În Ţara lui Invers: Ce te miri?! (Alegătorului român)

În Ţara lui Invers: Ce te miri?! (Alegătorului român)

Ce te miri că-n fruntea ţării
Au ajuns nişte pungaşi,
Şi când vezi că toţi pigmeii
Se cred astăzi uriaşi?!

Ce te miri că toţi escrocii
Azi au vile, au avere?!
Geaba-njuri din toţi bojocii:
I-ai votat pe-un mic şi-o bere!...

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire, În Ţara lui Invers (1 iunie 2014)

Despre Divin (Metafizica)

Despre Divin

 Pe baza conectivitatii universale pot fi dezvoltate doua concepte de baza ale naturii Divinului si a relatiei sale cu lumea: conceptul de minim si conceptul de maxim.
 Conceptul de minim invoca necesitatea presupunerii lucrului agentiei divine in relatie cu originile metaversului si selectia caii evolutionare a acestuia. in acest concept, Dumnezeu a creat, nu universul pe care-l observam, ci potentialele pentru self-evolutie ale universului, mai exact, potentialele creative ale metaversului in pantecul caruia universul nostru a luat nastere.
 Alternativa la acest act primordial este de a persista in credinta ca legile si constantele principale ale naturii au fost selectate la intamplare. Acest lucru, totusi ar fi contrar tuturor estimarilor rezonabile de probabilitate. Nimerirea legilor si constantelor universului atat de fin calibrate, observate, prin selectie aleatoare dintre alternativele posibile este astronomic improbabila – o selectie precisa trebuie sa fi avut loc, intrucat in absenta acestei selectii precise, sistemele complexe nu ar fi putut evolua in cadrele de timp cunoscute.
 Legile si constantele care definesc calea evolutionara a universului nostru trebuie sa fi fost determinate de catre constrangerile lasate in plenumul cosmic de catre universurile anterioare, plenum care a servit drept pre-spatiu la acestea.
 Aceasta alternativa nu se aplica ipoteticului si logic necesarului prim univers care s-a nascut in pantecele metaversului. Daca pantecele acestui prim univers nu a fost complet la intamplare structurat, inseamna ca trebuie sa fi fost structurat de catre o agentie transcendenta.
 Desi actul creativ care a inzestrat metaversul cu potentialele self-creative, nu este un subiect deschis confirmarii sau infirmarii empirice, acest act reiese ca este implicat, el reiese din ansamblul realitatilor si experientelor empirice. Aceasta este supozitia minima necesara pentru dovada acestor realitati.
 Dincolo de initierea procesului evolutionar in metavers, conceptul de minim nu necesita o agentie supranaturala. Acest principiu al unui act creativ initial fara continuarea interventiei divine este cunoscut de teologi sub denumirea de deism. Majoritatea teologilor il resping din prisma docrinelor majoritatii religiilor, majoritatea dintre ei vorbesc despre actualitatea, sau cel putin posibilitatea unei interventii divine continue.
 Teologii orientatii catre stiinta cauta un fel de interventie care sa fie consistenta cu legile naturii. Nancey Murphy, Arthur Peacock, John Polkinghorne, de exemplu, postuleaza o forma de interventie divina de tip "de sus in jos” precum si una "de jos in sus”: prima implicand un flux continuu de "informatie” care da forma cursului evenimentelor la ambele niveluri: cel micro si cel macroscopic, iar a doua forma de interventie, "de jos in sus” este vazuta ca o deplasare a probabilitatilor (care altfel ar fi aleatoare) evenimentelor cuantice, presupunand ca variatiile la acest nivel nu se anuleaza ci produc efecte amplificate la nivel macroscopic . Prin asemenea interventii Dumnezeu se spune ca influenteaza cursul evenimentelor fara a afecta legile naturii.
 Aceasta posibilitate merita atentie, deismul satisface principiul briciului lui Occam: este cel mai simplu, rational, conceptibil "calcul” in ceea ce priveste relatia Divinului cu cosmosul. Din acest punct de vedere informatia care ghideaza procesul evolutionar al acestui univers, si al intregului ciclu de universuri din metavers, este generata in procesul insusi.
 Fiind inzestrate cu potentiale pentru self-creatie, cele 2 domenii ale cosmosului, cel virtual si cel manifest, se evolueaza unul pe celalalt.
 Informatia generata in acest proces este eficace la toate nivelurile, de la cel cuantic la cel al universului. Ea ghideaza desfasurarea (desfacerea) procesului evolutionar, nu ca un rezultat al unei agentii externe, ci ca un factor intern al acestui proces. De aceea, chiar daca Dumnezeu nu este necesar pentru a interveni in evolutia universului, el este necesar in aceasta evolutie, ca si creator originar si ca designer (atentie nu e vorba despre "intelligent design” aici, nu reactionati la rezonanta unor termeni!) al caii de desfasurare a procesului evolutionar.
 Conceptul de maxim al Divinului poate fi incadrat in termenii notiunilor whiteheadiene de natura "primordiala” si "consecventa” a lui Dumnezeu. Evolutia pune in evidenta un dublu potential in cosmos: un potential fizic pentru o complexificare progresiva, neliniara, desi intermitenta a entitatilor domeniului manifest si un potential mental pentru evolutia intermitenta dar progresiva a constiintei.
 Aceste potentiale au fost encodate in domeniul primordial de energie virtuala, in conceptul de maxim, acest domeniu constituie "natura primordiala” a lui Dumnezeu.
 La incheierea procesului evolutionar – dupa "evaporarea” ultimelor ramasite de structuri supragalactice din spatiu-timp ale ultimului univers – potentialele encodate in domeniul virtual primordial, ating implinirea finala. Din punct de vedere al conceptului de maxim, domeniul de energie virtuala complet in-format, constituie "natura consecventa” a lui Dumnezeu.
 La initierea procesului cosmic, Dumnezeu a creat potentialele pentru coevolutie informata a ciclului de universuri ale metaversului, la sfarsitul acestui proces cosmic, Dumnezeu contempla fructul final si inregistrarea completa a acestei evolutii ciclice dar ireversibile per ansamblu.
 Conceptul de maxim este consitent cu conectivitatea universala. Aspectele fizic si mental ale universului depind de observator: pentru un observator extern "restul lumii” se infatiseaza ca realitate fizica, pentru observatorul introspectiv, lumea intreaga, inclusiv observatorul, se infatiseaza ca parte a fluxului de experienta mentala.
 Pentru entitatile manifeste, care observa lumea din interior, sunt disponibile ambele aspecte (infatisari) ale realitatii.
 Observatorul poate introspecta pe baza propriei sale experiente, si, in ceea ce priveste "restul lumii”, el poate lua ipostaza unui observator exterior. Pe de alta parte, pentru o Fiinta care este imanenta in univers, ipostaza observatorului extern nu este disponibila: in introspectia sa, lumea intreaga si toate lucrurile din ea apar ca elemente ale mintii.
 Cand entitatile manifeste isi asuma ipostaza observatorului extern, ele gasesc ca evolutia duce de la un camp de energii virtuale, camp inzestrat cu potentiale pure (plenumul cosmic primordial), catre un camp de energie virtual care contine inregistrarea completa a realizarii acestor potentiale (campul PSI complet in-format odata cu terminarea procesului evolutionar).
 Cand entitatile manifeste adopta ipostaza observatorului introspectiv, ele gasesc ca evolutia duce de la nimicul mistic, umplut cu potential, la coerenta mistica care imbratiseaza totul in intregimea experientei.
in conceptul de maxim, perspectiva introspectiva la scara cosmosului ca intreg este perspectiva lui Dumnezeu. in aceasta perspectiva, toate partile, aspectele cosmosului sunt disponibile introspectiei in acelasi timp, oricand in timp.
 Procesul evolutionar are loc in cadrul constiintei lui Dumnezeu.
 Acest proces duce de la constiinta divina initiala nevalurita informata cu potentialele pure, la constiinta finala nevalurita informata cu inregistrarea completa a realizarii acestor potentiale encodate originar, prin excitarea spatio-temporala a acestei constiinte initiale.
Evolutia metaversului prin intermediul evolutiei ciclice a universurilor conduce la deplina realizare a potentialelor encodate in plenumul cosmic primordial – la coerenta deplina a tuturor lucrurilor care exista in spatiu-timp. Ea marcheaza deplina implinire a creativitatii divine: coerenta cea mai inalta in mintea lui Dumenzeu.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/despredivin.php

Cu banii mei?

. Cu banii mei ?
de Ion Pribeagu


De la domnul Katz bancherul
Cerșetorul Moise Floi
Căpăta – ca o ofrandă
Zece lire în orice joi.
Cum intră numai pe ușe
Casieru-în mod intim
Îi da zece lire în mînă
Și-i spunea discret: poftim!
Da-ntr-o joi, venind la bancă
Casierul supărat
Nu i-a spus nimic și-n grabă
Numai cinci lire i-a dat.
Floi îi numără și rece
A întrebat ca un milog:
- Totdeauna mi-a dat zece
De ce astăzi cinci mă rog?
- Pentru că-și mărită fata,
Domnul Katz cu socoteală,
A dat ordin să reducem
Orice fel de cheltuială.
- Își mărită fata?
Domnul verse-și haru-asupra ei!
Înțeleg să și-o mărite

Dar de ce cu banii mei?

Dedublarea

Soldati romani vazuti in Algeria in vremurile noastre!

In continuare, iata o intamplare petrecuta in Algeria. Persoanele aflate intr-un autobuz “plin ochi” au coborit ca sa se intalneasca cu ghidul, pentru a vizita ruinele orasului algerian Blida, din secolul al III-lea… In acel moment, si-a facut aparitia o ceata de oameni imbracati foarte martial. Acestia purtau uniformele legiunilor romane, fiind condusi de un ofiter ce calarea un cal. Dupa 16 soldati obositi ce abia se mai tarau, urma un car ce asigura aprovizionarea trupei. La acest car era inhamat un magarus.
Heide Kroger, o persoana austriaca martora acestei intimplari atit de ciudate, peste ani, facea urmatoarea marturisire: “Soldatii pareau a fi vlaguiti din cale-afara… erau nebarbieriti, iar buzele lor erau pline de basici. Ei alergau pe langa autobuzul nostru, ignorandu-ne. Se comportau de parca noi nici nu existam pentru ei. Pe coiful ofiterului straluceau, in toata splendoarea lor, egretele rosii si negre. El isi conduse trupa in interiorul cetatii, pentru ca, apoi, ei sa dispara cu totul din fata ochilor nostri”.
In aceasta intimplare uluitoare, oare avem de-a face cu halucinatiile a 40 de oameni, care au sesizat ceva ce nu exista in realitatea noastra materiala? Nimeni, cu siguranta, nu va lua in considerare o asemenea ipoteza. Nimeni nu va putea contesta ca participantii la excursie – europeni, americani si japonezi – nu au fost martorii unei asemenea intimplari ce pare, intr-adevar, neverosimila. Nici nu se pune problema vreunei “smecherii”, ea ar fi fost data in vileag, fara doar si poate. 25 de persoane participante la aceasta excursie au fotografiat niste scene incredibile. Dar, dupa developarea filmelor, pe copiile fotografice, in afara de ruine, nu se mai vedea nimic altceva. Cum ar fi putut sa prezinte materialul filmului ceva ce nu apartine realitatii noastre si care a aparut, exclusiv, doar in constiinta participantilor la excursie, ramanand in amintirile lor? Dr. Howard Moser, ocupindu-se indeaproape de aceasta stranie intimplare, pe care a si comentat-o in diverse reviste de specialitate de pe continentul nostru, este ferm convins ca, in cazul soldatilor-fantome, observati de atita lume, este vorba despre niste “fiinte vii care respira”, numai ca ei apartin unei epoci care, conform numerotarii noastre, a fost acum circa 1.700 de ani.
Ca si in cazul multor altor aparitii din trecut, se poate spune: ele sint apropiate din punct de vedere spatial, dar foarte indepartate temporal. In acest caz, prin notiunea de “aparitii” se intelege perceptia cvasi-vizuala a unor manifestari inexplicabile din punct de vedere ortodox-fizic, din alte realitati, prin urmare ar fi vorba despre perceptia unor manifestari, chiar daca ar fi lumi paralele, epoci trecute (sau viitoare) si, poate, chiar combinatiile acestora. Aceste fenomene, avind in vedere legile fizicii traditionale, au un caracter contradictoriu, nu in sensul propriu al cuvintului, ci in sensul, exclusiv, fenomenologic, corespunzind gradului de receptare a acestora. Data fiind plurivalenta acestor fenomene, si aprecierea lor din punct de vedere calitativ este foarte neunitara. Cei din tabara contra vor include aceste fenomene in categoria patologica, dupa parerea lor, explicabila a erorilor senzoriale. Cu siguranta ca nimeni nu va pretinde ca a fost solutionata problematica halucinatiilor, iluziilor si a altor stari ale constiintei, aflata intr-un permanent proces de transformare, de vreme ce, inca, cercetarile din domeniul neurologiei si patologiei creierului nu ofera niste rezultate concludente. Ca urmare a unor analize temeinice a acestor fenomene, se poate afirma ca in spatele acestora nu se ascunde o mistificare a simturilor, o pacalire a unei stari de fapt, ci intra in discutie o lume plina de enigme – o alta realitate ce trebuie explorata in mod stiintific, obiectiv.

Alti soldati romani vazuti in Anglia!

In comitatul Yorkshire, din nordul Angliei, se afla orasul York, cel inconjurat de ziduri medievale fortificate, fiind socotit un mare centru cultural si al doilea ca importanta istorica din regatul britanic. Cronica sa coboara pina la anul 71, dupa Christos, cind guvernatorul Quintus Pettilius Cerialis a pus bazele celei mai nordice fortarete a imperiului. in vechiul oras York se gasesc stradute intortocheate, casute idilice prevazute cu structuri din grinzi si zabrele ori facute din caramida. Desi s-au scurs atitea secole, orasul vechi si-a pastrat atmosfera sa arhaica. Fiecare dintre acele cladiri atit de vechi isi are propria istorie, iar umbrele trecutului – aparitii de legionari, calugari dominicani, calai si domnite care si-au gasit sfirsitul in mod tragic – isi dau intilnire aici mai des decit oriunde altundeva. Mark Graham, cu al sau “Ghost Walks” – o romantica incursiune prin orasul vechi al Yorkului -, ne face sa retraim trecutul metafizic al metropolei fantomelor din Europa.
In anul 1953, ajutorul de instalator de 17 ani, Harry Martindale, aflat in beciul Treasure’s House, de pe Chapter House, pentru a se ocupa de repararea tevilor de incalzire de la subsol, vazu, intr-o zi, cum o formatie de soldati romani – condusi de un ofiter calare – a patruns in beci, strapungind zidurile acestuia. Dupa descrierea lui Harry, soldatii erau saracacios imbracati si, fara a-l baga in seama, trecura prin fata sa cu capetele plecate, disparind prin peretele opus. Asadar, o imagine fantomatica intr-un beci, iar soldatii se vedeau numai de la genunchi in sus, ca si cum ar fi pasit pe o strada aflata putin mai jos ca nivel.
Abia in anii ’60, acestui caz, care se mai repetase de doua ori in acelasi beci, i se gasi o explicatie satisfacatoare. in apropierea casei, despre care v-am relatat povestea cu beciul, efectuindu-se niste sapaturi, muncitorii au avut surpriza sa constate ca, pe linga alte descoperiri remarcabile din jurul casei, exact in acel loc, unde ajutorul de instalator a vazut fantomele soldatilor legionari, se afla o “sosea” strategica romana – Via Decumana. Aceasta se afla exact cu o diferenta de la pamint la genunchi mai jos de nivelul casei.
Acest caz devine si mai interesant, intrucat, prin semnificatiile sale, constituie un reper important al activitatii de cercetare a fenomenelor legate de fantome. Fireste, se poate obiecta ca in vechile si intunecoasele beciuri lucrurile se prezinta, oricum, altfel decat la lumina zilei. Neobisnuitele scene “din umbra”, reflexia luminii si o foarte pronuntata aptitudine imaginativa activizeaza, cel mai adesea, ideea ca am intalnit “fantome”, ca am vazut lucruri, ce mai tarziu isi gasesc o explicatie foarte simpla.

Aparitii fantomatice ale avioanelor

Dar ce ar trebui sa credem despre fantomele plastic-reale, pline de viata, ce se manifesta in atmosfera sterila a avioanelor de calatori? Acest lucru a durat mai multe luni de zile, chiar si in prezenta a numerosi martori oculari. In astfel de cazuri, filozofia arhetipurilor dezvoltata de C.G. Jung si alte teorii despre halucinatii sint depasite. Intrebarea este doar: Carui statut al realitatii ar trebui sa-i subordonam aceste artefacte ce actioneaza tridimensional.
La 29 decembrie 1972, un Lockheed Tri Star – Jet L 1011, apartinind Eastern Airlines, s-a prabusit in timpul unui zbor de noapte, in timp ce se indrepta spre Miami, venind de la New York, cu putin timp inainte de a ateriza. Cauza accidentului, asa cum s-a stabilit mai tarziu, provenea de la un banal defect tehnic in sistemul automat de conducere care, in schimb, a generat o grava eroare de pilotaj. Pilotii erau de parere ca avionul avea inca altitudine si era greu de inteles cum doar, in urma unei manevre, suprafata portanta a aparatului a atins pamintul. In urma impactului botul avionului s-a ingropat in pamantul mlastinos din Everglades. Din cele 178 de persoane aflate la bord, 99 si-au pierdut viata, printre acestea numarandu-se capitanul aparatului, Bob Loft, primul ofiter Albert Stockstill, inginerul Don Repro, precum si cele doua stewardese.
La scurt timp dupa tragicul eveniment, in alte aparate 310, mai ales in cel cu nr. 318, au fost observate aparitii de fantome care, din cauza faptului ca erau dese, au trezit o agitatie in toata lumea. Aparatele au fost dotate cu parti inca in stare de functionare ale jetului prabusit, mai des cu partea ce tinea de bucataria din avion. Aceasta trebuie sa fi dus la “germenul cristalizarii” aparitiilor fantomatice; acestea au durat pina in primavara anului 1974.
In tot acest timp, in zeci de cazuri, cele mai uimitoare au fost manifestarile a doi dintre membrii echipajului de zbor: capitanul Bob Loft si inginerul de zbor Don Repro. Blonda Ginny Packard lucra ca stewardesa, de 5 ani, in cadrul Eastern Airlines. Cel mai mult ii placea sa zaboveasca in mica bucatarie de la bordul avionului cu numarul 318, unde la o soba electrica ultramoderna se puteau incalzi, concomitent, 200 de preparate culinare. intr-o zi, cind Ginny isi arunca privirea asupra usii prin care se trecea de la bucatarie spre spatiul destinat controlarii electronicii de la bordul avionului, zari ceva neobisnuit. In fata usii plutea un norisor alb, nu mai mare decit o minge de tenis. Pulsa, se umfla, capatind marimea unei mingi de fotbal. Apoi, se intampla ceva ce-o lasa pe Ginny cu gura cascata: contururile structurii respective primira forma unui cap. Era capul unui om cu parul negru si timplele gri. Nu a apucat sa treaca prin iesirea ingusta sa fuga sus, cand capul acesta suferi si alte modificari. El purta ochelari si privea prin lentilele groase la figura ingrozita a bietei stewardese ce-si pierduse complet cumpatul. Imediat recunoscu aceasta figura. Era a inginerului decedat, Don Repro.
O alta stewardesa sustine ca ar fi vazut la bordul aceluiasi aparat, prin geamul cuptorului, clar si inconfundabil, figura lui Repro. O a treia stewardesa, Denise Woodroof, in timpul unui zbor de noapte, a constatat in bucataria de la bordul avionului o racoare neobisnuita, cu toate ca termometrul din incapere indica 90 grade Fahrenheit (33 grade Celsius). Inginerul de zbor a constatat si el ca este vorba despre “un frig siberian”. Senzatiile subiective de frig sunt, dupa opiniile parapsihologilor, simultane cu inceputul manifestarilor fantomelor. Din motive neelucidate, in cazul Denisei Wordroof, nu s-a ajuns pina acolo.
Seria de astfel de fenomene de la bordul aparatului cu numarul 318 a atins punctul culminant cand unul dintre vicepresedintii de la Eastern Airlines s-a confruntat personal cu un astfel de fenomen cu fantome. Acesta se indrepta spre cabina de clasa I, inainte ca pasagerii sa fi ajuns acolo, cand zari un capitan de zbor, in uniforma societatii ce o conducea. inveselit, s-a indreptat catre el, sa-l salute. Apoi el facu o constatare ingrozitoare. Mana pe care o strinsese, in semn de salut, apartinea lui Bob Loft, pilotul disparut in urma tragediei aviatice. In aceeasi clipa, pseudo-Loft disparu. Un gand a fost suficient pentru a trimite dedublarea nefericitului pilot inapoi in realitatea celor disparuti. Vicepresedintele a dispus cercetarea amanuntita a avionului. Fireste, nu s-a gasit nimic.
Dar asta n-a fost indeajuns. Alta data, Bob Loft a fost vazut simultan – capitanul de zbor si doua stewardese. El a disparut brusc din fata ochilor celor prezenti. Imediat, zborul a fost anulat. Teama amenintatoare de care au fost cuprinsi membrii echipajului era mult prea mare pentru a mai risca o alta prabusire. Cine stie de ce au fost crutati pasagerii si membrii acelui echipaj? Martorii fenomenelor respective au declarat, la unison, ca figurile acelor fantome puteau fi identificate, fara niciun efort. Loft si Repro au aparut numai la bordul aparatelor Eastern Airlines, fiind vazuti nu numai de fostii colegi si de cunostintele lor anterioare, dar si de multi dintre pasagerii avionului, ceea ce constituie un argument hotaritor impotriva ipotezei halucinatiilor.

Alte fenomene de dedublare

Putini stiu faptul ca, in a doua jumatate a secolului trecut, o serie de psihologi si parapsihologi au studiat si s-au documentat in legatura cu fenomenul aparitiei unor persoane aflate inca in viata, asa-numitele “sosii” (sau alter ego). Englezii F.W.H. Myers, E. Gurney si F. Podmore au strans intr-un volum (“Phantasms of the Living”) descrierile cazurilor celor mai convingatoare aparitii ale celor vii pentru a aduce putina lumina asupra acestui interesant fenomen.
Evidenta acestuia a dat de gindit si criticilor scenelor de aparitii, mai ales in legatura cu problematica lumii “de dincolo”. Cind “unul viu” se proiecteaza in constiinta altuia si daca el a fost perceput pseudo-vizual, in acelasi moment, de mai multi oameni, in astfel de cazuri se vorbeste despre “bilocatie”, care s-ar traduce prin acea rara aptitudine de a fi prezent, in acelasi timp, in doua locuri diferite. Se pare ca parintele franciscan Francesco Forgione – numit Padre Pio (1887-1968) – ar fi stapanit in totalitate acest talent. Si altii au reusit deja sa se proiecteze inconstient in “afara”, creind o dublura a propriei persoane.

Profesoara si dublura ei

Pe la mijlocul secolului trecut, in apropiere de Riga, capitala Letoniei, se afla un pension de fete, condus de frantuzoaica Emilie Sagae. Intr-o zi, profesoara explica elevelor sale o teorema. Pentru a fi mai bine inteleasa, evident, E. Sagee folosea si tabla fixata pe un perete. Deodata, stupefiate, domnisoarele vazura doua profesoare Sagee, stand in fata tablei. Ele semanau leit una cu alta, avand aceleasi gesturi, numai ca autentica Sagée tinea o creta in mina, ceea ce nu se observa la dublura ei, in schimb, aceasta din urma imita toate gesturile si miscarile celei autentice. Aceasta intamplare stranie a produs o vie agitatie in rindul fetelor de la pension. Toate cele 13 scolarite au vazut cele doua prezente ale profesoarei lor.
Dar nu intotdeauna activitatea Emiliei Sagee era sincrona cu cea a dublurii sale. Altadata, de pilda, mademoiselle Sagae se afla in curtea pensionului, culegand flori, in timp ce elevele aveau o activitate specifica clasei. Elevele au iesit afara pentru un scurt timp, au revenit si pe un fotoliu au zarit fantoma profesoarei lor. Imediat fetele s-au uitat si in gradina, unde frantuzoaica culegea inca flori. Dar ea se misca mult mai incet si arata de parca era vlaguita sau adormita. Apoi fetele privira din nou spre fotoliu. Acolo se afla pseudo-Sagee, tacuta si nemiscata. Asemanarea cu originalul era uimitoare. Cu un curaj nemaipomenit, cateva dintre fete s-au apropiat de fantoma pentru a o atinge. Fantoma nu reactiona in niciun fel. Ea ramase in aceeasi pozitie inca putin timp, dupa care, incet, se estompa. Cand fetele isi intrebara mai tarziu profesoara daca-si aminteste ceva deosebit de “orele” petrecute in gradina, aceasta a afirmat ca in timpul unei pauze facute ar fi “vazut” fotoliul gol. Atunci i-a venit in minte gandul: “Daca nu as fi plecata, fetele n-ar pierde timpul facand prostii”. Restul l-a aranjat inconstientul ei. E de la sine inteles.

Explicatii ale dedublarii

Fenomenul aparitiilor celor vii sau al celor decedati a atras atentia in mod deosebit lui Wheeler si Everett, care, in teoria lor referitoare la lumile paralele derivate din mecanica cuantica, aratau ca fiecare dintre noi, concomitent, poate exista nu numai in multele universuri paralele, ci si in trecut sau viitor. Noua ni se ofera o gigantica si durabila panorama a lumii, un sistem in care coexista realitati independente.
Fizicianul si laureatul premiului Nobel, prof. englez Brian D. Josephson, este de parere ca noi nu percepem aceste lumi paralele, intrucat, in mod permanent, se produc infiltratii in starea de veghe a constiintei noastre. Totusi, exista varii schimbari ale starii constiintei, prin care ele ne devin accesibile. Aceste schimbari pot fi: “halucinante”, numai in reprezentarea nostra; vizibil-plastice, ca intr-un film; “laptoas” sau/si transparente, intr-un stadiu de tranzitie “pe jumatate material”; evident si pe deplin materializate, in chip de fantome cu o viata specifica; acestea, aproximativ mai des.
Lumile paralele trebuie sa fie ordonate, unele fata de celelalte, nu numai spatiul, ci din punct de vedere holografic. Literatura de specialitate ne ofera numeroase cazuri in care apar manifestari de genul celor enumerate anterior. Aparitiile, daca sunt rapid urmarite de cineva, se retrag incet. Isi ocolesc urmaritorii fara efort – nu spatial, ci conform principiului holografic al existentei intrepatrunse, in domeniul superior ordonat al fiintelor, caruia, la urma urmei, ii apartine. De aceea ne si lasa impresia ca ne pot percepe.

Un baiat de pe vremea lui Mark Twain

Intr-o dupa-amiaza de iunie a anului 1973, Martha Tanguay din Livonia (Michigan) s-a dus in gradina pentru a lua rufele uscate de pe fringhie. Deodata, in fata ochilor ii aparu o figura care se apropie de ea venind din spate. Mai intii, doamna Tanguay se gindi ca-i vorba despre fiica ei, care o mai speriase si inainte, luind-o prin surprindere. De data aceasta a vrut sa i-o ia inainte. Se intoarse rapid si… ceea ce vazu ii inspira o teama accentuata. In fata ei se afla un flacau blond de vreo 18 ani, care purta o palarie de pisla cu borurile late, o vesta inchisa la culoare, o camasa fara guler, pantaloni maro pina la genunchi, o haina alba de lina si pantofi negri. Arata ca un tinar fermier din lumea lui Mark Twain, oricum o figura care reamintea de vremurile pionieratului american. in timp ce Martha si tinarul se priveau unul pe celalalt, cu multa curiozitate, faptura tinarului incepu treptat sa se estompeze. Din privirea uimita a baiatului, d-na Tanguay a tras concluzia ca, pentru el, si ea incepea sa se estompeze. Oare, la ce se gandea tanarul in momentele acelea? Cum o sa le povesteasca el parintilor si prietenilor despre strania intamplare la care participase?

Sursa:http://www.almeea.com/dedublarea/

De unde ati cumparat?

De unde aţi cumpărat?

Din înaltul plin de boare rece,
Curg serpentine de carmin
Şi un domn – să-i zicem Toma – trece
Pe bulevardul Bolintin.

În urma lui, cu doi-trei metri
Cu pasul rar şi săltăreţ
Venea Manole zis al Petrei
Cu nasu-n vânt, cu părul creţ

Şi cum trecea prin filieră
Şi parc şi oameni şi decor
Lui Toma-i scapă-n atmosferă
Un pârţ urât mirositor.

Un aer greu, de neft, de varză,
Ce-i intră în nări, în gât, în oase
Şi împrăştie, până să se piarză
Suspecte gaze puturoase.

Manole adulmecând aroma
Ce întreaga-i fiinţă îi ispiteşte
Aleargă iute după Toma
Şi-l opreşte:

- Scuzaţi, vă rog - a spus Manole
Vibrând cu vocea-i ca o strună
Dar, de unde aţi cumpărat fasole
De-o calitate aşa de bună?

poezie satirică de Ion Pribeagu

Legile oglinzii(Metafizica)

Legile oglinzii

1. Tot ceea ce ma deranjeaza la altul, nu-mi place, cred ca eu as face
mai bine, l-as schimba, etc.-TOTUL ESTE IN MINE, deci tot ceea ce eu
critic in celalalt, luptand impotriva lui-TOTUL ESTE IN MINE.

2. Tot ceea ce altii critica in mine, lupta sa ma schimbe, iar acest
lucru ma enerveaza, ma deranjeaza, ma irita, etc – inseamna ca NU E
REZOLVAT IN MINE. Egoul este cel jignit, deoarece am un ego foarte
puternic.

3. Tot ceea ce altii critica in mine incercand sa ma schimbe, dar daca
pe mine nu ma deranjeaza, atunci ESTE PROBLEMA LOR, neputinta lor pe
care o reflecta asupra mea, pentru ca ei nu pot, nu au curajul sa se
 recunoasca in ei insisi.Nu le convine, le e frica.

4. Tot ceea ce iubesc in celalalt, IUBESC IN MINE, exista in mine,
pentru ca ma recunosc in persoana celuilalt, pentru ca stiu ca toti
suntem unul.

5. LUMEA CARE MA INCONJOARA E O EGLINDA.

Daca ma uit in ea, ma vad pe mine.

Daca zambesc si lumea imi zimbeste.

Daca ma uit urat si ea ma priveste urat.

Permanent lumea ma oglindeste.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/legileoglinzii.php

Amicul Ion

Amicul Ion

La vestitul doctor Costea
Vine Ion de la Copou
- Bună ziua, dom-le doctor
Mi-a intrat o ţeapă-n ou.
Pacientul se dezbracă
Doctorul îl urcă în pat
Şi cu mare atenţiune
Cercetează-n lung şi-n lat.
Ia luneta
O fixează
Ia penseta
O flambează
Scoate ţeapa
Pensulează
Pune vată
Bandajează
Pune faşă
Şi-l pansează
Scoală omul
Şi-l aşează
Pacientul achită taxa
Şi apoi satisfăcut.
Îi dă doctorului mâna
- Bună ziua!
- Vă salut.
Peste-un timp, aproape-o lună
Vine amicul Ion din nou
- Uite dom-le doctor, iarăşi
Mi-a intrat o ţeapă în... ou
Pacientul se dezbracă
Doctorul îl urcă în pat
Şi cu mare atenţiune
Cercetează-n lung şi-n lat.
Ia luneta
O fixează
Ia penseta
O flambează
Scoate ţeapa
Pensulează
Pune vată
Bandajează
Pune faşă
Şi-l pansează
Scoală omul
Şi-l aşează
Pacientul se îmbracă
Şi achită taxa în grabă
Când deodată domnul doctor
Foarte curios întreabă:
- Ia să-mi spui, domnule dragă
Care vii de la Copou
Cum se-ntâmplă că într-una
Tot îţi intră o ţeapă în ou?
- Să iertaţi, domnule doctor
A răspuns omul solemn
Dar nevastă-mea e şchioapă
Şi are un picior de lemn.

poezie satirică de Ion Pribeagu

Clementa crestineasca

Clemenţă creştinească

Ferice de acel stejar
Ce pică mândru pe la noi
Şi-ajunge-n viaţa de apoi,
Ales cu har de Ăl divin,
Până în gât sătul de vin
În cercuri, doage de butoi,

Şi cât de binecuvântat
E dudu' fără vină, care,
Sub lame de securi, topoare,
Balerci renaşte, fasonat,
Ca el, rachiului curat
Să-i dea arome şi culoare...

Dar eu aş vrea, de când mă ştiu,
Un tei să fiu, că de-oi cădea
Răpus tot de-un topor sadea,
S-ajung apoi... că-i cu rachiu
Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu...
Vr'unui butoi baban, canea;

De-aceea, cât de blestemat
A fost şi e de-atât popor,
Ca bun creştin, consumator
Cinstit, declar că am iertat
Orice copac ce-a acceptat
Să fie... coadă de topor.

poezie satirică de Valeriu Cercel

Duhurile rele sau ingerii cazuti

Duhurile rele sau ingerii cazuti

Denumirile ingerilor cazuti
Sfanta Scriptura ne spune ca duhurile rele au facut parte, la inceput, din lumea ingerilor buni, dar prin razvratire au rupt comuniunea lor cu Dumnezeu.
Despre aceste duhuri, Sfanta Scriptura ne vorbeste in unele locuri, numind pe ingerii rai duhuri rele (Luca, 7. 21 ; 8, 2 ; Fapte, 19, 13), duhuri necurate (Matei, 10, 1), duhuri ale rautatii (Efes., 6, 12), diavoli, draci, demoni (Luca, 8, 30-35), ingerii diavolului (Matei, 25, 41), ingerii satanei (Apoc, 12, 7-9) ; iar capetenia lor, diavolul (I Petru, 5, 8), ispititorul (Matei, 4, 3), satana (Apoc, 20, 2-7), Belzebul (Luca, 11, 15), Veliar (II Cor., 6, 15), domnul lumii acesteia (Ioan, 12, 31), domnul puterilor aerului (Efes., 2, 2), domnul dracilor (Matei, 9, 34).
Numarul demonilor
Duhurile rele sunt si ele in numar indefinit de mare (Luca, 8, 30), constituind o adevarata imparatie a raului (Luca, 11, 18) si prezinta o ierarhie (Luca, 11, 26), caci nu numai ca au o capetenie a lor, satana (Matei, 12, 24), ci se gasesc impartite pe trepte diferite : incepatorii, domnii, stapanii ale intunericului (Efes., 6, 12 ; Col., 2, 15).
Existenta diavolilor
Existenta "ingerilor" rai, adica a duhurilor rele, este contestata de cei care tagaduiesc existenta ingerilor in general. Sfanta Scriptura ii prezinta insa totdeauna ca fiinte reale, nu imaginare.
 Diavolul produce lui Iov nenorociri dupa nenorociri (Iov., 1, 6; 2, 2), munceste pe Saul, cand este parasit de Dumnezeu (I Regi, 14, 14), ispiteste pe David (I Parai., 21, 1), iar moartea a aparut in lume prin lucrarea diavolului (int. Sol., 2, 24).
 Mantuitorul insusi confirma existenta diavolului in raspunsul dat fariseilor care il acuzau ca scoate demonii cu ajutorul domnului acestora (Matei, 12, 26-29). Diavolii nu sunt personificari ale raului, ci fiinte reale, rele, pe care le asteapta pedeapsa vesnica; nu se identifica nici cu oamenii rai cu care impreuna vor sta in iad (Matei, 25, 41).
Ei sunt fiinte reale rationale care cugeta, "cred si se cutremura", dar nu se mantuiesc (Iacov, 2, 19), au vointa proprie si pacatuiesc dintru inceput (I Ioan, 3, 8) si isi au planurile lor {II Cor., 2, 11).
 Biserica a crezut totdeauna in existenta duhurilor rele, cum dovedeste practica ei de la botez cand celui ce se boteaza i se cere lepadare de diavolul, de toti ingerii lui si de lucrurile lui (exorcismele).
Inceputul raului in lume
Aparitia duhurilor rele se datoreaza despartirii libere de Dumnezeu a unora dintre ingeri din mandrie, dorind sa aiba fericirea in ei si prin ei si nu prin relatia cu Dumnezeu.
Acest lucru il arata sfantul Vasile cel Mare descriind caderea satanei, in opozitie cu persistenta lui Mihail in comuniune cu Dumnezeu : "De unde este rau omul ? Din propria lui libertate. De unde este rau diavolul ? Din aceeasi cauza, avand si el viata libera si prin libertatea lui avand putinta sa ramana langa Dumnezeu sau sa se instraineze de El.
Mihail era inger si a ramas langa Dumnezeu pentru vecie. Satana era inger si a cazut din treapa lui. Pe acela vointa libera l-a pazit in cele de sus ; pe acesta libertatea alegerii l-a alungat. Pe acela l-a salvat nesaturarea de iubirea lui Dumnezeu, pe acesta l-a facut lepadat departarea de Dumnezeu.
Acesta este raul: instrainarea de Dumnezeu. O mica intoarcere a ochiului ne face sa fim cu soarele sau cu umbra trupului nostru.
Cel ce priveste spre soare se lumineaza indata ; cel ce se intoarce spre umbra va avea parte in chip necesar de intuneric. Astfel diavolul are rautatea prin libera alegere, dar firea lui nu e opusa binelui".
Explicatia crestina a raului ca provenind din folosirea libertatii este singura care nu leaga raul de esenta realitatii, a realitatii eterne sau a celei create de Dumnezeu.
Sfantul Vasile cel Mare zice: " Raul este o lipsa a binelui. Ochiul a fost creat, orbia s-a produs ulterior prin pierderea ochilor... Asa si rautatea nu are o subzistenta proprie, ci vine dupa aceea datorita ranilor sufletului." (Ibidem, col. 341).
Dar nici existenta si marimea raului din lume nu s-ar putea explica numai din libertatea umana. Trebuie sa admitem ca origine suplimentara a raului libertatea unor spirite mai puternice decat spiritul uman, capabile de un rau cu mult mai mare, dar nu o origine a raului in libertatea spiritului divin atotputernic, caci atunci nu ar mai fi posibila mantuirea lumii de rau, iar Dumnezeu nu ar mai fi Dumnezeu.
Oricit ar fi de stapanit de rau, omul poarta in sine, totdeauna, resturi de bine, rezistente impotriva raului, puteri de intoarcere spre bine prin convertire si puteri de franare a raului si de cainta pentru el.
Duhurile rele, in schimb, nu mai pastreaza in ele nici un rest de bine. Raul le-a devenit o a doua natura a lor. Dar chiar si raul produs de duhurile rele nu-si are originea in fiinta lor, ci in libertatea lor, care consimte neincetat cu el.
Caderea ingerilor
Posibilitatea caderii unor ingeri si transformarea lor in duhuri rele este implicata in faptul ca au natura spirituala creata, deci ca sunt fiinte rationale si libere, marginite, putand sa ramana si sa progreseze in bine, precum si sa se indrepte spre rau. Caci orice creatura este schimbatoare, numai ceea ce este necreat este neschimbator.
Diavolul s-a facut din proprie initiativa cauza caderii pentru sine si pentru ceilalti; inainte de diavol n-a pacatuit nimeni, iar el a cazut nu fiindca in natura sa ar fi fost sadita aplecarea spre rau, ci fiind creat bun s-a hotarat el insusi spre pacat.
Sfantul Ioan Damaschin, vorbind despre aceasta, zice : "Dintre puterile ingeresti, intiistatatorul cetei celei mai de jos... nu a fost rau prin natura, ci a fost bun, a fost facut spre bine, si nu avea in el de la Creator nici cea mai mica urma de rautate; cu toate acestea, el n-a suferit luminarea si cinstea pe care Creatorul i-a daruit-o, ci, prin vointa lui libera, s-a mutat de la starea sa naturala la o stare contrara naturii sale si s-a ridicat impotriva lui Dumnezeu care l-a facut, voind sa se impotriveasca Lui... "
Cat priveste caderea ingerilor rai, Biserica nu a formulat o invatatura oficiala.Totusi, se poate determina cu siguranta ca aceasta a avut loc inainte de inceputul istoriei umane, daca se are in vedere ca: 1. de la crearea ingerilor pana la caderea unora a trebuit sa treaca un oarecare timp ; 2. diavolul a aparut ca ispititor al celor dintai oameni, deci cazuse inainte de a fi fost creat omul, si 3. ca Sfanta Scriptura ne spune ca «diavolul pacatuieste dintru inceput» (I Ioan, 3, 8).
Caderea ingerilor rai a fost, dupa invatatura Bisericii, radicala si definitiva, pentru ei nemaiexistand posibilitatea mantuirii. Consecinta caderii lor este condamnarea vesnica.
Diavolului si ingerilor lui le este pregatit focul cel vesnic (Matei, 25, 41 ; Apoc, 20, 10), greseala lor fiind asa de mare si impietrirea totala, incat nu mai pot fi crutati (II Petru, 2, 4), caci nu si-au pastrat vrednicia si au parasit locasul in care au fost asezati la creatie (Iuda, 6).
Sfantul Ioan Damaschin spune: "Dupa cadere ei nu mai au posibilitatea pocaintei, dupa cum nu o au nici oamenii dupa moarte". Opinia lui Origen asupra restaurarii tuturor, chiar si a ingerilor rai, a fost condamnata de Sinodul V ecumenic (553).

Sursa:http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/ingeri/duhurile-rele-ingerii-cazuti-69082.html

Libertatea de exprimare (parodie foarte foarţiană - în dulce stil pterodactil)

Libertatea de exprimare (parodie foarte foarţiană - în dulce stil pterodactil)

Draj tovarăşi! Fraţilor!
Pretini buni! Cumnaţilor!
Floarea jenăraţilor!
V-amintiţi voi cum ierea
când ai noştri strălucea
în iepóca cea mai cea?

Ne rugam cu zilili
să ne-aprobe filili
ăia cu ştampilili.
Şi la urmă cum făceam
chestia d-o rezolvam?
Păi aşia, cu pilili!

Ancestrale mugete
ne-ndemna în cugete:
"Omule, distruge-te!
Că partidu' nostru drag
te trimite în gulag
cât ai zice babadag!"

Astăzi însă toatele
ieste publicatele
chiar şi necuratele!
Da' ne scoate rău din minţi
goliciunile fierbinţi
bată-le păcatele!

Concluzie - închinare:

Foaie vierde lobodă,
bună-i vorba slobodă!
Că dacă ţi-o-mbrobodă,
numa de s-aprob-o dă!

poezie satirică de Paul Abucean (23 decembrie 2010)

Starea de copil (Metafizica)

Starea de Copil

 Ce inseamana starea de Copil?
 Iisus: Adevar va spun, pana ce nu veti fi precum acesti copii mici, nu veti intra in imparatia Tatalui Meu.
A fi asemenea Copiilor.
 Copiii Tatalui Dumnezeu. Copii de Dumnezeu. Care vor deveni – crescand - precum TATAL DIVIN.
 Antoine de Saint-Exupéry: Fiindca mai inainte toti adultii au fost copii. Doar ca, din pacate, prea putini isi mai aduc aminte de acesta.
 Lucian Blaga: Dragostea si intelepciunea copilului este joaca.
 VIATA este o Joaca Nesfarsita. Universul intreg este un Teren de Joaca FARA HOTARE.
 A ne Juca in Prezent, Mereu Acum, adica in Clipa Eterna.
 Doar asa se poate. Numai in acest fel ne face fericiti, cand inlauntrul si in afara noastra ne acordam liberi, spontani si dezinvolti, cu o atentie si o daruire totala - si astfel chiar ne contopim - cu ceea ce ne atrage. Cum se spune in zen: in loc sa privesti bambusul, fii tu insuti bambusul. Obiectul atractiei este exterior, indemnul este interior. A urma si a permite in prezent aceasta chemare, acest imbold firesc, inseamna Abandonare in Prezent: JOACA. Asa este Copilul. Iubeste permanent. Neconditionat, fara a exclude ceva din aceasta iubire, fara A urma o minte pervertita de frici si dorinte ale egoului. Copilul iubeste orice si pe oricine, totul si pe toti. Fara a fi influentat de imprejurari. Ca stare existentiala naturala, intrinseca. Inima este vie inauntrul lui, iar el traieste acolo, centrat in Inima sa. Nu gandeste, nu se teme, nu se fereste suspicios de necunoscut, nu doreste cu ravna, nu vrea incrancenat cu mintea, cu „capul”. Traieste chemarea sufletului propriu, o urmeaza si astfel este cu adevarat liber in prezent.
Nu isi imagineaza, nu proiecteaza amagiri despre viitor, nu se ingandureaza niciodata din cauza a ceea ce a trecut deja. Este AICI. in Totalitate. Nu se retine, nu se obstructioneaza pe Sine si nu poate crede - nu poate concepe macar - vreun fel de limitare. De aceea este natural, curajos, si niciodata nu se preda in fata unui insucces de moment, al unui fiasco, ci mereu o ia de la capat. Are nebanuite resurse sufletesti, mentale si fizice de energie pentru a-si relua joaca la infinit. Nu cunoaste starea de plictiseala, de dezinteres, de plafonare. si ii este imposibila neincrederea, indoiala, lipsa de credinta in Sine, in viata in Prezentul Divin Etern. El traieste si experimenteaza spontan si total, el cu adevarat gusta viata din plin. Atitudinea recomandata de dictonul cunoscut izvoraste din el insusi, el intrupeaza acest adevar:
 Nu ai reusit? Continua! Ai reusit? Continua!
 El este optimistul perfect, este atotputernic. Este un adevarat intelept.
 Joaca, drept o activitate concreta perpetua, este pentru el un modus vivendi, un mod de a trai, sinonima cu traiul insusi. JOACA ESTE VIATA.
 Copilului, la modul general, ii este caracteristic faptul ca nu se gandeste la absolut nimic, nu reflecta toate elementele in cuvinte, la nivelul mentalul discursiv care apreciaza si alege. si la inceput copilul nici macar nu cunoaste limbajul vorbit. in mentalul lui nu este un carusel de ganduri gonind permanent - fara orice urma de control - pana la inevitabila prabusire. El nu se ingrijoreaza singur, nu isi produce, nu isi creeaza preocupari mentale acaparatoare. El este in deplina puritate a existentei, in libertatea vidului mental, in fericirea iubirii nemasurate. Pur si simplu el doar traieste, identic fiind cu Sinele sau Divin, exact ca o floare.
 Cu toate ca la modul constient Copilul nu intentioneaza nimic anume, nu o face cu o finalitate planificata, totusi Joaca are doua functii, sau doua consecinte, rezultate la care conduce. Ea serveste doua scopuri in acelasi prezent si in acelasi prim rand.
 Una dintre acestea este fericirea. Fiindca - din perspectiva lui integratoare - nu exista nici o restrictionare exterioara ori interioara, Copilul isi experimenteaza dorintele, si le impineste imediat, traieste in bucurie prefecta. Nu exista refulare, complexe (idei fixe dominatoare), frustrare, inhibitii, teama, nu exista pulsiuni tiranice ori vointa separata de prezent, nici atasament, nici tendinte posesive. La fel lipsesc obligatiile, responsabilitatea, pacatul, sentimentul de vinovatie sau ideea ori starea de greseala, competitie si recompensa, directie proiectata in viitor pe tremen lung ori vreun scop. El este liber si niciodata nu se ascunde, nu se judeca nici pe Sine, nici pe altii, iar frica si suferinta de orice fel sunt cu desavarsire imposibile. Fericitul Om-Copil nu se imbolnaveste niciodata, adica el nu crede in boala si chiar atunci cand corpul sau fizic cunoaste anumite procese purificatoare mai dificile, pentru el totul este perfect. Ramane liber, ramane bucuros.
 Asadar una din roadele starii de joaca este bucuria neintrerupta de a trai, ceea ce este o energie divina foarte intensa si elevata. El are o priza continua asupra trairilor, a fiintei, a vietii proprii in general, mereu doar in prezentul spatio-temporal. Aceasta incarca si implineste mai mereu fiinta Copilului si aceasta energie se revarsa din el si prin fiinta sa in intreaga lume, inclusiv asupra celorlalti oameni. Din aceasta cauza ne place atit de mult compania copiilor.
 Cealalta urmare a vietii prin Joaca este invatarea, cunoasterea. Curiozitatea Copilului este infinita si insatiabila. Pur si simplu il intereseaza absolut totul, nu refuza, nu judeca, nu evita si nu exclude din Sine nimic din tot ce ii vine in cale in prezent. Ba chiar, el accepta si primeste cu o totala deschidere, inglobeaza in propria fiinta tot ceea ce intilneste, tot cu ceea ce viata il face sa se confrunte, tot ceea ce existenta ii ofera drept cadou, tot ceea ce ii este nou si necunoscut inca. si de accea este liber de ceea ce a iubit, a cunoscut, cu ceea ce tocmai a fuzionat. Detasarea in iubire ii este proprie. si daruieste, abandoneaza totul si la fel se daruieste si se abandoneaza pe Sine in prezent cu o usurime dezarmanta. Este o fiinta totalmente afirmativa. El foloseste la modul complet toate posibilitatile, toate oportunitatile. Nu decide si nu alege. si mereu face un singur lucru deodata, astfel fiind absorbit in Sine si in realitatea acelei prezente care i-a trezit interesul. Este atent, este spontan si pe deplin concentrat asupra ceea ce ESTE AICI sI ACUM!
 Plin de bucurie si de bunavoie intra in contact cu totul, experimenteaza totul, serios si atent, daruit si cu un real interes.
 Aceasta atitudine in cazul lui este valabila atat in raportarea sa la Univers, cat si la propria fiinta. in realitate Copilul nu simte si nici nu face vreo diferenta intre acestea. El nu mangaie o floare, si nici nu este mangaiat de aceeasi floare in timp ce mana lui atinge tandru petalele gingase si firave ale unei alte fiinte. El este atunci mangaierea, este contopirea in in iubire, este o actualizare - in simtire total identificatoare - a Iubirii. in si prin el Acelasi Dumnezeu Iubeste pe Acelasi Dumnezeu. Lumea asa-zisa exterioara si cea interioara nu sunt separate in constiinta lui. Simtind in mod firesc, el traieste in starea de integrare organica in Macrocosmos (in limba greaca: Marea Ordine) la nivel fizic, mental si sufletesc si in fuziunea, identitatea cu intregul. Nu are o constiinta de ego, nu se inchipuie pe Sine ca fiind un eu mic, separat de intreg. Nu se crede o persoana (in lb. greaca persona inseamna masca purtata de actori pe scena) rupta, pierduta de Sine printre limitarile si obligatiile aparente ale atator roluri stricte asumate.
 El nu a fost atins de iluzia separarii de TOTALITATE. Este complet si este liber. De aceea este capabil sa afirme pur si simplu adevarul ca: REGELE ESTE GOL. El traieste in Sine - si in absolut tot - Perfectiunea Divina a Creatiei, a Existentei si a Vietii in Joaca. Experimenteaza aceasta stare de fapt in mod natural, conform Naturii sale Divine atit in toate partile manifestarii cat si in INTREGUL UNIC.
 Savureaza din plin fiecare clipa a vietii luate in parte, dar si procesul magnific al desfasurarii temporale si spatiale continue a MANIFESTARII.
 Ceea ce a cunoscut prin traire profunda va fi inglobat integral in Sine, in fiinta lui. Deoarece este atat de deschis si de liber, el se va imbogati foarte repede cu multe si variate impresii forte intense. Memoria lui noua ni se pare miraculoasa, dar de fapt - ca toate minunile, de altfel - este fireasca. El in realitate nu este o fiinta mirifica, ci el este natural, normal, conform legilor perfecte ale lui Dumnezeu.
 Insa noi deja ne-am indepartat de aceasta lege primordiala a fericirii, de prfectiunea ce ni s-a dat, de candoarea si atotputernicia iubirii libere in prezent. Noi, din perspectiva autolimitarilor noastre nefiresti si tragicomic de stupide, privim si primim starile si capacitatile divine ale Copilului cu admiratie sau cu teama, suspiciune si neincredere. Motivul este ca mentalul egotic pervertit nu poate concepe sau admite asa ceva in lumea iluziilor sale si de aceea le considera supraumane (angelic-divine ori demoniac-necurate). Mintea limitata - in propria-i superficialitate autosuficienta - judeca aspru adevarurile Copilului si le considera chestiuni neserioase, „copilarii”, care nu merita o atentie reala. Desi, fiecare om, adica OMUL, conform Vointei Divine, se naste drept COPIL, o Fiinta Divina perfecta. Iar noi, adultii, sub pretextul educatiei bune, din asa-zisa curata iubire parinteasca, de generatii si generatii il fortam sa intre in patul lui Procust, in limitele propriilor noastre minti. ii determinam cu toate mijloacele, ii ademenim, ii terorizam, ii convingem pina la urma, daca alta metoda nu functioneaza, atunci cu bataie fizica ori cu santaj sentimental, ii obisnuim bunaoara sa se dezica de LIBERTATE, de IUBIRE si de FERICIRE.
 Privit din acest punct de vedere, umanitatea isi recreeaza propria nefericire, dovedindu-se cat se poate de prost si demn de compasiune.
 Si din cauza acestui unic motiv , cu radacini profunde si complexe in subconstientul colectiv si in Karma speciei umane considerata in ansamblul ei, Copilul Divin Perfect va deveni un adult care goneste orbit pentru a-si asigura suferinta, care se amageste singur si astfel nu poate cunoaste niciodata fericirea pacii in revarsarea iubirii curate, si care se va vesteji cu zilele, ca prizonier al propriei minti necontrolate.
 Aceasta este caderea in pacat, acesta este gustul fructului oprit, izgonirea din Rai, din EDEN. Aici am ajuns noi, oamenii pamanteni, vrand sa ne isusim cunoasterea Binelui si a Raului, asa s-a perdut inocenta si neintinarea originara ai lui Adam si Eva, precum si a noastra, a urmasilor lor.
 Chiar daca, la modul real si efectiv noi toti avem posibilitatea de a fi, conform intentiei initiale si Vointei Perfecte a TATALUI CERESC, niste Copii Divini. Oameni indumnezeiti, care se trezesc la perfecta realitate a libertatii lor absolute prin experienta nemijlocita in cadrul JOCULUI DIVIN AL VIETII.
 Singura diferenta intr-adevar importanta intre starea unui copil mic si starea plenara de Copil Divin este nivelul de constienta. Copiii nostri sunt perfecti asa cum ii simtim, insa ei manifesta aceasta stare in mod spontan, fara discernamant, fara a-si folosi in mod deliberat liberul lor arbitru. Totusi, prin starea specifica de abandon, ei raman in deplina armonie divina clipa de clipa, atata vreme, cat mentalul pervertit si modelele comportamentale dezechilibrate ale adultilor nu le sunt inoculate si impuse pas cu pas, dintr-o asa-zisa dragoste.
 Atunci cand un adult ca noi ajunge sa fie iarasi precum un Copil Divin, la modul spontan si constient, atunci spunem ca omul acela are SUFLETUL TREZIT.
 De aceea este bine sa avem puterea si intelepciunea sa lasam libertatea Copiilor nostri, sa-i sprijinim in realitatea felului lor de a fi. in loc sa-i invatam cu orice pret grijile si inchistarile noastre, mai bine sa urmarim sa invatam noi de la Ei.
 EI SUNT PURI.
 Prin exemplul si dragostea lor au puterea sa ne inalte si sa ne ajute efectiv.
Pentru ca sa fim liberi si fericiti in Iubire cu totii, impreuna. Ca sa fie PACE in noi, intre noi si in lumea noastra.
 Asa cum vrea Dumnezeu Tatal.
Amin Amin Amin

Sursa:http://esoterism.ro/ro/copil.php

Aniversare la 50 de ani (Scrisă în subdialect)

Aniversare la 50 de ani (Scrisă în subdialect)

Personajul nostru este,
Imaginativ, posibil,
Dar vă spun a lui poveste,
Încercând să fiu... credibil!
*****
La Socola-n sala mari
Năvălit-au moldovenii.
O vinit di-aniversari
Cunoscuţî şî... gardienii.

Mama, tata,-n viaţî încî,
Aducându-i flori şî daruri;
Mai vini şî o româncî
Ci-o chierdu-sî pi la... zaruri;

Trii amanţi - cam trecuţi;
Un prietin vechi - di cramî;
Două feti-n flori făcuţi,
Fiecari cu-a sa... dramî;

Frati-su, duhnind "pufoaicî",
Braţ la braţ cu-o ţâitoarí,
Plus copchiii - fărî maicî -
Cari-o strâgî... "pocnitoarí"!

O veşinî mustăşioasî
Cu-o mătuşî cocoşatî
Şî o sorî pârâşioasî -
În conşediu fărî platî...
*****
El troneazî-n cap di masî,
Printri prăjâturi şî... mucuri.
"Drajilor, aş merji-acasî!" -
Diclară sugând din... sucuri.

"Am făcut juma' di secol -
Zâsî cătri-auditoriu -
Di ţâcnealî şî râdicol,
Internat ş-ambulatoriu!"

"Băutor şî muieratic,
Pitrecut-am în risâpî.
Sânjili o fost jaratic -
Ci acuma sî disâpî!"
*****
Cu-n chiştoc uitat în dinţî -
Numai doi rămaş di-o vremi -
Îş privi atent părinţî -
Cii uimiţ di cum sî "scremi"...

Sî uită, discret, în salî,
Calculând şini lipsăşti
Ş-o tristeţî abisalî
Îl cuprinsî ca un cleşti...

Riluă apăi discursu',
Într-o stari di-aşteptari,
Povestind dispri parcursu'
Vieţî lui în... disfătari...
*****
Brusc, pi când dăde cu speech-u',
Stând spăşât pi dinaintea
Lor, "lovindu-sî cu ghiciu"...
Io vinit, sfioasî... mintea!

poezie satirică de Gigi Burlacu (30 decembrie 2010)

Duhurile rele in marile religii ale lumii

In Vechiul Testament nu este clara semnificatia duhurilor. Uneori, traducatorii scriu „dumnezei” acolo unde scriitorii moderni ar folosi „spirite” (1 Regi 28:13, „un dumnezeu iesind din pamant”). Duhurile pot fi reprezentate prin statuete sau figurine pentru venerare. Aceasta practica a fost unanim condamnata de profetii Israelului, dar cu neputinta de dezradacinat. In Luca 8:27-33, cuvintele „duhuri” si „demoni” sunt folosite cu acelasi sens. Fiintele acelea nu puteau fi vazute, dar aparent erau duhuri rele care aveau nevoie de trupuri in care sa traiasca, pe care sa le „posede”.
Credinta ca duhurile pot „poseda” persoane este larg raspandita in Africa, Grecia si in toata Asia. Duhul care poseda va vorbi prin gura victimei sale, asa ca, deseori, se crede ca un pacient schizofrenic este posedat de un duh. Oamenii vor incerca sa inteleaga ce zice pacientul, crezand ca spusele sale s-ar putea sa fie oracolul duhurilor, cum era, intr;adevar, cazul in Luca 8, cand duhurile l-au proclamat pe Iisus fiul lui Dumnezeu. Departe de a bate campii, ca un nebun, omul posedat dezvaluie adevarul, asa ca trebuie luat in serios in contextul biblic.
Popoarele din Orientul Mijlociu au crezut din toate timpurile – si inca mai cred – ca lumea este plina de duhuri invizibile care zboara prin aer sau traiesc in copaci, in case, fantani si in multe alte locuri. In timp ce sufletul este totdeauna omenesc, fragil si slab in ce priveste moralitatea, leganat incoace si incolo de multele sale emotii, ca o trestie in vant, dar atragator si adesea iubitor, duhul poate fi independent de trup si poate calatori prin spatiu. Multe duhuri nu sunt deloc omenesti; ele pot fi duhuri din natura, animale sau chiar djinni, duhuri rele, satane etc.
In nicio limba nu se poate face o distinctie precisa intre suflet si duh; nu putem echivala usor cuvintele din diferite limbi: fiecare este expresia unei culturi unice si a unui mod de a gandi sau a unei cosmologii. Fenomenele naturale si plantele pot fi definite in mod stiintific, dar sufletele si stafiile vor fi totdeauna supuse experientei personale a vorbitorului. Este specificul unei limbi ca ea sa creeze cuvinte cu sensuri vagi, ca vorbitorii individuali si scriitorii sa-si exprime experientele si sentimentele personale.
Potrivit traditiei islamice, imparatia duhurilor este mai mare decat pamanturile oamenilor si ale animalelor laolalta. Imparatia lor umple aproape tot spatiul dintre cer si pamant. O anumita parte din aceste duhuri crede intr-unui Dumnezeu, dar altele sunt demoni necredinciosi; unele venereaza focul, altele soarele, luna sau vreo stea; sunt unele care adora apa, ca si cum aceasta ar fi o zeitate. Duhurile care se tem de Dumnezeu raman mereu langa oamenii cu minti asemanatoare cu ele, cu scopul de a se apara impotriva pacatelor si nenorocirilor. Celelalte tipuri de duhuri incearca intr-una sa-i necajeasca si sa-i batjocoreasca pe oameni sau incearca sa-i ispiteasca. O fac cu usurinta, deoarece ei se pot face invizibili.
Dupa ce i s-a dat comanda tuturor duhurilor, Solomon si-a exprimat dorinta de a-si vedea noii supusi in formele lor naturale. in curand, regele a vazut o multime de spirite, care aveau infatisari atat de monstruoase, incat chiar si regele lor omenesc s-a speriat. Nu stiuse ca fiinte atat de urate si diforme traiau in Univers: cai cu cap omenesc, camile cu aripi de vulturi puternice, fixate pe cocoase, pauni cu coarne pe cap, barbati cu picioare de magar. intrucat Solomon stia ca Jannu era stramosul tuturor duhurilor, 1-a intrebat pe ingerul comandant de ce variaza atat de mult trasaturile fizice ale acestor descendenti, toti verisori, care ar fi trebuit sa prezinte o oarecare asemanare de familie. ingerul a raspuns: „Oh, rege, aceste duhuri au pacatuit deseori impotriva legilor lui Dumnezeu, imperechindu-se cu diverse creaturi, asa ca odraslele lor au devenit monstri. Fiecare specie a creaturilor lui Dumnezeu se poate casatori doar in cadrul ei.”

Sursa:http://www.almeea.com/duhurile-rele-in-marile-religii-ale-lumii/

Reumatism

Reumatism

Şeful meu, domnul Georgică,
Om integru, respectat
La birou, la una mică,
De tot natu-i salutat (!)

La frizer, la lăptărie,
Prin talcioc şi când mai iese
Cu Tănţica lui nurlie,
De şoferi şi florărese,

Chiar şi-afar', în deplasare,
Fi'nd a' lui subordonat,
N-am văzut vreunul care
Pe el nu l-a salutat,

Până luni, la Eforie,
Când făcurăm un ocol,
Delegaţi la Cisnădie,
După colţ, la Techirghiol,

Să ne ungem cu noroi,
Că din iarnă, din Bucegi,
Reumatici amândoi,
Leac mai bun nu-i să te dregi,

Numai că, unşi cu noroi
De la tălpi pân' la chelie,
Dezbrăcaţi, ca dracii goi,
Cin', pe şefu', să-l mai ştie (?!)

Arătând în fundul gol,
(Mă iertaţi de-acest cuvânt)
Sub beneficul nămol,
Toţi o apă şi-un pământ,

Pân' ce-apar vreo câţiva inşi,
Cum şedeam noi la uscat,
Ne măsoară şi... surprinşi,
Cu respect m-au salutat,

Ca apoi, mai mulţi din gloată
Exclamând "ooo!" se mirau,
Şi-unii chiar, ca la armată,
Cu-n salut mă onorau,

Că de marţi, şefu' meu, Gică,
Din orgoliu, fanatism,
Mă urăşte,-mi poartă pică,
Pentru-al meu... reumatism!

Valeriu Cercel

poezie satirică de Valeriu Cercel

Rugaminte (Metafizica)

RUGAMINTE
De Ierom. RAFAIL NOICA

 Nu-mi spune nimic….Iti cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau, asa cum esti tu! Daca o sa astepti sa devii un inger ca sa mi te daruiesti intru iubire, atunci n-ai sa ma iubesti niciodata.
 Chiar cand esti las, fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savarsirea dragostei si a sfinteniei, chiar cand ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, Eu nu iti dau voie sa nu Ma iubesti. Iubeste-Ma asa cum esti tu!
 In orice moment si in orice situatie te-ai afla, in credinciosie sau in tradare, in ravna sau in uscaciune, tu iubeste-Ma asa cum esti. Eu vreau sa Ma poti iubi din putina si saraca ta inima.
 Daca voi astepta pana cand vei fi desavarsit, atunci n-ai sa Ma iubesti niciodata. N-as putea eu oare sa fac din fiecare fir de nisip un serafim?! Un inger care sa straluceasca de curatenie si dragoste?
 Nu sunt EU Domnul Dumnezeu care am creat toate si pot totul?
 Omule, ti-ai dat tu viata pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru Mine? Atunci din ce motiv nu Ma lasi sa te iubesc? Fiul Meu, lasa-ma sa te iubesc, Eu iti vreau inima, care este lacasul meu.
 Desigur cu timpul am sa te schimb, insa chiar pana atunci iubeste-Ma asa cum esti tu, fiinca Eu te iubesc cu toate ca esti asa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine sa se nasca din putina si saraca ta inima; din adancul neputintei si al murdariei tale.Eu te iubesc si cand esti slab si necurat.
 Nu vreau o dragoste izvorata din mandria “virtutiilor” tale, ci dintr-o inima smerita pe care sa o poti curati oricand. N-am nevoie de “virtutiile” tale, de talentele tale, de intelepciunea ta. Eu vreau doar sa Ma iubesti si sa lucrezi cu dragoste pentru Mine.
 Nu “virtutiile” tale doresc; daca ti le-as da tu esti asa slab si mandru incat as hrani amorul tau propriu si nu m-ai cinsti pe Mine. Deci ele sa nu fie un motiv pentru care sa nu Ma cauti si stai departe de mine. Apropie-te cu dregoste.
 Unui fier negru flacarile unui foc nu numai I-ar curata rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeste-Ma deci, si pacatele se vor arde, si tu vei fi fericit.
 Iubeste-Ma nu numai ca sa fii curat, asta ar fi din nou o mandrie pentru tine, ci pentru ca Eu vreau sa ma odihnesc in inima ta. Deci nu te mai ingrijora de asta.
 As putea sa fac prin tine lucruri mari pentru mintea omeneasca, dar nu; tu ai sa fii sluga rea si neputincioasa. Am sa-ti iau si putinul pe care tu te increzi ca-l ai. Eu te-am facut din iubire, si pentru ca sa-ti dau iubirea, fara ca tu sa-mi poti da ceva.
 Nu incerca sa-Mi platesti iubirea prin nimic, asta Ma doare atat de mult la tine.
 Iubeste-Ma in dragostea Duhului Meu si fara motive. Nu mai sta departe de Mine; iti lipseste nu sfintenia – pe care numai eu ti-o pot da – ci o inima gata sa ma iubeasca oricand si pana la capat.
 Astazi Eu stau la usa inimii tale ca un cersetor, Eu singurul si adevaratul Imparat si Domn. Eu bat si astept. Grabeste-te sa-Mi deschizi cu smerenie;nu mai aduce motiv intinaciunea si saracia ta. Daca ti-ai cunoaste-o pana in adanc si deplin ai muri de durere.Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu si acum sa te indoiesti de dragostea ce o am Eu pentru tine.
 Crede ca Eu pot totul si tu nu poti nimic fara mine; doar pacatul esti in stare sa-l faci fara ajutorul Meu.
 Nu te framanta ca n-ai “virtuti”. Am sa-ti dau Eu Sfintenia Mea. Deschide-ti inima prin pocainta si Ma primeste in potirul sufletului tau prin Trupul si Sangele Meu, pe care ti-l dau la Sfanta Liturghie. Atunci o sa te fac sa intelegi totul si sa Ma iubesti mai mult decat iti poti inchipui.
 Lasa sa curga Sangele Meu in sangele tau si sa bata inima Mea in inima ta.
Eu ti-am dat-o pe Sfanta si Preacurata Mea Maica. Lasa sa treaca totul prin inima Ei curata, incat sa poata mijloci pentru tine.
 Orice s-ar intampla nu astepta nicidecum sa devii sfant, ca pe urma sa Ma iubesti….In acest fel tu nu m-ai iubi niciodata.
Si acum, du-te!…
 EU sunt cu tine!!!
Ierom. Rafail Noica

Sursa:http://esoterism.ro/ro/rugaminte.php

Banii... n-aduc fericirea

Banii... n-aduc fericirea

Pe cât e de paradoxal, aşa cum astăzi omenirea,
Convinsă de un fapt real, că banii n-aduc fericirea,
Se zbate,-aleargă clocotind, având probleme foarte mari
La gândul că,-ntr-o zi, muncind, vor deveni milionari,

La fel şi eu, săptămânal, pensionar de meserie,
Cu-al meu noroc congenital iau un bilet la loterie,
Căci tot mereu cum socotesc, nu-mi pare-a fi o aberanţă,
Câţiva mangoţi de investesc într-o asemenea speranţă,

Şi-n special, pentru covrig, o şansă nu cred că există
În viaţa mea ca să-l câştig dacă nu sunt înscris pe listă,
Jucând de ani, perseverent, aceleaşi numere cu gândul
Ca vreodată, evident, îmi va veni şi mie rândul,

De aia mă şi îngrozesc, ce-oi face când voi câştiga?!...
Nici vorbă c-am să construiesc veceuri pentru bafta mea!
Însă, cu-atâtea milioane, probleme grave s-or ivi,
Căsuţa mea cu trei şoproane, confort nu-mi va mai oferi,

Iar tărăboanţa, un Fiat, cadou de la bunicul meu,
Părându-mi mic şi demodat, l-aş da precis la vr'un muzeu,
Ca să nu zic de Leana, care, ce-i drept, nu e ca-n prima zi,
Pe lângă o Lenuţă "mare", mii de cusururi i-aş găsi...

Şi-apoi, mai mare mi-este teama, de-aş câştiga un sac de la bani,
Gândind ce şoc ar fi pe mama, şi de trăit mai are ani,
Dar cel mai mult m-aş oftica pe-amicii mei ce, în neştire,
Ar chefui, s-ar bucura... pentru a mea nefericire.

poezie satirică de Valeriu Cercel

Zvastica, stravechi simbol religios

Prin zvastica se intelege o cruce echilibrata, cu bratele egale, indoite la capete in unghi drept, in sensul acelor de ceasornic, ori invers. Zvastica este semnul cel mai vechi si mai raspindit din lume, care a servit ca simbol religios la multe popoare orientale si ca emblema politica a nazistilor si a partidelor de tip fascist. Termenul german “Swastika” deriva din cuvintele sanscrite “su”, care inseamna “bine”, si “asti”, care se traduce prin “a fi”, altfel spus, prin “svasti” se intelege “starea de bine”.
In urma cu citiva ani, in Uniunea Europeana au avut loc discutii privind interzicerea zvasticii din cauza asocierii ei cu fascismul, cu ura si cu rasismul nazistilor, cu toate ca acest simbol a existat cu mult inainte ca el sa fie preluat de Adolf Hitler.
Daca astazi zvastica este cunoscuta doar ca simbol al nazismului, in trecutul indepartat ea a constituit unul dintre cele mai vechi semne cu substrat magic, fiind folosita atit de popoarele din Europa, cit si de cele din Asia si America Centrala. Popoarele antice vedeau in zvastica fie un simbol solar, fie un virtej creator in jurul caruia se etalau ierarhiile. Unele popoare vedeau in ea un izvor al vietii si fecunditatii sau o manifestare a trasnetului, ca semn al miniei divine. Oricare i-ar fi complexitatea simbolistica, zvastica indica clar, prin insusi grafismul ei, o miscare de rotatie in jurul unui centru nemiscat, care poate fi eul sau polul manifestarilor umane. Cu alte cuvinte, ea este simbolul unui ciclu in actiune, de manifestare si regenerare perpetua a naturii, iar bratele ei, indoite, indica cele patru puncte cardinale, sugerind stabilitatea.

Simbolismul zvasticii

Zvastica a fost folosita de mongoli, indieni, vikingi, celti, etrusci, traci, atlanti, greci si chiar de troieni, fiind descoperita de arheologul Heinrich Schliemann in ruinele fostului oras Troia. De-a lungul timpului, in diferite zone ale lumii, zvastica a avut numeroase denumiri, precum crucea indoita sau incirligata; crucea gammadion – pentru ca fiecare brat al ei seamana cu litera gamma greceasca; fylfot – un termen imprumutat din heraldica si arhitectura si insemnind “patru picioare”; roata soarelui; tetraskelion – adica “patru picioare”; “ciocanul lui Thor” – zeul fulgerului in mitologia scandinava etc. “Ciocanul lui Thor” a aparut in urma cu 5.000 de ani, sub forma unei cruci care, prin bratele ei egale, reprezenta cele patru forte primare si constituia un semn aducator de noroc. Cu timpul, aceasta cruce a fost inclusa intr-un cerc, care il reprezenta pe Creator, fara de care cele patru forte primare nu ar fi putut face nimic. Mai tirziu, bratele crucii au fost extinse peste marginile cercului, in unghi drept, de la est la vest, si cercul a fost mutat in centru. Aceasta reprezentare consemna faptul ca cele patru forte actioneaza in tot Universul, sub controlul Creatorului suprem. Cele patru brate ale crucii inseamna fiecare ceva: una inseamna “constructor”, alta “geometricieni”, a treia “arhitect” si ultima “cei trei pasi catre tron”, pe cind centrul zvasticii simboliza Pamintul.
Referindu-se la “ciocanul lui Thor” si la aparitia zvasticii, o legenda povesteste ca, la porunca Creatorului, cele patru mari forte primare au construit universul si tot ce exista in interiorul lui, dupa care au creat Pamintul si viata pe el.

Zvastica in religiile orientale

Tatuata pe corpul uman pentru a aduce noroc, zvastica este astazi un simbol important in religiile orientale, in special in budhism, hinduism si jainism, precum si in alte culturi asiatice, europene sau din America de Nord si Centrala, ea fiind considerata pretutindeni ca un simbol aducator de noroc.
Zvasticele sint motive ornamentale in arhitectura hindusa, in lucrarile de arta japoneze, indiene, chineze, coreene, dar si in arhitectura antica din Europa apuseana, unde apar frecvent in mozaicuri, frize si alte lucrari. De asemenea, anticele desene arhitecturale grecesti sint pline de motive reprezentind zvastici. in religia hindusa din India si Nepal, zvastica reprezinta un simbol foarte popular, care se intilneste pretutindeni: in temple, altare, picturi, icoane etc., unde, de regula, inlocuieste in inconografie roata. Tot in aceasta religie zvastica il reprezinta pe zeul creator Brahma, pe zeul hindus Ganesha – o divinitate a cunoasterii, dar si pe Surya – zeul soarelui. Hindusii considera zvastica sfinta si aducatoare de noroc, si de aceea o folosesc la decorarea a tot felul de obiecte din cultura lor.
Si in religia budhista zvastica este prezenta pe cartile sfinte budhiste, pe pieptul unor statui ale lui Budha, iar uneori imprimata chiar si pe picioarele statuilor. In China, zvastica este semnul numarului zece mii, care reprezinta totalitatea fiintelor si a manifestarilor, dar si forma primitiva a caracterului tang, care indica cele patru directii ale spatiului. Zvastica apare si pe gulerele bluzelor copiilor chinezi pentru a-i apara de spiritele rele.
In Japonia, zvastica il reprezinta pe Dharma – zeul armoniei universale si al echilibrului polilor opusi. Japonezii numesc zvastica “manji” si o folosesc drept indicator pentru templele budhiste pe hartile oraselor.
In jainism, religie si scoala filosofica indiana opusa brahmanismului, zvastica este singurul simbol sfint, considerat un semn aducator de noroc, si de aceea e prezent pe toate templele si cartile sfinte. Ceremoniile religioase din cadrul acestui cult incep si se termina, totdeauna, cu crearea unei zvastici din boabe de orez, in jurul altarului.

Zvastica in Europa

Francmasonii, care sint preocupati de simbolistica cosmografica, considerau centrul zvasticii ca fiind “Steaua Polara”, iar cele patru brate, cele patru pozitii cardinale ale Ursei Mari fata de ea. Despre autorul britanic Rudyard Kipling (1865-1936), care a fost puternic influentat de cultura indiana, se spune ca avea desenata o zvastica pe copertele cartilor sale, aceasta pina cind aparitia nazismului a schimbat sensul acestui simbol. Si cercetasii britanici au folosit zvastica un timp, dupa care au renuntat la ea tot din acelasi motiv. Cu toate ca nu a fost prea des folosita in arhitectura din Europa apuseana, un desen reprezentind o zvastica se poate vedea pe podeaua catedralei din Amiens (Franta).
Imparateasa Alexandra Feodorovna a introdus semnul zvasticii la curtea tarista, influentata de Badmaiev, un medium de formatie budhista din Tibet. Si pentru ca legatura oculta sa para si mai evidenta, pe un zid al casei Ipatief din Ekaterinensburg, unde bolsevicii au asasinat familia tarului, Alexandra Feodorovna a desenat o zvastica si o inscriptie cu un mesaj misterios referitor la o societate secreta, numita “Dragonul Verde”, originara din Tibet.

Cum a ajuns zvastica simbolul fascismului

Arheologul german Heinrich Schliemann a sustinut ideea ca zvastica este un simbol specific arienilor, teorie imbratisata si de Ernest Krauss, care a atribuit aceasta reprezentare poporului german. In 1908, Guido List a scris, intr-o lucrare, despre zvastica, considerind-o ca un simbol al puritatii singelui, avind o conotatie misterioasa, degajata din “Edda”, o culegere de traditii mitologice ale vechilor popoare scandinave. Faptul ca s-a scris mult despre zvastica a facut ca acest semn sa devina foarte popular in apusul Europei si sa apara reprezentat in numeroase desene in perioada 1880-1920.
Incepind cu anul 1920, zvastica a fost adoptata de nazisti ca emblema a Partidului National Socialist al Muncitorilor Germani. Inainte de a fi preluata de nazisti, zvastica a mai fost folosita ca semn politic de sustinatorii lui Schoenerer, un politician austriac antisemit.
Nazistii considerau ca acest simbol ar avea legatura cu faptul ca poporul german era descendentul rasei ariene, de aceea l-au adoptat ca emblema a partidului, numindu-o “Hakenkreuz” (crucea incirligata) si imprimind-o pe steag, pe banderole si ecusoane. in cartea “Mein Kampf”, Hitler scria: “Eu insumi, dupa nenumarate incercari, am conceput o forma finala; un steag cu un fundal rosu, un disc alb si o zvastica neagra in mijloc. Dupa mai multe incercari, am gasit, de asemenea, proportia ideala intre dimensiunea steagului si cea a discului alb, precum si forma si grosimea zvasticii”.

Zvastica in Romania

Zvastica a fost folosita ca emblema si de “Liga Apararii National – Crestine”, o grupare cu caracter fascist din tara noastra, condusa de A.C. Cuza. Intr-un articol, Alexandru C. Cuza scria ca zvastica este un semn arian, specific tracilor, din care ne tragem si noi, prin daci. El arata ca poporul roman a folosit de-a lungul istoriei sale zvastica, acest semn fiind intilnit pe monumente, pe cusaturile nationale, pe ouale de Pasti, pe podoabele bisericesti etc. Chiar si acoperamintul mormintului Mariei de Mangop, a doua sotie a lui Stefan cel Mare, este impodobit cu zvastici.
Zvastica mai poate fi intilnita si la picturile cunoscutei biserici “Trei Ierarhi” din Iasi, ctitorita de Vasile Lupu. A.C. Cuza mai arata ca zvastica reprezinta legatura organizatiei sale politice cu trecutul cel mai indepartat al poporului roman si constituie simbolul vointei de independenta a romanilor, ce izvoraste din lupta dusa de-a lungul veacurilor.

Sursa:http://www.almeea.com/zvastica-stravechi-simbol-religios/

Averea (poezie in grai bănăţean)

Averea (poezie in grai bănăţean)

O murit şî baba Eva
A ei d-abe aşceptară,
Că avea suta dă ani
Sî nu măi dăgea să moară...

S-api la îngropăşiune
Viniră care dă care
Că ţânură mult la babă
C-o lăsat avere mare...

S-o fost scris la testament
Tăt se baba –o adunat
Că sică pucea să fie
A măi bogată dân sat

Avea o şioardă dă vaşi
Un siopor mare dă oi
Mulce lanţă dă pământ
Şî bag sama euroi...

Da nepotî foc şi pară
Toţî pă lângă copârşău
Şe să plângă beta baba
Să le pară câta rău...

Să sfăgeau dă numa, numa
Cum averea să-si impartă
Că dabe domnu părince
Măi putu să ii daspartă...

- Nu vă mai sfăgiţ atâta
Dzasă popa–n gura mare
Sî vigeţ în testament
Şe-o lăsat la fiecare.

Că mi-i l-o lăsat asară
Dzâsă popa cam înşet
Văd că nu măi apucasă
Să vi-l de pă internet...

Ş-api şici testamentu
Un nepot mai zăbuc...
Când acolo averea fusă
Doar o fermă pe feisbuc!

poezie satirică de Sergiu Boian (august 2011)

Halloween

Halloween

An de an, de Halloween,
Chiar în faţa casei pun
Un dovleac baban şi plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,

Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
Să se sperie puţin,

Şi ca-n orice an, mereu,
Chiar şi ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău că... fac pipi pe ei!

Numai că pe strada mea
Stă şi John, din Roşiori,
Care, cu Lenuţa sa,
Are patru drăcuşori...

Ăştia, când apar mascaţi,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriaţi
De dovleacul meu pictat,

Şi din contră,-a doua zi,
Când mă uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!

poezie satirică de Valeriu Cercel

Consideratii despre religie (Metafizica)

Consideratii despre Religie.

 Religia chiar i-a convins pe oameni ca exista un om invizibil, care locuieste in cer,care priveste la tot ce facem, in fiecare minut din fiecare zi. Si omul asta invizibil are o lista speciala cu 10 lucruri pe care nu vrea ca tu sa le faci. Si daca totusi faci vreunul dintre acele 10 lucruri, atunci el are un loc special plin de foc si fum si arsita si tortura si chin,unde te va trimite sa stai si sa suferi si sa arzi si sa te sufoci si sa urli si sa plangi pentru totdeauna pana la finalul timpului!
 Dar el te iubeste! Te iubeste.Te iubeste si are nevoie de bani. Intotdeauna are nevoie de bani! E atotputernic, atot-perfect, atotstiutor si atot-intelept dar cumva - nu poate sa faca rost de bani!
 Religia incaseaza miliarde de dolari, nu plateste taxe si intotdeauna are nevoie in plus.
 Soarele.
Inca de mai devreme de anul 10.000 I.C. istoria abunda in gravuri si inscriptii ce reflecta respectul si adoratia oamenilor pentru acest obiect. Si e simplu de inteles de ce,caci in fiecare dimineata Soarele rasare
 aducand vizibilitate, caldura si siguranta, salvandu-l pe om de frig, obscuritate, intunericul noptii plin de pradatori.
Fara el, culturile bineinteles, recoltele nu ar creste, viata pe planeta nu ar supravietui. Aceste realitati fac Soarele
 cel mai adorat obiect al tuturor timpurilor.
 De asemenea, anticii erau foarte constienti de stele. Urmarirea stelelor le-a permis sa recunoasca si sa anticipeze evenimente care s-au intamplat intr-o perioada lunga de timp, ca de exemplu eclipsele sau lunile pline. Ei au transformat grupurile celeste catalogate in ceea ce noi azi numim constelatii.
 Termenul ZODIAC se refera la faptul ca acele constelatii au fost antropomorfizate sau personificate in siluete sau animale. Cu alte cuvinte, civilizatiile antice nu doar au urmarit Soarele si stelele, ci le-au si personificat cu mituri elaborate implicand miscarile acestora si relatiile lor. Soarele, cu calitatea lui de a da viata si a salva,a fost personificat ca reprezentantul Creatorului nevazut sau Dumnezeu. Soarele lui Dumnezeu. Lumina lumii.Salvatorul umanitatii.
 De asemenea, cele 12 constelatii reprezentau locurile de calatorie pentru Soarele Domnului. Si acestea au fost identificate cu nume,de obicei reprezentand elemente ale naturii care se intamplau in acea perioada de timp. De exemplu, Varsatorul - purtatorul apei,cel care aduce ploile primaverii.
 Horus.
 El este Zeul Soare al Egiptului din perioada 3000 BC. El este Soarele antropomorfizat in viata ca o serie de mituri alegorice care implica miscarea Soarelui pe cer. De la hieroglifele antice din Egipt stim multe lucruri despre acest Mesia solar. De exemplu, Horus-care inseamna Soarele sau lumina, avea un inamic cunoscut ca Seth. Si Seth era personificarea intunericului sau a noptii. Si vorbind in termeni metaforici, in fiecare dimineata Horus castiga lupta impotriva lui Seth in timp ce seara, Seth il cucerea pe Horus si il trimitea in lumea tenebrelor.
 Este important sa stim ca intunericul si lumina sau bunul si raul este una dintre cele mai omniprezent dualitati mitologice cunoscute vreodata si inca mai este exprimata la multe nivele si in zilele noastre.
 Vorbind in general, povestea lui Horus este dupa cum urmeaza !!:
Horus s-a nascut pe data de 25 decembrie, din fecioara Isis Mary. Nasterea lui a fost acompaniata de o stea in est pe care 3 regi o urmareau ca sa localizeze si sa impodobeasca un salvator nou-nascut.

 La varsta de 12 ani era deja un copil-profesor darnic. La varsta de 30 de ani a fost botezat de un personaj cunoscut ca Anap si astfel si-a inceput preotia.
 Horus a avut 12 discipoli cu care calatorea peste tot, infaptuind miracole ca vindecarea bolnavilor sau mersul pe apa.
 Horus era cunoscut sub multe nume, ca "Adevarul", "Lumina", "Fiul uns al lui Dumnezeu", "Pastorul cel Bun", "Mielul lui Dumnezeu" si multe altele.
 Dupa ce a fost tradat de Typhon, Horus a fost crucificat, ingropat timp de 3 zile si astfel reinviat.
 Aceste atribute ale lui Horus, originale sau nu, par sa infiltreze multe culturi ale lumii caci multi alti zei s-au gasit a avea aceeasi structura mitologica generala.
 Attis din Frigia, nascut din fecioara Nana pe data de 25 decembrie. Crucificat, asezat in mormant si dupa 3 zile a fost inviat.
 Dionysus din Grecia, nascut din fecioara pe data de 25 decembrie, a fost un profesor calator care a infaptuit miracole ca de exemplu transformarea apei in vin. Se referea la el ca "Regele regilor", "singurul fiu trimis al lui Dumnezeu", "Alfa si Omega" etc. Si dupa moartea lui a fost reinviat.
 Mithra din Persia, nascut din fecioara pe data de 25 decembrie. A avut 12 discipoli si a infaptuit miracole. Si dupa moartea sa a fost ingropat timp de 3 zile astfel fiind reinviat. Se referea la el ca "Adevarul", "Lumina" si multe altele. Foarte interesant, ziua sacra de adoratie a lui Mithra era Duminica (Sunday=Ziua soarelui).
 De fapt, exista numerosi salvatori din diferite perioade din toata lumea care intrunesc toate aceste caracteristici generale.
Intrebarea ramane - de ce aceste atribute?
De ce nasterea din fecioara pe 25 decembrie?
De ce moarte timp de 3 zile si reinvierea inevitabila?
 De ce 12 discipoli sau apostoli?
 Pentru a afla, hai sa-l examinam pe cel mai recent dintre toti trimisii solari.
Iisus Hristos a fost nascut din fecioara Maria
 pe data de 25 decembrie in Bethlehem. Nasterea lui a fost anuntata de o stea in est pe care trei regi (magi) o urmareau ca sa localizeze si sa impodobeasca nou-nascutul salvator. A fost un copil-profesor la 12 ani si la varsta de 30 de ani a fost botezat de Ioan Botezatorul. Si astfel a inceput perioada de preotie. Iisus a avut 12 discipoli impreuna cu care a calatorit, infaptuind miracole ca de exemplu vindecarea bolnavilor, mersul pe apa, invierea mortilor... A mai fost cunoscut ca "Regele regilor", "Fiul lui Dumnezeu", "Lumina lumii", "Alfa si Omega", "Mielul lui Dumnezeu" si multe altele. Dupa ce a fost tradat de discipolul sau Iuda si vandut pentru 30 de bani de argint a fost crucificat, asezat in mormant, dupa 3 zile a fost reinviat si urcat in ceruri.
 Mai intai de toate, secventa nasterii este complet astrologica.
 Steaua din est este Sirius, cea mai luminoasa stea de pe cerul noptii care pe 24 decembrie se aliniaza cu alte 3 stele foarte luminoase din Centura lui Orion. Aceste 3 stele luminoase din Centura lui Orion sunt denumite azi asa cum au fost denumite din timpuri antice - Cei Trei Regi. Si cei trei regi impreuna cu cea mai luminoasa stea - Sirius, toate indica locul rasaritului soarelui pe 25 decembrie.
 De asta cei trei regi urmeaza steaua din est -ca sa localizeze rasaritul Soarelui, nasterea Soarelui. Fecioara Maria este constelatia Fecioarei,altfel cunoscuta ca Virgo - "Fecioara". "Virgo" in latina inseamna "fecioara". Hieroglifa antica pentru "Fecioara" este litera M modificata. De asta Maria, alaturi de alte nume de mame fecioare, ca de exemplu mama lui Adonis, Myrra, sau mama lui Budha, Maya, incep cu litera M.
Constelatia "Fecioara" a mai fost denumita si "Casa painii" si reprezentarea ei este o tanara fecioara tinand un snop de grau.
 Aceasta casa a painii si simbolul graului reprezinta August si Septembrie, vremea recoltei. Astfel, Bethlehem de fapt se traduce literar "Casa painii". Bethlehem este astfel o referire la constelatia Fecioarei - un loc in cer, nu pe pamant.
 Exista un alt fenomen foarte interesant care are loc in jurul lui 25 decembrie-sau solstitiul de iarna. De la solstitiul de vara pana la solstitiul de iarna zilele devin mai scurte si mai reci. Si din perspectiva emisferei nordice, Soarele pare ca se misca spre sud, devine mai mic si mai rar la vedere.Micsorarea zilelor si ofilirea recoltelor cand se apropie solstitiul de iarna simbolizau moartea pentru oamenii din antichitate.
 Era moartea Soarelui. Si in 22 decembrie decesul Soarelui era complet realizat. Pentru ca Soarele, tot miscandu-se spre sud incontinuu timp de 6 luni,ajunge in cel mai jos punct pe cer.
 Aici se intampla un lucru curios: Soarele se opreste din miscarea spre sud, cel putin in perceptie, timp de 3 zile.
 Si in timpul acestei pauze de 3 zile, Soarele "locuieste" in vecinatatea Crucii Sudului sau constelatia Crux.
 Abia dupa aceasta perioada, pe 25 decembrie, Soarele se muta cu un grad, de aceasta data in nord prevestind zile mai lungi, caldura si primavara.
 De aceea s-a spus:
 Fiul a murit pe cruce si a fost mort timp de 3 zile, doar pentru a fi inviat din nou.
 De aceea Iisus si numerosi alti Zei Soare au impartit crucificarea, moartea timp de 3 zile si conceptul de inviere.
Este perioada de tranzitie a Soarelui inainte de a-si schimba directia inapoi in emisfera nordica, aducand primavara si astfel salvarea.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/consideratii.php