Manastirea Carta * Loc misterios din Romania

 

Mănăstirea Cârța

*Loc misterios din Romania

*Foto :Wikimedia Commons


Mănăstirea Cârța este situată pe malul stâng al Oltului, între municipiile Sibiu și Făgăraș, în vecinatatea localităților Cârța și Cârtișoara. Este o fostă mănăstire cisterciană și una dintre cele mai vechi construcții de acest gen din Europa de Est.
Potrivit legenedelor, acest loc este bântuit de călugării care locuiau aici în vremurile medievale și care, din cauza modului de viață auster mureau destul de tineri (35-40 de ani). Unii povestesc ca aici se întâmplă lucruri stranii, cum ar fi faptul că în odaile de la parter și în beciuri se mișcă scaunele și tremură zidurile.
Mănăstirea a fost menționată ca sursă de inspirație pentru filmul de groază ”The Nun/Călugărița”. În prezent, mănăstirea nu mai deține toate clădirile și anexele inițiale, multe dintre acestea prăbușindu-se.

Castelul Iulia Hasdeu * Loc misterios in Romania

Castelul Iulia Hașdeu

Foto:Wikimedia Commons

Sursa:https://www.alohotels.ro/blog/locuri-misterioase-din-romania-cu-legende-si-povesti-ciudate


Aflat la Câmpina, Prahova, castelul Iulia Hașdeu atrage vizitatorii dornici de misticism sau pur și simplu pe cei curiosi.
Castelul Iulia Hașdeu a fost construit între anii 1894 și 1896 de către tatăl acesteia, scriitorul Bogdan Petriceicu-Hașdeu din durerea unui tată care și-a pierdut fiica puțin înainte ca ea să împlinească 19 ani.
Este un castel încărcat de mister, despre care se mai spune și că ar fi unul dintre cele mai bântuite din ţara noastră. Conform legendelor, noaptea, Iulia Hașdeu poate fi auzită cântând la pian, în aplauzele tatălui sau, iar în unele nopţi, bătrânul Hașdeu iese pe geam şi urlă ca un lup. Mai mult, se mai spune si că toate detaliile castelului din Câmpina,,au fost transmise de Iulia tatălui ei, la ședințele de spiritism”.
Pe o stradă aparent simplă şi plină de case, n-ai gândi că poţi pătrunde printr-o poartă care să te ducă într-o minunată grădină plină de arbori, unde se înalţă Castelul Iuliei Hașdeu.

ED VIESTURS *Alpinist celebru

 

Ed Viesturs

*Foto:Wikimedia Commons

*Alpinist celebru

Naționalitate: Americană
Născut: 1959

Manastirea FRASINEI *Locuri misterioase din Romania

 

Mânăstirea Frăsinei

Foto:Wikimedia Commons

*Locuri misterioase in Romania

Sursa:https://www.alohotels.ro/blog/locuri-misterioase-din-romania-cu-legende-si-povesti-ciudate


Mănăstirea Frasinei, aflată la doar 17 kilometri de Râmnicu Vâlcea este singura din România în care viața monahală se desfășoară la fel ca pe Muntele Athos.
Accesul femeilor la mănăstire este interzis, regulă ce vine de la un blestem aruncat în urmă cu sute de ani de un călugăr.
De-a lungul timpului, pe seama legământului lui Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, au apărut şi câteva legende.
Localnicii susţin că printre femeile cele care şi-au pierdut viaţa ajungând la mănăstire, se numără şi o fată de 16 ani care, profitând de neatenţia tatălui ei, şofer pe camion, a călcat pe pământul sfânt. Pe drumul de întoarcere, camionul în care se afla fata s-a răsturnat. Oamenii povestesc că adolescenta a murit strivită de buşteni, în timp ce tatăl şi fratele ei au scăpat ca prin minune.
O altă legendă vorbește despre o tânără frumoasă şi bogată, care ar fi intrat în mânăstire îmbrăcată în straie bărbăteşti. Fata şi-ar fi găsit sfârşitul într-o prăpastie de pe marginea drumului, în timp ce se întorcea acasă -

Satul Geamana * Loc misterios din Romania

 

Satul Geamăna

Foto:Wikimedia Commons

Satul Geamana, din județul Alba, a ajuns o atracție turistică pentru cei mai mulți dintre noi și mai ales pentru străini.
În urma operațiunilor miniere de la Roșia Poieni, satul a fost transformat în lac de decantare și acoperit de steril, printr-o serie de evenimente cunoscute drept dezastrul natural de la Geamăna.
Turla bisericii este încă vizibilă fiindcă biserica a fost construită pe cel mai înalt deal din sat – aflat la 100 de metri mai sus față de vatra satului.
Deşi poate fi considerat un loc sinistru, mulţi oameni vor să ajungă aici pentru a vedea dezastrul creat în urmă cu mai bine de 30 de ani - 

Sursa:https://www.alohotels.ro/blog/locuri-misterioase-din-romania-cu-legende-si-povesti-ciudate

Simone Moro * Alpinist celebru

Simone Moro

*Foto:Wikimedia Commons

Naționalitate: Italiană
Născut: 1967

Biserica fortificata de la Cisnadioara * Locuri misterioase din Romania

 

Biserica Fortificată de la Cisnădioara

*Locuri misterioase din Romania

*Foto:Wikimedia Commons


Biserica fortificată Cisnădioara, situată la circa 10 km de Sibiu, este unul dintre cele mai cele mai vechi și mai reprezentative monumente ale stilului romanic din Transilvania. A fost construită din piatra între anii 1162 şi 1223.
Două legende s-au păstrat la Cisnădioara: prima dintre acestea arată că, pe vremuri, orice flăcău din sat, înainte de însurătoare, trebuia să urce la Cetate cu un bolovan pentru a-şi dovedi puterea.

O a doua legendă, mult mai interesantă, arată că atunci când un cuplu dorea să divorțeze, era încuiat în micuța casă din interiorul fortificației și, în cazul în care cei doi nu găseau împăcarea, nu mai ieșeau niciodată de-acolo.
Astăzi biserica din Cisnădioara a devenit un obiectiv turistic extrem de interesant, un monument încărcat de o istorie remarcabilă, într-o stare de conservare foarte bună -

Robert Jasper * Alpinist celebru

Robert Jasper

*Alpinist celebru

*Foto:Wikimedia Commons

Naționalitate: Germană
Născut: 1968

Focurile vii de la Andreiasu * Locuri misterioase din Romania

 

Focurile vii de la Andreiașu

*Locuri misterioase din Romania

*Foto:Wikimedia Commons


Rezervația naturală „Focul viu” se află în satul Andreiașu de jos și se întinde pe o suprafață de aproximativ 40 de hectare. Este o rezervație naturală cu emanații de gaze care se aprind spontan.
Fenomenul are o conotație religioasă pentru locuitorii din zonă, ce consideră focul ca un protector pentru animalele pădurii.
Oamenii locului povestesc că focul prevestește un astfel de eveniment prin intensificarea bruscă a flăcărilor. Există declarații arheologice conform cărora au fost scoase la suprafață diverse ustensile pe care s-au găsit urme de roci vulcanice.
Spectacolul focurilor vii este magnific, mai ales în timpul nopţii. Turiştii rămân plăcut impresionaţi de frumuseţea luminii degajate de flacăra dansând, la poalele brazilor. Această zonă este și cea mai extinsă din țară, atât din punct de vedere al suprafeței cât și ca debit de gaze emanate, în jur de 50 tone de metan pe an.

Kami Rita * Alpinist celebru

Kami Rita 

*Alpinist celebru

*Foto:Wikimedia Commons

Naționalitate: Nepaleză
Născut: 1970

Conacul Bellu * Locuri misterioase din Romania

Conacul Bellu

*Locuri misterioase din Romania

*Foto:Wikimedia Commons


La marginea orașului Urlați se regăsește Muzeul Conacul Bellu, un monument de arhitectură, realizat în stil vechi românesc care a aparținut familei baronului Alexandru Bellu.
Despre Conacul Bellu se spune că ar fi bântuit de fantoma soţiei lui George Bellu, unul dintre ultimii descendeţi legitimi ai fostului ministru al Culturii şi Justiţiei Barbu Bellu.
Odette Ruffier era o franţuzoaică frumoasă, care a avut o viaţă destul de grea alături de George Bellu. Deşi a murit la o vârstă înaintată, povestea spune că Odette şi-a pus capăt zilelor otrăvindu-se din cauză că nu mai suporta sărăcia şi umilinţa cu care trăise o viaţă întreagă din cauza infidelităţilor soţului.
Părerile despre stafia de la Conacul Bellu sunt împărţite. Unii spun că este doar o invenţie, dar alţii pot băga mâna în foc că sufletul lui Odette locuieşte şi acum în vechea casă a baronilor şi că ea este cea care face ca uneori să se audă tot felul de zgomote ciudate şi sinistre.
Dincolo de legendă, muzeul Conacul Bellu rămâne unul dintre cele mai importante obiective turistice de pe Valea Teleajănului.
El adăposteşte un patrimoniu mixt de artă plastică şi decorativă, de etnografie, cărţi rare în ediţii de lux, picturi din secolul al XIX-lea, mobilier stil din diverse epoci, artă orientală şi extrem – orientală, stampe japoneze, icoane, candelabre, sfeşnice şi arme din secolele al XVIII -lea şi al XIX-lea.

Cetatea din Ardud * Locuri misterioase in Romania

 

Cetatea din Ardud

*Locuri misterioase in Romania

*Foto:Wikimedia Commons


Cetatea Ardud, situată la 18 km de Satu Mare, a fost una dintre cele mai puternice fortificaţii ale Transilvaniei. Aceasta atrage din ce în ce mai mulţi turişti datorită istoriei zbuciumată a locului.
Una dintre legendele locului spune povestea unei fetei blestemate care ar bântui şi astăzi pivniţele cetăţii. Conform legendei, tânărul care vrea să o dezlege de blestem trebuie să sărute de trei ori toate cele trei chipuri ale fantomei ce apare în prima fază în chip de şarpe, apoi în chip de broască şi în final în chip de mireasa plângând.
După ce a trecut de ritualul cu cele trei fantome, tânărul trebuie s-o urmeze în pivniţă, unde prinţesa îi arată tot tezaurul compus din arme, aur, argint şi nestemate.
De la începutul ritualului şi până la sfârşit tânărul nu are voie să privească înapoi pentru că se va preface în stâncă de piatră. Bătrânii povestesc că au existat mulți bărbați care au încercat să o scape de blestem, dar niciunul nu a revenit în viață din pivnița cetății ca să poată relata ce a văzut - 

Paul Ramsden * Alpinist celebru

Paul Ramsden

*Alpinist celebru

*Foto:Wikimedia Commons

Naționalitate: Britanică
Născut: 1971

Lagarul sufletelor pierdute * Ostrovul San Simon

Lagarul sufletelor pierdute

*OSTROVUL BLESTEMAT SAN SIMON

*Insula misterioasa

*Foto:Wikimedia Commons

Leprozeria funesta a fost închisa în 1927 si, din anii ’30, odata cu începerea razboiului civil din Spania, insula a devenit închisoare pentru detinutii politici ce se împotrivisera regimului lui Franco. Oficial, aici se ri­dicase o colonie peniten­cia­ra pentru cei mai peri­cu­­losi infractori, dar, de fapt, pe insula era un lagar de con­centrare si exter­mi­na­re.
Sute de oameni ce lup­ta­sera împotriva gene­ra­lu­lui Francisco Franco, libe­rali, republicani, adepti ai so­cialismului, fusesera inchisi pe insula si supusi unor conditii inumane. Di­rectorul în­chisorii, un fer­vent partizan al fran­chis­mului, denumit si „traficantul de carne vie”, fa­cuse din insula un ade­varat infern. Redusese ratiile pri­zonierilor atât de mult, încât acestia de abia se pu­teau tine pe picioare. Marise numarul execu­tiilor si, ajutat de medicul închi­so­rii si de seful gardienilor, santaja detinutii. Ajun­se­se­ra sa stoarca bani chiar si de la rudele prizonierilor ca­re sperau în eliberarea vre­unei rude, fara sa stie ca, de fapt, tatal fratele sau fiul fu­sesera deja exe­cu­tati.
În anii ’40, odata cu sfâr­situl razboiului civil, insula de­venise atât de su­praaglomerata, încât fie­care detinut de abia dis­punea de o suprafata de 38 de centimetri, pentru a pu­tea dormi. Pe lânga faptul ca aici vietuia o popu­latie neproductiva, sutele de prizonieri cereau si anu­mi­te cheltuieli, pe care statul franc nu si le permi­tea. Sin­gura solutie ce se putea adopta era simpla: exter­minarea. Plajele insulei, odata luxu­riante, deveni­sera o groapa comuna, în care zaceau sute de ca­davre. Insula devenise un adevarat loc al terorii.
De abia în 1943 „Co­lo­nia Penitenciara San Si­mon” îsi închidea definitiv portile. Se sfârsise cu mor­tii aruncati pe plaja, se sfârsise cu contrabanda de carne umana, cu umilin­tele, abuzurile, teroarea… Dar cei care înca mai aveau pu­tere sa se întoarca la casele lor erau foarte putini. Insula ramânea în urma lor, lugubra si pustie, în mijlo­cul apelor oceanului.

În ciuda încercarilor de a „umaniza” acel loc sum­bru, transformându-l în camin pentru oamenii din gar­da generalului Franco, blestemul calugarului arun­cat cândva capata din nou forta. În august 1950, o ne­no­ro­cire se lega iarasi de numele insulei. Vasul „Mon­chita”, care naviga în directia San Simon, la bor­dul caruia se aflau 43 de ofiteri de elita din armata fran­chista, nu si-a mai atins niciodata destinatia. Din cauza conditiilor meteorologice nefavorabile si a cu­rentilor puternici, nava s-a scufundat si toti pasagerii au pierit…
De parca spiritele detinutilor din „lagarul mor­tii” s-ar fi razbunat pe calaii lor. Acestea au fost însa ultimele su­flete pe care blestemata insula le înghi­tea. Printr-un or­din, teritoriul a fost evacuat. Ostrovul ramânea din nou abandonat, din nou pustiu…

Colin Haley * Alpinist celebru

Colin Haley

*Alpinisti celebrii

*Foto:Wikimedia Commons

Naționalitate: Americană
Născut: 1984

San Simon *Ostrovul blestemat

San Simon – ostrovul blestemat

*Insule misterioase

*Foto:Wikimedia Commons

Pe tarmul Oceanului Atlantic, în estuarul Vigo, din nord-vestul Spaniei, exista un arhi­pelag, San Simon, care, în ciuda dimensiunilor sale foarte mici, a fost de-a lungul veacurilor un teritoriu însemnat.
„Însemnat” de evenimente nefaste, de suferinte si nenorociri. Se spu­ne ca ostrovul ar fi fost blestemat, în urma cu se­cole, de catre un calugar care, înainte de a-si da ultima suflare, ar fi murmurat: „Voi, cei care puneti sta­pânire pe aceasta insula, nu veti avea parte de liniste si pace! Tihna nu va reveni aici niciodata, pâna când oamenii nu se vor opri din a-si mai ucide semenii!”.
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, insula a fost locas pentru cavalerii templieri, pentru calugarii fran­cis­cani, pentru pirati, leprosi si detinuti politic. În se­colul al XII-lea, cavalerii Ordinului Templierilor, orga­nizatie militar-mo­nahala ce avea ca misiune apararea peregrinilor crestini si a crestinismului în general, au ridicat în acest paradis plutitor o mânastire fortificata.
Insula, situata în mijlocul estuarului Vigo, reprezenta pentru „Ostasii lui Christos” un punct geostrategic bi­ne pla­sat. De-a lungul se­co­lelor, mânastirea a fost luata în grija diferitelor or­dine religioase, pâna în veacul al XVII-lea, când viata tihnita a calugarilor a fost curma­ta de sabia ber­berilor, renumitii cor­sari arabi din Nor­dul Afri­cii.
În 1617, corabiile ra­pi­de ale piratilor berberi din Al­ger invadau coas­te­le vestice ale Spaniei. Pes­te noap­te, insulele gol­fului Vigo si toate locali­tatile din împre­jurimi fu­se­sera trecute prin foc si sa­bie. De cumplitele ma­sa­cre ale corsarilor afri­cani nu au scapat nici macar calugarii de pe insula San Simon.
Mânasti­rea a fost jefuita si apoi incen­dia­ta, iar toti calugarii, macelariti cu salbaticie. Legenda spune ca abatele mânastirii, Padre Antonio, în încercarea de a salva ma­car statuia Sfântului Francisc, ocrotitorul si pa­tronul mânastirii, s-ar fi luptat pâna la ultima su­flare cu piratii algerieni. Vazându-si toti fratii ucisi, biserica devastata si altarul batjocorit, cu ul­timele puteri, abatele An­tonio ar fi invocat ajutorul Cerului si ar fi cerut ca nelegiuitii sa fie pedepsiti pentru oro­rile lor.
Se spune ca de atunci insula a devenit un tarâm al mortii, un lacas al du­hu­rilor, un teritoriu bles­temat sa nu mai fie locuit în tihna, pâna ce oamenii nu vor în­ceta sa se mai omoa­re unul pe altul. De­cenii la rând, un petic de pamânt pe nesfârsita în­tindere a oceanului Atlan­tic a fost victima atacu­rilor piratilor si a tâlha­ri­lor, a fost pradat si jefuit de nenumarate ori, iar mâ­nas­tirea fortificata, înal­tata de cavalerii tem­plieri, care parca refuza sa se prabuseasca, a fost arsa din te­melii si recladita de câteva ori.
Astfel, la finele vea­­cului al XVII-lea, insu­la ramânea pustie. Pâna în 1830 când, printr-o ordonanta regala, teritoriul a fost desem­nat ca locatie pentru întemeierea unui lazaret pen­tru bolnavii de lepra. Datorita faptului ca dimensiunile insulei erau foarte mici, iar oamenii afectati de aceasta plaga cum­plita foarte multi, se hotaraste ca teritoriul sa fie extins. Astfel, între San Simon si cea mai apropiata insulita, San Anton, se construieste un pod care sa unifice cele doua palme de pamânt si, în acelasi timp, sa separe bol­navii. Daca în San Simon erau adusi cei atinsi de cum­plita boala în faza incipienta, pe San Anton erau izo­lati pacientii în stare grava.
Abandonati în voia sor­tii, muribunzii de pe San Anton aveau ca unica spe­ran­ta doar proviziile dispuse la jumatatea podului. Le­pro­sii se târau pâna pe pod dupa hrana salvatoare lasa­ta acolo. Arhipelagul ce odata fusese un paradis ­monahal, un teritoriu încântator al linistii si al armoniei de­ve­nea, astfel, scena unuia dintre cele mai dramatice si mai înfioratoare locuri ale Spaniei. Bles­temul aruncat asu­pra insulei si a locuitorilor ei capata o forma cum­plita.

Sursa:http://www.mixdecultura.ro/2015/05/insule-misterioase-de-pe-terra/

Conrad Anker *Alpinist celebru

 

Conrad Anker

*Alpinist celebru

*Foto:Wikimedia Commons

Naționalitate: Americană
Născut: 1962

Insula Envaitenet, cea fara de intoarcere *Insula misterioasa

Insula Envaitenet, cea fara de intoarcere
*INSULA MISTERIOASA
Foto:Wikimedia Commons

În întinderile de apa de pe Terra, exista multe ase­menea insule misterioase, zone anormale, în care oa­meni si chiar sate întregi dispar fara a mai fi vazute vreo­data. Un asemenea loc este si insula Envaitenet, situata în mijlocul lacului Turkana, din Kenya. În limba tribului El Molo, populatia care locuieste pe tarmul lacului, Envaitenet înseamna „fara de întoarcere”.
Prima înregistrare oficiala despre evenimentele misterioase petrecute pe insula dateaza din secolul al XVIII-lea. În acea perioada, teritoriul era locuit doar de tribul el molo, care se stabilise acolo, fugind din calea populatiilor nomade razboinice.
De la bun în­ceput, oamenilor li s-a parut foarte straniu ca niciun ani­­­­mal si nicio pasare nu îsi gasisera adapostul pe insula. Chiar si pietrele se „comportau” ciudat: dispa­reau si reapareau în alte locuri, se deplasau, lasând pe pamânt urme vizibile. Iar în noptile cu luna plina, se spu­ne ca se auzeau urlete prelungi, neomenesti.
În une­le zone, ramurile copacilor se împleteau atât de strâns, încât închideau complet accesul oamenilor în acele locuri. Apoi au început viziunile. Multi povesteau ca, pe timpul noptii, în fata ochilor le apareau deodata, ca din pamânt, creaturi ciudate, asemanatoare oamenilor. Doar ca mult mai mari. Uriase. De peste doi metri. Cei care le vedeau îsi pierdeau subit cunostinta, zacând asa ore sau chiar zile întregi.
Nici cei mai iscusiti vraci nu reuseau sa îi aduca în simtiri. Atunci a început dezas­trul.
Oamenii cadeau raniti, se accidentau, se schilo­deau, se înecau, mureau în conditii extrem de stranii. Pe urma, în mod inexplicabil, chiar sub privirile ma­melor, au început sa dispara copiii. Nici trupurile lor nu mai erau de gasit.
Mai târziu, la fel de misterios, au dis­parut toti locuitorii insulei. Când rudele lor, îngri­jorate de lunga absenta, au sosit pe insula, au desco­perit asezarea abandonata. Totul era în perfecta ordine, nu lipsea nimic, nici armele, nici ustensilele, numai oamenii disparusera fara urma.
Astazi, fiecare populatie indigena care locuieste în regiunea lacului Turkana are propria versiune despre misterul insulei Envaitenet. De pilda, în credinta tri­bu­lui Samburu, un popor nomad de pastori, când vracii, vrajitorii si înteleptii tribului mor, sufletele lor se trans­for­ma în serpi si se retrag în hatisurile insulei En­vaitenet. De aceea, niciunui muritor nu îi este permis sa calce acolo. Altfel, vrajitorii se vor razbuna cumplit.
Misterioasele disparitii au fost puse si sub semnul unui blestem. Populatia tribului Masai crede cu tarie ca înaintasii lor, din anumite motive, au provocat mânia divinitatilor, care au aruncat asupra tribului un blestem greu, ce îi urmareste si astazi.
Cei care apartin tribului El Molo considera ca oa­me­nii disparuti au fost victi­me­le unor civilizatii nepa­mântene. Acele creaturi enig­ma­tice, conform credintei lor, ar trai ascunse sub pamânt, în subteranele de sub insula.
Straniu este si faptul ca în Oceanul Indian, care formeaza granita de sud-est a Kenyei, au fost raportate de nenumarate ori aparitii ale unor nave necunoscute, ce tâsneau din adâncuri si dis­pareau, cu o viteza colosala. Asemenea rela­tari au fost facute nu numai de simpli pes­cari, ci si de mai multi membri ai per­so­nalului navigant maritim. S-a emis ipo­teza conform careia abisurile oceanului ar fi stapânite de alte civilizatii, extraterestre. Sa fi fost oare insula Envaitenet o baza de origine „non-pamânteana”?
Toate aceste convingeri sunt consi­derate însa de catre oamenii de stiinta simple superstitii sau supozitii ce nu pot fi dovedite. Conform geolo­gi­lor de la So­cie­tatea Regala Britanica de Geo­grafie, cauza disparitiilor si a ciudatelor feno­me­ne de pe insula ar fi una simpla: lacul Turkana, de origine vulcanica, emana une­­ori gaze toxice, care pot afecta psi­hicul uman. Din cauza acestor substante fluide nocive, oamenii se pot arunca sin­guri în lac, acolo unde îsi gasesc moartea. Supravietuirea ar fi aproape imposibila, pentru ca în apa lacului colcaie crocodili. Dar daca explicatia stiintifica ar fi pe deplin reala, cum se poate explica faptul ca nu un singur individ a disparut, ci un sat întreg?

Sursa:http://www.mixdecultura.ro/2015/05/insule-misterioase-de-pe-terra/

Denis Urubko * Alpinist celebru

Denis Urubko

Naționalitate: Rus/Polonez
Născut: 1973

Foto:Wikimedia Commons

Insula Barsa Kelmes * Insula misterioasa

 

Insula Barsa Kelmes, o poarta intre doua lumi

*Foto:Wikimedia Commons

*Insula misterioasa

În Asia Centrala, intre Kazahstan si Uzbekistan, se intinde Marea Aral sau Marea Ostroavelor, care odata adapostea 1500 de insulite.
Cea mai mare dintre ele este Barsa Kelmes dar si cea mai enigmatica. Insula nu mai este locuita de nimeni de foarte mult timp.
În limba kazaha numele ei se traduce prin insula disparutilor, pentru ca toti cei care s-au aventurat in inima ei au disparut.
Deasupra ei apare o ceata stranie. Sate intregi au fost inghitite de aceasta pacla care, ca o umbra a mortii, pare sa-si pandeasca victimele.
Locuitorii dimprejurul insulei sunt convinsi ca acolo se gaseste o poarta intre lumi, o poarta a timpului. Se spune ca prin aceasta poarta apar adesea in plan real, fiinte enigmatice care astazi nu mai exista, pasari cu aripi mari, cu dinti si cioc ascutit, monstri ai apelor, creaturi ciudate care seamana cu dinozaurii erei mezozoice. Aici, ceasurile nu mai functioneaza, o ora transformandu-se intr-o zi.
În secolul al XIII lea, in timpul marilor cuceriri ale imperiului mongol, pe aceasta insula se retragea populatia din calea acestor hoarde. Cand reveneau in locurile de bastina, constatau ca erau mai batrani cu ani si nu cu luni de zile, cat statusera in realitate.
Insula le inghitise cu lacomie zeci de ani. În anii 50 s-a incercat popularea insulei de catre autoritatile sovietice datorita faptului ca temperaturile pe timpul iernii erau mai ridicate. La sfarsitul iernii, populatia care se dusese pe insula nu a mai revenit pe continent. Rudele acestora au pornit in cautarea lor. O echipa a ramas la tarmul insulei, iar cealalta a pornit in interiorul insulei, in cautarea disparutilor. Neintorcandu-se la tarm cea de-a doua echipa, au fost alertate autoritatile.
Acestea au trimis un avion intr-un zbor de recunoastere. Pilotii au vazut ceata groasa care acoperea ostrovul. Deasupra paclei zburau niste obiecte ovale care intrau si ieseau din ceata. Acele ceasornicelor au inceput sa se miste haotic iar motoarele avionului s-au oprit, pilotul fiind obligat sa aterizeze pe insula.
Discurile luminoase au stat nemiscate, monitorizand echipajul minute in sir.
Autoritatile au trimis in interiorul insulei caini special dresati, pentru a descoperi persoanele disparute. Acestia nu s-au mai intors. Autoritatile au luat decizia de a trimite un tanc, inchis ermetic, iar pe caroserie au asezat mai multe aparate de masurat.
Tanchistul a fost instruit sa nu iasa din tanc si sa mentina in permanenta legatura radio cu cei ramasi la tarm. Mai mult, tancul a fost legat cu un cablu metalic pentru a impiedica disparitia acestuia. Tancul a inaintat o bucata de vreme, tanchistul raporta ceea ce vede pana cand transmisia s-a intrerupt. Cei de la tarm au tras tancul spre tarm si au constatat ca acesta era acoperit cu un strat gros care semana cu gheata. Cand au deschis tancul au constatat ca tanchistul disparuse.
Mostre din gheata au fost duse la Moscova pentru a fi cercetate si s-a ajuns la concluzia ca particulele sunt de origine necunoscuta.
Vadim Cernobrov, cercetator rus, vorbeste despre faptul ca pe insula ar fi amplasata o baza a extraterestrilor, iar pacla este un scut de protectie a acesteia. În prezent insula este nelocuita, iar autoritatile au interzis accesul.

Sursa:http://www.mixdecultura.ro/2015/05/insule-misterioase-de-pe-terra/