deraiate: subconstientul si precognitia

„Cazul locomotivei deraiate”, a deveni ilustrativ pentru genul de experiente considerate a fi autentic precognitive. Sotia si fiica unui paroh se aflau intr-o casa inchiriata, la Trinity, langa Edinburgh, Scotia, in 15 iulie 1860. Era o dupa-amiaza insorita de duminica si, pe la ora 3 PM doamna W. i-a propus fetei sa iasa putin afara, pentru o plimbare scurta prin „gradina de la calea ferata”, denumire data de ea fasiei de teren dintre un dig si terasamentul caii ferate. Fata plecase de doar cateva minute, cand doamna W. a auzit clar in minte o voce care i-a spus: „Trimite dupa ea, sa se intoarca sau altfel ceva groaznic i se va intampla”.
Doamna W. a fost cuprinsa de o presimtire sumbra care s-a transformat rapid intr-un sentiment de teroare, facand-o sa tremure de spaima amenintarii fara nume. Ea i-a poruncit unei servitoare sa o aduca de urgenta acasa pe fiica ei. Servitoarea, vazandu-si stapana atat de tulburata, a plecat imediat. Doamna W. a inceput sa sa se plimbe de colo-colo prin incapere, mai ingrijorata ca niciodata, temandu-se ca nu-si va mai vedea vreodata fiica in viata.
Intr-un sfert de ora insa, cele doua s-au intors, vii si nevatamate. Doamna W. i-a cerut fetei sa nu se mai joace pe terasamentul feroviar si fiica i-a promis ca nu va mai merge acolo unde se juca de obicei. Mai tarziu, in aceeasi dupa-amiaza, o locomotiva cu aburi a deraiat si a izbit in plin zidul in preajma caruia fiica ei se jucase inainte ca servitoarea sa o aduca acasa. Din cei cinci oameni care se aflau intamplator in zona, trei fusesera ucisi pe loc. Peste cateva zile, domnisoara W. si fratele ei au vizitat scena tragediei si au observat ca locomotiva se zdrobise chiar in locul unde petrecusera cei doi frati doua ore in urma cu o saptamana, in acea dupa-amiaza.
Iata posibila explicatie a acestei precognitii: ceea ce numim „moment prezent” nu reprezinta un punct in timp, ci doar un interval scurt de timp, numit „prezent aparent”. Subconstientul uman avea un „prezent aparent” mult mai vast decat nivelul constient al fiintei. Pentru subconstient, toate evenimentele ar insemna de fapt „prezent”. Daca, uneori, o parte din aceasta cunoastere subconstienta patrunde in constient, ea va fi interpretata, fie ca amintire a unui eveniment din trecut, fie ca precognitie a unui eveniment din viitor. Trecutul este precis catalogat undeva in subconstient.

Sursa:http://www.almeea.ro/enigmaticul-caz-al-locomotivei-deraiate-subconstientul-si-precognitia/

Gerard Croiset, cel mai inzestrat clarvazator din toate timpurile

Olandezul Gerard Croiset (1909-1980) a fost considerat cel mai inzestrat clarvazator din toate timpurile. Poate cele mai remarcabile dintre numeroasele experimente desfasurate cu ajutorul lui Croiset au fost cele dintr-o nesfarsita serie de „teste ale scaunului”, improvizate pentru el de profesorul Tenhaeff de la Societatea Olandeza de Cercetari Parapsihice. Inca de la debutul experimentelor, in octombrie 1947, rezultatele au fost uluitoare si Croiset a repetat testul de cateva sute de ori in fata unor savanti din cinci tari europene.
Testul se desfasura foarte simplu. Croiset era dus intr-o sala de teatru sau de conferinte, unde numarul unui scaun era ales absolut la intamplare de o terta persoana. Croiset prezicea apoi, pentru perioade cuprinse intre o ora si 26 de zile, cine se va aseza pe acel scaun. Descrierea data de paragnost (asa se numesc in Olanda astfel de indivizi sensibili) nu era niciodata vaga si generalista, ci foarte precisa, cu detalii uimitoare. Adesea, nu era descrisa doar infatisarea individului, ci si caracteristicile personalitatii sale si chiar anumite dificultati emotionale cu care se confrunta in acel moment. Croiset vedea chiar trecutul subiectului si era capabil sa prezica lucruri din viitorul lui.
In iunie 1964, Croiset a fost consultat in cazul uciderii a trei activisti pentru drepturi civile din Mississippi, James Chaney, Andrew Goodman si Michael Schwerner. Prin intermediul unei linii telefonice transatlantice, el a descris cu precizie zona in care fusesera gasite cadavrele celor trei tineri si a indicat corect faptul ca unii ofiteri de politie fusesera partasi la comiterea crimelor. Desi ulterior FBI nu a recunoscut oficial implicarea clarvazatorului in acest caz, potrivit scriitorului Jack Harrison Pollack, agentii federali au cautat in mod activ sa primeasca informatii de la individul cu puteri extrasenzoriale din Utrecht.

Sursa:http://www.almeea.ro/gerard-croiset-cel-mai-inzestrat-clarvazator-din-toate-timpurile/

Papa de la Roma a supervizat un caz autentic de aparitie a unui spirit dupa moarte! Fantoma si-a lasat amprenta mainii in lumea materiala!

Intr-un manuscris atribuit secolului XVII si provenit dintr-o veche manastire italiana, se vorbeste despre ancheta instituita de Cardinalul Carpegna, din ordinul papei Inocentiu al XI-lea, relativ la o aparitie spiritista.
In noaptea de 19 aprilie 1683, Domenico Denza, in varsta de 40 de ani, om cu moravuri ireprosabile si foarte stimat de societatea romana, dupa ce visa, in repetate randuri, o femeie invesmantata in alb, auzi o voce care il chema insistent. Trezindu-se, zari inaintea lui aceeasi silueta din visurile sale. Intreband-o cine este si ce vrea, necunoscuta s-a recomandat marchiza Laura Astalli, moarta recent, adaugand sa-i transmita sotului ei ca are neaparata nevoie de doua sute slujbe pentru odihna sufletului.
Denza, obiectand ca-l vor socoti tacnit pretandu-se unei asemenea dorinti, fantoma isi apasa mana pe plapuma, spunandu-i: „Fa sa vada barbatul meu aceasta portiune pe care o ating” si… disparu. In prada surescitarii, Denza arata imediat fratelui sau plapuma, pe care – aidoma unei peceti cu fierul rosu – se intiparise mana marchizei.
Cronicarul subliniaza ca: amprenta era de-o perfectiune neegalata, distingandu-se toate degetele si conturul manii; numai podul palmei ramase alb. De asemenea, observara o deformatie a degetului mic si, intr-adevar, era un defect avut de marchiza din copilarie, in urma unei caderi. In viata, ea ascundea cu grija acest amanunt inestetic, avand tot timpul manusi pe maini in prezenta strainilor. Dar obisnuitii familiei, vazand amprenta, recunoscura emotionati mana marchizei Astalli. Parand prea mare pentru o mana de femeie, si fiind comparata, de mai multe ori, corespunse exact cu manusile defunctei.
Aceasta amprenta a fost vazuta si recunoscuta de un mare numar de cavaleri, doamne, prelati si cardinali, chiar si de Maiestatea Sa, regina Suediei, precum si de Sanctitatea Sa, Suveranul Pontif.


Sursa:http://www.almeea.ro/papa-de-la-roma-a-supervizat-un-caz-autentic-de-aparitie-a-unui-spirit-dupa-moarte-fantoma-si-a-lasat-amprenta-mainii-in-lumea-materiala/

Un caz socant din Rusia care arata ca “rapirile extraterestre” n-ar fi altceva decat “posesiuni demonice”!

In ultimii 30-40 de ani, am fost bombardati cu tot felul de relatari si povestiri despre rapiri extraterestre. Dar, nu trebuie sa uitam ca ele exista si in cronici demult uitate, ceea ce trebuie sa ne puna adanc pe ganduri. Oare toate “rapirile extraterestre” nu reprezinta altceva decat posesiuni demonice? N-ar fi exclus!
In “Viata Sfantului Nil Sorski”, intemeietor al vietii monahale de schit din Rusia in secolul al XV-lea, se descrie o „rapire” demonica foarte asemanatoare cu cele puse pe seama extraterestrilor. La un timp dupa moartea Sfantului, se aflau in manastirea lui un preot si fiul sau. Intr-o zi, cand baiatul fu trimis cu o insarcinare oarecare, deodata ii iesi inainte un om cu infatisare ciudata, care il apuca si il duse, ca purtat de vant, intr-o padure deasa, intrand cu el intr-o coliba si lasandu-l intr-o incapere, inaintea ferestrei.
Cand preotul si monahii s-au rugat Sfantului Nil pentru copilul pierdut, Sfantul veni in ajutorul lui si statu afara, in dreptul incaperii in care se afla copilul; si lovind tocul ferestrei cu toiagul, casa se clatina si toate duhurile necurate cazura la pamant. Sfantul ii porunci diavolului sa duca baiatul inapoi, in locul de unde il luase, si se facu nevazut. Atunci, dupa oarecare certuri intre demoni, acelasi om ciudat apuca baiatul si il duse la Schit ca vantul… si, asezandu-1 pe o capita de fan, pleca.
Calugarii gasira copilul, care „le povesti tot ce i se intamplase, tot ce vazuse si auzise. De atunci incolo baiatul se facu foarte smerit, fiind zguduit de cele petrecute cu el. infricosat, preotul parasi Schitul cu fiul sau
Intr-o rapire demonica similara, din Rusia secolului al XlX-lea, un tanar, fiind blestemat de mama sa, devine timp de 12 ani robul unui diavol in chip de „bunic”, primind puterea de a sta nevazut intre oameni ca sa-l ajute pe demon sa semene neintelegere in mijlocul lor.

Sursa:http://www.almeea.ro/un-caz-socant-din-rusia-care-arata-ca-rapirile-extraterestre-n-ar-fi-altceva-decat-posesiuni-demonice/

Cel mai ciudat caz de exorcizare al parintelui Mathieu

Posedarea este fenomen prin care o fiinta omeneasca gazduieste in ea o fiinta supranaturala si malefica, Forta unui „posedat” este de necrezut. O putem numi de-a dreptul „supraomeneasca”, in orice caz, inexplicabila. Iata ce povestea parintele Mathieu, exorcist din Besanton, decedat de curand, despre industriasul de cincizeci si doi de ani pe care l-a exorcizat:
Inainte sa se converteasca la religia catolica, acest om practicase mult magia neagra. Consultase multi medici, deoarece avea dureri de stomac, ba i se facuse si o operatie la vezica biliara. Degeaba. Pana la urma, si-a zis ca durerea aceea, un foc in burta, dupa cum o numea el, era cauzata de o putere rea si a acceptat cateva sedinte de exorcism. De fiecare data, la inceputul sedintei, isi pierdea cunostinta, devenea rigid si rece ca gheata. isi revenea abia dupa trei sferturi de ora.
Intr-o zi, omul a spus ca il doare in spate. Dar, vazand ca nu s-a constatat o deplasare de vertebre, parintele Mathieu a practicat inca o data exorcismul, incepand rugaciunile rituale.
“Mai intai si-a pierdut cunostinta si, la primul semn al crucii pe care l-am facut, s-a asezat ca o bara de fier, paralel cu podeaua, a fost smuls din scaun si aruncat atat de violent prin aer intr-un perete, incat am crezut ca si-a spart capul. Simtind ca nu sunt in stare sa stapanesc singur acea forta violenta, i-am chemat in ajutor pe preotul paroh si pe calugaritele de la manastirea din vecinatate. L-am asezat pe covor, in mijlocul camerei. Acum il tineam mai multi. Dar ne-a scapat din maini, cand am facut primele semne ale crucii, si s-a deplasat ca un bolid spre tavan, in picioare, desi statuse intins, cu piciorul stang intins si cu dreptul indoit. Cand a ajuns in fata unui tablou al Fecioarei, a fost impins inapoi. A cazut ca un bolovan la picioarele preotului, care tremura ca varga.”
Exorcismele au continuat si a doua zi, duminica. Parintele Mathieu a cerut ajutorul a zece barbati. Toti au confirmat faptele. L-au legat pe industrias cu o sfoara si, ca de fiecare data, acesta si-a pierdut cunostinta, devenind rece si rigid. Apoi, brusc, sfoara s-a desfacut si a scapat. Iata ce spune parintele Mathieu:
„Pe cand acest om era intins jos pe spate, cativa dintre oamenii chemati s-au asezat pe el. In timp ce exorcizam, acestia au inceput sa strige: Parinte, unde ne duce? Omul se ridica in aer cu barbatii pe el! Cand a revenit pe podea, acestia erau palizi la fata…” Si aveau de ce!”


Sursa:http://www.almeea.ro/cel-mai-ciudat-caz-de-exorcizare-al-parintelui-mathieu/

Uimitorul caz al calugaritei Maria Bonomo, mistica care se deplasa cu sufletul in intreaga lume

Giovanna Maria Bonomo (din Bassano, Italia) este un caz interesant de “calatorie in afara timpului”, deoarece istoriseste ea insasi detaliile propriilor „calatorii”. In stare de extaz, ea se deplasa in locuri indepartate, vorbind si dand sfaturi unor persoane care aveau nevoie de ea. Aceste persoane au declarat ca au vazut-o si au auzit-o, in timp ce calugaritele din congregatia ei au sustinut ca nu-si parasise chilia. Cei care au vazut-o in locurile jnde se deplasa i-au descris cu precizie infatisarea si felul in care vorbea. Totusi, Giovanna Maria Bonomo precizeaza in notele ei ca „nu stie sigur, cand i se pare ca vorbeste unei persoane indepartate, daca aceasta o aude sau nu”.
Giovanna Maria Bonomo a reusit sa descrie cu precizie, intr-o scrisoare adresata unei doamne nobile din Vicenza, manastirea benedictina San Pietro, cum arata cladirea, amenajarile interioare, desi nu pusese niciodata piciorul acolo. In continuare, ea face aluzie la trei vizite pe care le-ar fi facut acestei doamne, numai ca nu fusese niciodata „corporal” in acel loc. Toate aceste elemente, mentionate in documentele procesului ei, dovedesc ca Biserica le-a considerat a fi bazate pe marturii temeinice.
Un mare numar de persoane au declarat ca au vazut-o in marile biserici din Europa si in Palestina (preotul locului a confirmat acest fapt), desi nu-si parasea manastirea din Italia. Iata ce scrie in notele ei: „Am fost uneori cu spiritul la Milano sau la Roma… Asa cum dorea Domnul.”
Numai ca martorii percepeau acest „spirit” ca pe un „corp”. Desigur, nu putem decat regreta lipsa unor dovezi concrete, obiecte oferite sau lasate in locurile respective, scrisori sau vesminte, elemente palpabile care sa adevereasca marturiile.
Dupa toate probabilitatile, bilocatia poate sa se manifeste in diferite stari: intr-o stare „aparent” normala, in extaz si in stare de moarte aparenta. Numai ca descrierea acestor stari este destul de imprecisa in relatari. Totusi, e bine sa precizam ca biografia unui mistic nu este destinata unei anchete stiintifice.

Sursa:http://www.almeea.ro/uimitorul-caz-al-calugaritei-maria-bonomo-mistica-care-se-deplasa-cu-sufletul-in-intreaga-lume/

Puterea gandului in obtinerea bogatiilor! Extraordinara poveste a unui sarac mecanic auto ce a devenit mare patron cu ajutorul gandurilor…

Puterea gandului in obtinerea bogatiilor! Extraordinara poveste a unui sarac mecanic auto ce a devenit mare patron cu ajutorul gandurilor…
30 Apr 2013

Puterea gandului nu cunoaste nici o limita in „lumea” manifestata. Ea este la fel de eficace in directia dobandirii de bogatii, chiar si fara a face nimic, ca si in directia obtinerii unei stari de sanatate perfecta! Trebuie insa sa recunoastem ca „bogatia”, mai ales fara a face nimic, este destul de solicitata!
Gandurile de bogatie materiala care „hoinaresc” prin lume se vor agrega, se vor concretiza in jurul dumneavoastra; ele vor crea un „fagas”, iar norocul va va coplesi! Dar, veti intreba, cat timp imi va lua? Ei bine, totul depinde de intensitatea gandului dumneavoastra… Daca el este calm, focalizat, rabdator, pozitiv, succesul poate aparea in unul sau doi ani… cu conditia, bineinteles, de a da dovada de constanta, tenacitate, perseverenta, si nu de a „va gandi” doar din trei in trei seri!
Era odata pe langa Lyon un modest mecanic auto care vegeta in atelierul lui, dar care se gandea ca pana la urma va reusi cu siguranta „sa scoata capul”, sa-si faca o situatie conforma cu cunostintele lui practice despre automobile. Folosindu-si aspiratia profunda de a reusi, el se gandea clipa de clipa ca pana la urma va gasi o modalitate… Fara sa stie nimic despre „puterea gandului”, el facea exact tot ceea ce trebuia pentru a-si atinge scopul. Iar intr-o buna zi, un turist american aflat in trecere s-a oprit la el pentru o mica reparatie oarecare, poate un simplu cauciuc de schimbat. Turistul i-a spus ca masina lui nu trage, adaugand ca masina sa, desi noua, fusese examinata de mai multi mecanici auto care nu-i putusera gasi defectul. Mecanicul nostru, intrigat, i-a cerut turistului sa-i lase masina cateva ore. A doua zi, el l-a anuntat ca gasise problema; dovada a fost facuta prin testare imediata pe sosea, unde s-a vazut ca masina mergea la capacitate maxima! Si mecanicul nostru a adaugat: „Ah! daca as avea bani sa demarez o afacere, as realiza o masina de un tip nou, care ar da randament!” Turistul a platit si a plecat, luand cu el cartea de vizita a mecanicului auto.
Trei luni mai tarziu, acesta din urma primea o scrisoare de la clientul sau turist, care era un industrias de prim rang din domeniul marochinariei in Statele Unite. Acesta ii oferea capitalul necesar lansarii „afacerii” sale… Astazi, fostul mecanic auto este proprietarul unei importante firme de automobile, care-i poarta numele!
Fiti foarte atent! Puteti utiliza puterea Gandului in tot ceea ce vreti sau doriti… sau v-ati dori…

Sursa:http://www.almeea.ro/puterea-gandului-in-obtinerea-bogatiilor-extraordinara-poveste-a-unui-sarac-mecanic-auto-ce-a-devenit-mare-patron-cu-ajutorul-gandurilor/

Din secretele spionilor

*Fenomene PSI

În camera scufundata în întuneric, mintea barbatului se goleste încet de tot ceea ce îl înconjoara, iar gândurile începe sa-i alunece spre o cutie transparenta ce pluteste imponderabil în spatiu. Acum este pregatit sa patrunda într-o stare modificata a constiintei: cea de a patra dimensiune.
Prin anii ’70, astfel de imagini erau ceva obisnuit în bazele secrete ale Armatei Statelor Unite sau ale Uniunii Sovietice. În plin Razboi Rece, agentiile de spionaj investeau sume enorme în ceea ce ulterior avea sa se numesca fenomene PSI: perceptie extrasenzoriala (PE) si vedere la distanta (VD).

“Samani” si “fântânari”

Guvernele au cochetat multa vreme cu ideea de a folosi facultatile metapsihice, extrasenzoriale, ale anumitor persoane ca instrument de obtinere a informatiilor.
Grecii aveau oracole, indo-americanii tineau la mare cinste samanii, iar despre israelitii din Vechiul Testament se spune ca l-ar fi folosit în scopuri paramilitare pe profetul Eliseu.
Mai aproape de noi, în razboiul din 1918, armata ceha folosea asa-numitii “fântânari”, care îsi foloseau clarviziunea nu doar pentru a gasi apa potabila, minele si capcanele, ci si pentru a raporta pozitiile inamice.
În cel de-al doilea razboi mondial, a existat chiar o “batalie” pentru un metapsihic de origine poloneza, Wol Messing, folosit de Uniunea Sovietica si pe al carui cap Hitler fixase o recompensa impresionanta.

Experimentul Nautilus

O data cu începerea Razboiului Rece, metodele PSI erau din ce în ce mai curtate. În februarie 1960, un articol din revista franceza “Science et Vie” a aprins mintile agentiilor de spionaj sovietice.
Intitulat “Secretul lui Nautilus”, articolul raporta folosirea în secret de catre americani a telepatiei pentru a comunica cu echipajul lui Nautilus, primul submarin nuclear, în timp ce acesta se afla sub calota de gheata arctica.
Era, în mod clar, o izbânda. Telepatia aparea astfel ca un mijloc posibil de comunicare (singurul de altfel) cu un submarin care, în mod normal, trebuia sa iasa la suprafata si sa-si înalte antena radio pentru a trimite infomatii.
Americanii au negat însa povestea cu Nautilus, afirmând ca submarinul se afla “pe uscat” în perioada presupuselor teste. Chiar si asa, “experimentul” nu a trecut neobservat de catre sovietici…

Contraofensiva rosie

Pâna la aparitia articolului în cauza, rusii aveau un singur laborator de parapsihologie, la Catedra de Fiziologie a Universitatii din Leningrad, condus de Leonid Vasiliev, presedintele catedrei.
“Impulsionat” de materialul de presa, acesta si-a concentrat munca asupra experimentelor de “influenta la distanta”, prin care, de exemplu, o persoana cu puteri telepatice încearca sa adoarma o alta persoana aflata la distanta.
Totodata, sovieticii au început sa înfiinteze mai multe centre de cercetari PSI pe care le-au finantat substantial. În 1968, la o conferinta din Moscova, parapsihologul sovietic Eduard Naumov anunta Vestul ca Marina Rosie repetase cu succes, pe un submarin propriu, întregul experiment Nautilus.
Mai mult, cercetatorii sovietici pusesera la punct o metoda de captare telepatica a comunicatiilor metapsihice purtate între alte persoane si se spunea ca cheltuisera aproape 60 de milioane de dolari în acest sens.

Swann, cobaiul

În 1970, a aparut în SUA o carte intitulata “Descoperiri legate de psihic, în spatele Cortinei de Fier”, în care autorii – Sheila Ostrander si Lynn Schroeder – aratau cum sovieticii recrutasera cu frenezie clarvazatori sau copii-minune psihokinetici pentru lucra în domeniile spionajului, contraspionajului si securitatii.
De asemenea, cei doi dadeau o lista cu 40 de orase sovietice în care se presupunea ca aveau loc experimente PSI.
La auzul acestor vesti, americanii au decis ca e momentul sa treaca la contraofensiva. CIA si Pentagonul si-au îndreptat atentia spre Institutul de Cercetare Stanford – un imens rezervor de gândire stiintifica din Menlo Park, California. Acolo exista un fizician, dr. Hal Puthoff, care facuse publice unele experimente al caror subiect a fost Ingo Swann, un barbat capabi sa vada obiecte asezate în diferite ascunzatori.
Puthoff parea candidatul ideal pentru a desfasura cercetarile PSI secrete sponsorizate de Guvern.

“Binecuvântarea” CIA

CIA s-au hotarât sa-l finanteze pe Hal Puthoff cu 50.000 de dolari pentru opt luni de noi cercetari. Daca în aceasta vreme, Puthoff si Swann prezentau un fenomen PSI repetabil, atunci finantarile puteau continua.
La început, puterile lui Swann nu evoluau asa cum se dorea. Capacitatile lui metapsihice pareau slabe, iar descrierile sale mai mult imaginatie decât realitate. Se parea ca cercetarile vor fi abandonate destul de repede.
Numai ca Swan era un barbat la 39 de ani, ambitios si hotarât sa reuseasca. Asa ca a venit cu o propunere care a schimbat totul: în loc sa i se spuna tinta care trebuia vizualizata, spre exemplu un aerodrom sau o centrala, sa i se dea coordonatele geografice – longitudine si latitudine.
Dupa zece zile si 100 de coordonate vizualizate, Puthoff a început, încetul cu încetul, sa fie convins ca Ingo Swann îsi folosea facultatile PSI pentru a obtine informatii chiar daca acestea nu erau foarte precise.

Pat Price

Pentru o si mai mare exactitate a informatiei, Puthoff s-a gândit sa apeleze si la o alta persoana care dovedea calitati extrasenzoriale: Patrick (Pat) Price. Acesta avea 50 de ani si lucra pe post de comisar de politie într-o suburbie a Los Angeles-ului.

Ambilor “metapsihici” li s-au dat aceleasi coordonate asupra carora au început sa se concentreze. Rezultatele au fost extraordinare. Era vorba despre o unitate secreta a Pentagonului, aflata în apropierea localitatii Sugar Grove, din West Virginia. Price a prezentat chiar si etichetele de pe mapele care se gaseau în fisierele din pereti. Oficialii de la Pentagon s-au aratat însa extrem de sceptici, banuindu-i pe cei doi ca au obtinut toate aceste date prin intermediul unor agenti din interiorul unitatii.
Ca urmare, cei doi au primit coordonatele altei locatii. Descrierea facuta de Pat Price a fost urmatoarea: “Complex subteran, beton armat, usi din otel de tip glisant…. Vad niste heliporturi, beton… 30 mile nord fata de complex este o instalatie radar cu o parabolica mare si doua parabolice de locatie rapda. Noapte, baza este deservita în proportie foarte mare de femei”. Curând, CIA a confirmat cele spuse de Price. Era o unitate sovietica situata în muntele Narodnaya, din nordul Uralilor.
Spionii PSI americani îsi începusera cariera.

Spionaj la distanta

În iulie 1974, Pat Price a descris si a desenat ceea ce “vazuse” la Semipalatinsk: un poligon subteran sovietic, destinat testarilor nucleare. Imaginile luate din satelit au aratat cât de precisa era descrierea facuta de Pat Price. Performanta lui a ramas una dintre probele cele mai puternice la dosarul reusitelor spionajului realizat prin perceptie extrasenzoriala.
“Îmbatati” de succes, americanii au încercat apoi sa afle daca prin VD puteau afla amanunte despre armele pregatite de sovietici. Spionii la distanta au descris un submarin al Armatei Rosii, care ulterior s-a dovedit a fi celebrul “Taifun”. Mai târziu, când spionajul clasic amercian a intrat în posesia unor detalii despre submarin, s-a constatat ca descrierea realizata prin perceptie extrasenzoriala fusese foarte aproape de adevar.
Rezultatele cercetarilor pareau a demonstra ca fenomenul perceptiei extrasenzoriale nu era doar o banala operatiune de ghicire. Drept urmare, în proiectul intitulat “Star Gate – Poarta Stelara”, au fost cooptate si alte persoane, barbati si femei, care manifestau capacitati extrasenzoriale, antrenându-se fonduri de zeci de milioane de dolari.

Studii stiintifice

Pâna în 1998, mai mult de 1.000 de laboratoare din SUA au fost implicate în studii privitoare la perceptia extrasenzoriala si la posibilitatea vederii la distanta. Cercetarile, conduse dupa toate rigorile stiintifice, îsi propuneau sa înteleaga fenomenul în sine si modul în care acesta putea fi utilizat.
Ipoteza stiintifica propusa pentru explicarea fenomenului PSI a fost ca persoanele capabile de VD intrau în contact telepatic cu o persoana care cunostea în detaliu locatia pusa sub observatie. Vederea la distanta presupunea, s-a spus, un emitator (cel care cunostea obiectivul) si un receptor aflat în laborator. Spionajul era posibil fara ca emitatorul sa stie ca gândurile îi erau citite.
Studiile au semnalat însa si aspecte care erau în defavoarea folosirii VD în scopuri de spionaj: vederea unui spion la distanta nu era 100% corecta. Nici folosirea mai multor astfel de subiecti nu conducea la certitudinea ca obiectivul era riguros descris. De altfel, prin utilizarea VD, se obtineau informatii care, în majoritatea cazurilor, trebuiau interpretate de experti într-ale spionajului. În plus, spionii la distanta aveau probleme în a vizualiza obiectivele aflate în miscare. Asadar, era sau nu de folos în spionaj vederea la distanta?

Sub semnul îndoielii

În consecinta, a fost pusa în discutie însasi oportunitatea continuarii cercetarilor.
Doi savanti independenti, Jessica Utts, profesor de statistica la Universitatea din California, si Ray Hyman, psiholog la Universitatea din Oregon, au fost solicitati sa gaseasca o explicatie care sa multumeasca toate taberele.
Cei doi au cazut de acord ca, în experimentele de laborator, fusesera obtinute rezultate ce nu puteau fi puse pe seama întâmplarii. În schimb, ei au avut opinii diferite în legatura cu demonstrarea existentei în sine a fenomenelor parapsihologice.
Concluzia lor finala avea sa aiba, însa, tonul unei sentinte capitale: vederea la distanta, asa cum fusese ea studiata în experimentele de laborator, nu se dovedea operanta în actiunile de spionaj.

Secret de stat

Proiectele de utilizare a perceptiei extrasenzoriale în spionaj au fost abandonate în 1988. Sapte ani mai târziu, CIA si-a recunoscut implicarea în aceste cercetari. Dar, în lipsa deschiderii oficiale a dosarelor, a ramas o simpla legenda folosirea psihospionajului pentru a-l localiza pe liderul libian Moammar El Khadhafi, pentru a gasi plutoniu în Coreea de Nord sau pentru a ajuta agentiile americane implicate în lupta contra traficului de droguri. Doar 270 de pagini de dosar au fost facute publice. Restul, pâna la 80.000, sunt si astazi secrete.
Profesorul Jessica Utts afirma ca ar fi util ca experimentele sa fie continuate, pentru a se stabili ferm coordonatele perceptiei extrasenzoriale si retetele dupa care poate fi folosita aceasta. Iar cele peste 79.000 de pagini de dosar tinute înca la secret ar constitui o serioasa baza de pornire pentru noi cercetari.

Foarte probabil, e doar o chestiune de timp…Spionii PSIAl saselea simt

Perceptia extrasenzoriala (PE) este echivalentul a ceea ce “vulgar” se cheama “al saselea simt”. Termenul a fost folosit pentru prima oara în 1870, de Sir Richard Francis Burton. 22 de ani mai târziu, un cercetator francez, dr. Paul Joire, a folosit termenul pentru a descrie abilitatea unei persoane care fusese hipnotizata sau era într-o stare de transa de a percepe lucrurile altfel decât utilizându-si simturile obisnuite. Primele studii sistematice ale PE au fost realizate în 1882 odata cu înfiintarea Societati pentru Cercetari Metapsihice din Londra. Printre membrii ei se numarau psihologul frederick Meyers, fizicianul Sir Oliver Lodge, poetul William Butler Yeats si prozatorul Arthur Conan Doyle. În 1930, termenul a fost popularizat de parapsihologul american J. B. Rhine, cel care a testat pentru prima oara fenomenul PE în laborator.În timpul Razboiului din Golf, una dintre misiunile de capatâi ale spionilor PSI a fost aceea de a localiza temutele rachete SCUD (foto) ale fostului dictator irakian Saddam Hussein Un desen de-al lui Price descria munca de sudura la niste sfere uriase de otel din unitatea sovietica secreta de la Semipalatinsk (foto).
CIA nu stia la început de aceste sfere descrise de Price, dar ulterior existenta lor a fost confirmata cu ajutorul imaginilor luate din satelitii de spionaj. In iulie 1974, în cadrul unei operatiuni CIA, Pat Price “vedea” baza nucleara ruseasca Semipalatinsk (reprezentata schematic). Doua luni mai târziu, imaginile surprinse de un satelit-spion american au confirmat viziunea lui PriceREGELE NEÎNCORONAT AL SPIONILOR PSI. Pat Price (foto, în stânga, alaturi de Hal Puthoff) era atât de bun încât putea spiona metapsihic aproape si în somn, fara coordonate si fara sa i se ceara ceva anume. Seara, se pune în pat si “se plimba” în jurul lumii, având activate capacitatile extrasenzoriale în asteptarea evenimentelor. Conform rapoartelor lui Puthoff, în toamna lui 1973, Price a “vazut” pregatirea razboiului de Yom Kippur si a preconizat data acordului de încetare a focului cu câteva saptamâni înainte. Alta data i-a spus lui Puthoff ca presedintele Nixon avea în birou “un dispozitiv de pe urma caruia urma sa aiba de suferit”. Peste câteva luni, în timpul scandalului Watergate, dispozitivul în cauza s-a dovedit a fi magnetofonul care se gasea în Biroul Oval. Pat Price a murit în 1975, în urma unui atac de cord. SPIONI PSI ÎN IRAK. La începutul Razboiul din Golf (1991), în laboratorul PSI de la Fort Meade, se mai aflau doar patru vizionari: Lyn Buchanan (foto), Greg Sloan, Angela Dellafiora si Robin Dahlgren. Pe parcursul razboiului au primit sarcini ocazionale, una dintre ele fiind identificarea rachetelor SCUD ale lui Saddam Hussein în vestul Irakului.
Dupa terminarea razboiului, cei mai multi dintre ei au început sa scrie carti sau au acceptat diferite slujbe date de Guvern. Buchanan s-a mutat în Maryland si a lucrat pentru guvern, înfiintându-si propria unitate de instructaj în vederea la distanta numita Probleme. Solutii. Inovatii. (P.S.I.).Iluzie sau realitate?
Unul dintre “locuitorii” metapsihici de la Stanford a fost si israelianul Uri Geller. Nascut în 1946, la Tel Aviv, din parinti unguri, Geller a devenit faimos în anii ’70 prin capacitatea sa de a citi gânduri, a vizualiza obiecte si desene ascunse, sau de a îndoi cu puterea mintii obiecte mici din metal. Geller a stat la Stanford în august 1973 si a luat parte la diferite experimente conduse de Puthoff. Desi a dat rezultate destul de bune, CIA-ul a a adoptat o pozitie rezervata în privinta sa, preferând sa-l considere mai degraba un scamator. Dupa ce a parasit Stanfordul, a locuit o vreme în Mexic, iar apoi a “ajutat” metapsihic FBI-ul new-yorkez si unele companii de minerit si exploatare a petrolului în America de Sud si Pacificul de Vest.Casa spionilor de la Fort Mead
Una dintre cele mai importante unitati de antrenament a spionilor PSI americani a fost cea de la Fort Meade. În 1977, aici luase fiinta INSCOM (Comandamentul de Informatii si Securitate). Printre cei mai celebri spioni PSI care s-au antrenat aici se numara Mel Riley, Joe McMoneagle, Ken Bell, Fern Gauvin, Nancy Stern si Hartleigh Trent. În 1979, McMoneagle a reusit sa vada la distanta în interiorul unei cladiri din santierul naval de la Severodnivsk si a descoperit un submarin sovietic nou, din clasa Taifun (foto jos). Tot despre el se spune ca ar fi cel care l-a spionat de la distanta pe generalul Manuel Noriega, în locuinta sa din Panama City, fiind si cel care a aflat ca generalul James Dozier, ofiter superior în Comandamentul Sud-European al NATO, era tinut ostatic de teroristii Brigazilor Rosii într-o cladire din Padova.
Sursa:http://www.efemeride.ro/din-secretele-spionilor-fenomene-psi

Hipnotizati-va singuri pentru a va alunga gandurile negative!

Hipnoza este placuta. Este o stare de concentrare profunda. Partea constienta a mintii este relativ slaba. Este intr-o permanenta sovaiala si elaboreaza o serie nesfarsita de scuze pentru a nu va preocupa de ceea ce incercati cu adevarat sa realizati. Ii lipseste acel gen de forta stabilizatoare pe care o poseda subconstientul.

Mintea subcontienta poate fi influentata cel mai bine atunci cand cineva este intr-o stare pasiva sau relaxata, ca in timpul hipnozei. Aceasta calmare a mintii are efectul de a o elibera, facand-o sa se deschida spre ganduri mai pure si mai inalte. Hipnoza aduce atat vigoare mentala cat si entuziasm, pentru ca inlatura toate temerile si gandurile negative care actioneaza franand energia, inspiratia si realizarile personale. Trebuie sa va transpuneti in fapt dorintele, ideile sau sperantele, sau altfel acestea isi pierd sensul. Subconstientul este cel mai bun loc de unde se poate porni aceasta intreprindere.

Asadar, ar trebui sa rezervati zilnic doua intervale de cate zece minute in scopul de a va antrena mintea subconstienta. Momentul cel mai bun este dis-de-dimineata, dupa trezire. Celalalt interval il puteti alege oricand va convine in timpul zilei, cu exceptia perioadei de dinaintea somnului, pentru ca s-ar putea sa adormiti mai greu dupa aceea.

Etapa 1

* Gasiti o incapere linistita si inchideti usa pentru a va izola de zgomotele care v-ar putea distrage. Intindeti-va pe un pat sau pe o canapea si relaxati-va intre doua si cinci minute. In timp ce stati inerti, atat mintea cat si corpul se vor relaxa, iar aceasta stare de pasivitate va deschide o usa catre mintea subconstienta. Stand in liniste, inchideti ochii si imaginati-va o senzatie de caldura si relaxare.

* Indreptati-va atentia asupra degetelor de la picioare. Imaginati-va cum senzatia calda, de relaxare, se intinde si cuprinde degetele, indreptandu-se apoi spre partea din spate a ambelor talpi, spre calcaie si glezne. Acum imaginati-va cum senzatia de caldura urca de-a lungul gambelor, la ambele picioare, spre genunchi si muschii coapselor, intalnindu-se la oasele iliace.

* Senzatia de caldura si relaxare urca mai departe pe coloana pana in mijlocul spatelui, cuprinzand omoplatii si inaintand spre ceafa. Acum simtiti caldura si relaxare in degetele ambelor maini, la fel cum ati simtit in degetele picioarelor. Senzatia se intinde spre dosul mainilor, spre palme, incheieturi, coate, umeri si gat, relaxand fiecare muschi de pe traseu.

* Senzatia de caldura si relaxare inainteaza in partea din spate a capului, pe scalp si apoi pe frunte. Acum, muschii fetei sunt relaxati; la fel si ochii, care sunt inchisi; obrajii, lobii urechilor si gatul. Acum fiecare muschi si intregul corp sunt complet relaxate.



* Cand ajungeti la starea de relaxare a intregului corp, care este insotita de o greutate in brate si picioare, ati ajuns deja intr-o stare de usoara hipnoza. Continuati sa faceti exercitiul cateva zile la rand, apoi treceti la etapa a doua. Instructiunile acestea trebuie sa faca parte dintr-un dialog mental pe care-l veti avea cu propria persoana. Cititi-l de doua sau trei ori si memorati ideea generala, nu incercati sa-l retineti cuvant cu cuvant.

Etapa a doua

* Urmatoarea preocupare este ajungerea la un stadiu mai avansat de hipnoza. Aceasta se poate realiza in mai multe feluri. Cel mai obisnuit este sa va imaginati o scena foarte placuta si linistitoare, de exemplu o pajiste inverzita pe care o priviti de pe varful unui munte, vazand cum un paraias lenes isi urmeaza drumul sinuos si relaxandu-va tot mai mult in timp ce-i urmariti miscarea lenta. O alta metoda este sa va imaginati cum coborati foarte incet treptele unei scari vechi, gandindu-va la propria persoana in timp ce coborati din ce in ce mai jos cu fiecare pas.

Iata acum un exemplu al felului in care un hipnotizator adanceste starea de transa hipnotica:

* Imaginati-va ca sunteti la etajul al cincilea al unui mare magazin universal… si ca tocmai ati intrat in lift pentru a cobori in strada. Pe masura ce coborati, usile liftului se deschid si se inchid la fiecare etaj… sunteti din ce in ce mai relaxat… somnul devine din ce in ce mai profund.

* Acum usile se inchid… si incepeti sa coborati incet. Liftul se opreste la etajul al patrulea… cativa oameni coboara… alti doi oameni urca in lift… usile se inchid din nou… si deja v-ati relaxat mai mult… sunteti din ce in ce mai adormit.

* Si cum coborati la al treilea etaj… si va opriti, in timp ce usile se deschid si se inchid din nou… va relaxati si mai mult… iar somnul devine si mai profund.

* Coborati incet la al doilea etaj… unu sau doi oameni coboara si mai multi urca… si in acest timp… sunteti din ce in ce mai relaxat… din ce in ce mai adormit.

* Coborati mai departe pana la primul etaj… usile se deschid si se inchid… dar nimeni nu mai coboara si nu mai urca. Sunteti deja mult mai relaxat… si somnul e din ce in ce mai adanc. Dormiti mai adanc, si mai adanc… dormiti mai adanc, tot mai adanc.

* Coborati mai departe… liftul ajunge in sfarsit la nivelul strazii. Usile se deschid si toata lumea coboara. Dar dumneavoastra nu coborati.

* Vreti sa mergeti si mai adanc… si coborati la subsol.

* Usile liftului se inchid din nou… si coborati… mai jos… din ce in ce mai adanc… si cand ajungeti la subsol… sunteti de doua ori mai relaxat si va simtiti si mai bine… sunteti de doua ori mai adormit.

Pe masura ce va veti antrena mintea, veti ajunge in aceasta stare mai repede si chiar locurile care va distrageau inainte vor deveni destul de convenabile pentru practica autohipnozei.

Sursa:http://www.almeea.com/hipnotizati-va-singuri-pentru-a-va-alunga-gandurile-negative/

Incredibil! Un studiu stiintific arata clar ca a comunica cu cei decedati nu e un lucru imaginar, ci real! Asta arata ca dupa moarte exista in continuare viata!

In timpul practicile meditative avansate, pot aparea perceptii neobisnuite, inclusiv primirea de informatii de la persoane necunoscute care au decedat, scrie intr-un articol interesant site-ul de psihologie Frontiersin.org. Fraza de mai sus este cu atat mai surprinzatoare, cu cat la aceasta cercetare au participat oameni de stiinta seriosi: Arnauld Delorme, Leena Michel si Dean Radin (de la Institutul de Stiinte Noetice, Petaluma, California, SUA), Arnauld Delorme (de la Institutul de Informatica Neurala, San Diego, Universitatea California, SUA), Julie Beischel (de la institutul Winbridge, Tucson, Arizona, SUA) si Paul J.Mills (de la Departamentul de Psihiatrie, San Diego, Universitatea California, SUA).
Ca si in meditatie, aceasta stare mentala de comunicare cu cei decedati implica un dialog mental calm, precum si o receptivitate deseobita la sentimentele subtile si senzatii.
Datele psihometrice si cele de electrofiziologie ale creierului au fost colectate de la sase persoane care anterior au oferit informatii exacte cu privire la persoanele decedate despre care nu stiau nimic. Fiecare participant la experiment i s-au oferit doua sarcini. In prima sarcina, participantului i-a fost oferit doar prenumele unei persoane decedate si i s-a dat un set de 25 de intrebari. La fiecare intrebare, participantul trebuia sa perceapa in tacere informatii relevante pentru intrebare, timp de 20 de secunde, si apoi sa raspunda verbal. Raspunsurile erau apoi transcrise si evaluate pentru corectitudinea lor de catre persoanele care cunosteau persoanele decedate. Din cei 4 mediumi, ale caror exactitate putea fi evaluata, raspunsurile a 3 mediumi erau prea corecte pentru a fi vorba doar de o coincidenta (p < 0,03). Corelatia dintre precizie si activitatea creierului in timpul celor 20 de secunde de comunicare tacuta a fost semnificativa in starea teta a creierului in cazul unui participant (p < 0.01).
In a doua sarcina, participantii au fost rugati de a experimenta cele patru stari mentale timp de 1 minut pentru fiecare: (1) se gandesc la o persoana cunoscuta aflata in viata, (2) ascult o biografie, (3) se gandesc la o persoana imaginara si (4) interactioneaza mental cu o persoana decedata cunoscuta. Fiecare stare mentala a fost repetata de trei ori. Au fost obtinute diferente semnificative din punct de vedere statistic, in toate cele patru stari mentale, pentru toti cei sase participanti. Aceste diferente sugereaza faptul ca a comunica cu mortii poate fi o stare mentala distincta de gandirea obisnuita sau de imaginatie.

Sursa:http://www.almeea.com/incredibil-un-studiu-stiintific-arata-clar-ca-a-comunica-cu-cei-decedati-nu-e-un-lucru-imaginar-ci-real-asta-arata-ca-dupa-moarte-exista-in-continuare-viata/

Atentie la ganduri acestea se pot transforma in farmece.Un caz uluitor de materializare a unor ganduri malefice

Puterea gandului este enorma. Fireste, aceasta putere este cu doua taisuri, daca putem spune; asa: ea poate fi folosita atat in bine cat si in rau. Este intocmai cal un cutit, care poate fi folosit in scopuri utile, cum ar fi pentru a taia painea, dar si in scopuri criminale, cum ar fi injunghierea vecinului – ceea ce este extrem de putin recomandabil!
Am putea cita drept exemple nenumarate cazuri; este suficient sa rasfoim lucrarile de specialitate pentru a le gasi. Iata un astfel de caz, extras din cartea Magia Magnetica, de Cahagnet. Doctorul Recamier, de la Academia Regala de Medicina, se afla intr-o calatorie cand deodata osia trasurii sale s-a rupt intr-un anumit sat. El a pus sa fie deshamati caii si a cautat un fierar. Exista intr-adevar unul in sat, dar era bolnav. Atunci, doctorul s-a dus sa-l vada pe fierar, care era tintuit la pat, fiind foarte slabit. Examinandu-l, doctorul a aflat cu stupefactie ca fierarul nu mai dormea deoarece un anumit individ, care locuia in satul vecin, avea pica pe el si-l impiedica sa doarma bocanind intr-un ceaun… Doctorul s-a dus sa-l viziteze pe individul respectiv care i-a raspuns ca intr-adevar, el era cel care-l impiedica pe fierar sa doarma… Dar, i-a spus doctorul, cum faci sa te auda de la o asemenea departare? „Las’ ca stiu eu ca aude foarte bine!…” a fost raspunsul. Doctorul Recamier i-a spus doar sa inceteze cu aceasta manevra, daca vrea sa-i fie bine… Interlocutorul lui a tinut seama de avertisment, si astfel fierarul a putut mai intai sa doarma, apoi sa repare osia rupta!
Farmecele, care au facut destule pagube, tin tot de domeniul gandurilor, care sunt „incarcate” in vederea obtinerii unui anumit rezultat precis. Aceste practici au cam disparut la ora actuala, insa modul lor de functionare este practic acelasi: mai intai se creeaza o anumita forma-gand determinata in vederea atingerii unui tel precis, dupa care se realizeaza o repetare mai mult sau mai putin indelungata (in functie de forta si maiestria ganditorului). Mai exact, totul depinde de puterea sa de a se concentra si de a energiza forma-gand; dupa ce aceasta se maturizeaza, ea va fi trimisa „destinatarului” si asta e tot.
Iata ce s-a petrecut in cazul fierarului: individul rau intentionat s-a gandit sa-l impiedice sa doarma, facand zgomot. Drept urmare, el bocanea ca un surd intr-un ceaun, otarandu-se si gandind: „Auzi harmalaia, nu-i asa! Hai, auzi-o si mai tare!”… si bocanea in continuare! Forma-gand s-a creat, s-a copt foarte repede si s-a dus la tinta ei, pentru a-si implini menirea: disociindu-se in mintea fierarului, acesta „auzea” mental, dar in mod real, si astfel scopul nefast era atins. Sa nu uitam ca acest exemplu este istoric si ca el provine de la un membru al Academiei Regale de Medicina din Paris…
Insa dumneavoastra nu doriti nicidecum sa utilizati gandul in scopuri malefice, daunatoare celorlalti. Nu trebuie sa faceti asa ceva, pur si simplu pentru ca nu este spre binele dumneavoastra. Interesul dumneavoastra este sa fiti altruist, sa „deveniti” o forta a Binelui… astfel, veti obtine fericire… Aceasta nu este o simpla afirmatie fara nici un temei, ci este expresia exacta, riguroasa, a adevarului! Vedeti dumneavoastra, cel mai bun mijloc de a fi fericit este de a gandi cu putere, de a intretine ganduri benefice, de a gandi Binele.

Sursa:http://www.almeea.com/atentie-la-ganduri-acestea-se-pot-transforma-in-farmece-un-caz-uluitor-de-materializare-a-unor-ganduri-malefice/

Misterioasa “Carte Rosie” a psihanalistului Carl Jung. Texte enigmatice, diavoli desenati, conversatii cu zeitati…

Carl Jung a fost un psihiatru influent, fiind fondatorul psihologiei analitice. Jung a colaborat cu Sigmund Freud multi ani si s-a remarcat pentru munca sa cu pacientii schizofrenici. In 1913, relatia profesionala a lui Jung cu Freud s-a destramat, si de aceea el a inceput sa dezvolte propriile cercetari privind sanatatea mentala. De exemplu, Carl Jung credea ca halucinatiile auditive si vizuale nu reprezinta altceva decat “confruntari cu inconstientul”.
In timpul acestei perioade, Jung a scris o carte intitulata “Liber Novus”, in latineste “Noua carte”, dar care a ramas cunoscuta ca fiind “Cartea cea rosie”. In ea putem intalni diavoli desenati cu mana de psihiatru, conversatii cu zeitati, descrieri de incest, calatorii in lumea subpamanteana… Unii au numit-o drept “intelepciune infinita”, iar altii ca “aiureli ale unui psihopat”. Jung a lucrat la aceasta carte timp de 16 ani, si nu a spus nimanui de ea pana la moartea sa, in 1961.
Atunci cand a descris aceasta carte, Jung a explicat: “Anii (…) cand am urmarit imaginile interioare au fost cei mai importanti din viata mea. Totul deriva din asta. Au inceput de atunci, iar detaliile de mai tarziu n-au mai contat. Intreaga mea viata a constat in elaborarea a ceea ce a iesit din inconstientul meu si care m-a cuprins ca un val enigmatic. Lucrurile asternute reprezinta mai mult decat o singura viata. Munca de mai tarziu a fost doar o clasificare ulterioara, o elaborare stiintifica si o integrare in viata.”
Dupa moartea sa, familia lui Jung a pastrat Cartea Rosie pentru aproape 50 de ani. Doar cativa oameni au vazut-o, pana in 2009 cand ea a fost publicata. Originalul a fost expus in Muzeul de Arta din Manhattan. El contine 205 de pagini de text si ilustratii, dintre care 53 de pagini sunt doar imagini, iar 81 reprezinta doar texte. Asa cum a descris Jung in aceasta carte misterioasa, el ar fi fost vizitat de doua figuri: de un bărbat batran si de o femeie tanara, cu numele de Elijah si Salome. Cele doua personaje erau tot timpul acompaniate de un sarpe negru, sarpele fiind unul din cele mai vechi simboluri oculte.

Sursa:http://www.almeea.com/misterioasa-carte-rosie-a-psihanalistului-carl-jung-texte-enigmatice-diavoli-desenati-conversatii-cu-zeitati/

Blestemele aducatoare de moarte pot fi desfacute!

Blestemele aducatoare de moarte nu par sa difere mult de la continent la continent. Din Kenya pana in estul Africii este binecunoscuta istorisirea inregistrata de psihiatrul dr. John C. Barker si in care este vorba despre un administrator de la un centru medical. Administratorul aflase ca un functionar de la o clinica tutelara vindea proviziile spitalului pentru a obtine un profit personal si l-a disciplinat pe faptas, dar curand dupa aceea s-a trezit vrajit. El s-a plans unui doctor al clinicii ca se simte slabit. Doctorul n-a avut ce sa-i faca pana ce, intr-o zi, victima a venit la el cu un morman de bete si frunze.
„Si m-a informat ca aceasta era vraja si, daca mormanul ar fi a fost desfacut, in el ar fi fost gasit un anume obiect care, la un moment dat, facuse parte din trupul sau: par, unghii sau chiar vreun dinte extras mai demult. Gramajoara fusese gasita la intrarea in coliba sa. Si de cate ori trecea pe langa ea, vraja isi exercita influenta malefica”.
Barker nu ne descrie ce anume parte a trupului se afla in morman, ci ne spune cum a chemat toti functionarii de la clinicile din responsabilitatea sa, si cum mai intai i-a amenintat, apoi i-a rugat, dar fara niciun rezultat. Asa ca s-a dus la dispensarul lui, unde a preparat o potiune scarboasa si urat mirositoare, dar nedaunatoare. Le-a spus apoi functionarilor ca trebuie sa inghita acea doctorie. Inocentii nu vor avea de suferit, dar cel vinovat va cadea pe jos, mort. Doar un singur om a refuzat sa inghita medicamentul. „Si atunci i-am spus ca-l voi forta sa inghita doctoria, ceea ce-l va ucide”.
Atunci, omul a marturisit. I s-au dat 24 de ore sa aranjeze cu vraciul pe care-l angajase ca sa inlature vraja. Dupa aceea, victima, care fusese din ce in ce mai slabita, a inceput sa-si revina si s-a insanatosit repede.

Sursa:http://www.almeea.com/blestemele-aducatoare-de-moarte-pot-fi-desfacute/