BINE ATI VENIT IN NEANT!

TOTI VENIM DE NICIUNDE SI PLECM NICAIERI,REGASINDU-NE APOI INTR-UN VID ABSURD.

Acest blog a apartinut lui IOAN ''NEALA'' NICA care a murit in 1 Ianuarie 2020. Blog-ul va fi administrat in continuare de fratele sau George ''Sixray'' NICA

joi, 22 iunie 2017

Din secretele magiei albe si ale magiei negre ce le diferentiaza pe cele doua

Din secretele magiei albe si ale magiei negre ce le diferentiaza pe cele doua

Obiectivele urmarite in magia alba si cele din magia neagra sunt diametral opuse. Practicantul magiei albe, de exemplu, respecta sentimentele celorlalti, nu isi foloseste niciodata puterile pentru a actiona sau pentru a interveni in viata unei terte persoane, fara sa fi fost invitat sa o faca; el nu nutreste nicio dorinta de razbunare si ramane absolut indiferent in fata oamenilor rauvoitori sau gelosi, vizavi de cei care au intentii nu tocmai curate. El isi impartaseste stiinta, experientele, descoperirile si cunostintele cu persoanele care isi manifesta dorinta ori nevoia de a le cunoaste. Slaveste si respecta zeitatile, ingerii, spiritele si natura, intotdeauna isi arata recunostinta si gratitudinea pentru ceea ce obtine; nu se foloseste niciodata de manevre ipocrite sau inselatoare pentru a-i controla sau a-i domina pe cei din jurul sau.
In schimb, practicantul magiei negre, care ia in deridere sentimentele celorlalti, se foloseste de emotiile si de punctele lor slabe si le exploateaza la maximum, pentru a-si domina mai bine anturajul. El isi foloseste puterile magice si forta sa intunecata pentru a incerca sa-i domine pe oamenii din preajma. Cu ajutorul puterilor magice pe care le are, practicantul magiei negre isi hraneste in mod constant resentimentele si isi satisface dorintele de razbunare. In plus, el se organizeaza tot timpul pentru a-i tine sub puterile sale pe cei pe care ii considera a fi adversari sau inamici, de asemenea este gelos fata de cunostintele sale, fata de rezultate, de experiente, de descoperiri. Vrajitorul negru exploateaza elementele, ingerii cazuti si alte creaturi diabolice, intr-un mod egoist si spre propriul profit. El ii manipuleaza pe ceilalti si incearca tot timpul sa ii supuna puterilor sale pentru a-i controla mai bine si a-i domina.
Dupa cum v-ati putut da seama cu usurinta, cele doua tipuri de magie se afla intr-o opozitie totala. Totusi, magia alba nu este intotdeauna de o inocenta perfecta si de un altruism maiestuos, iar magia neagra nu e intotdeauna asa de amenintatoare, cruda si sinistra cum ar parea la prima vedere. De exemplu, este oare rea o persoana atunci cand face un ritual de magie neagra menit sa protejeze acea persoana sau pe cei din familia sa de un rau trimis de un practicant al magiei negre, gelos si periculos? Si este oare perfect inocent si onest cel care face un ritual de magie alba cu scopul de a-si atrage partenerul in dragoste, chiar daca stie ca persoana vizata prin ritual doreste cu orice pret sa ramana libera? In primul caz avem de-a face cu un vrajitor care doreste ca prin intermediul magiei neagre sa se protejeze pe sine sau pe ai sai, fapt ce pare absolut legitim. Al doilea exemplu ne ofera imaginea unui practicant al magiei albe, care doreste sa ingradeasca libertatea unei persoane, fara consimtamantul acesteia. Cine este alb? Cine este negru? Dupa cum vedeti, totul depinde de starea de spirit, de atitudine, de sentimente profunde, dar si de cel mai important lucru valabil atat pentru magia alba, cat si pentru cea neagra: intentia care determina ritualul.


Aveti cosmaruri noaptea ? Iata cateva modalitati simple pentru a scapa de ele ...


Aveti cosmaruri noaptea ? Iata cateva modalitati simple pentru a scapa de ele ...
Cuvantul englezesc care inseamna „cosmar”, nightmare, este derivat de la numele reginei elfilor din mitologia irlandeza, Morrigain, despre care se credea ca este un demon malefic feminin care ii viziteaza pe barbati in somn si are relatii ***uale cu acestia. Asadar, despre visele erotice se credea ca erau experiente propriu-zise.
In vechime, se credea ca aceste cosmaruri erau cauzate de diavol, care reusea sa se strecoare in visurile oamenilor in incercarea rau intentionata de a provoca stres si necazuri.
Din fericire, existau si leacuri impotriva cosmarurilor pentru cei care sufereau frecvent de asemenea dereglari. O metoda ar fi sa-ti pui pantofii sub pat cu varfurile spre exterior. De asemenea, orice fel de cruci sunt foarte eficiente. Poti sa dormi cu bratele incrucisate pe piept sau sa-ti asezi sosetele in forma de cruce la picioarele patului.
O alta posibilitate ar fi sa porti la gat un colier de coral rosu, ca sa-ti asigur un somn tihnit si odihnitor. Coralul rosu te apara si de deochi. Te mai poti apara de cosmaruri si daca bati un cui de sicriu in tocul usii.

vineri, 16 iunie 2017

Discul genetic


Discul genetic

Acest artefact neobișnuit pare să înfățișeze procese pe care savanții moderni le pot observa numai la microscop. În special – oricât de ciudat sună –, acest disc pare să arate procesul concepției și dezvoltării embrionului uman. Mai mult, imaginile prezintă o variantă bizară a capului de om.
Discul est confecționat dintr-un matrial extrem de dur, al cărui proces de creare este necunoscut. Așadar, cel puțin teoretic, ar fi fost imposibil ca Discul genetic să fie produs de o cultură din antichitate.


Carlo Gambino

Carlo Gambino sau "Don Carlo" Gambino s-a născut în 1902 în Sicilia, Italia și moare în 1976 în New York, SUA. Acesta a fost un gangster american de origine italiană, mafiot ce a devenit șef al familiei Gambino, fiind unul dintre cei câțiva șefi mafioți prezenți la Convenția Apalachin din 1957. Gambino a stat 22 de luni în închisoare (1938-1939) și a trăit până la vârsta de 74 de ani când a murit de infarct în patul său "într-o stare de grație" conform unui preot. Don Carlo a avut doi frați, Gaspare Gambino, care mai târziu s-a căsătorit și nu a fost niciodată implicat în Mafie și Paolo Gambino, care a fost preluat conducerea familiei Gambino.

joi, 8 iunie 2017

Citate de Sigmund Freud care spun multe despre noi


1. Venim pe lume singuri si singuri plecam din ea.

2. Noi nu ne intalnim intamplator… Noi intalnim doar acele persoane pe care deja le cunoastem in subconstientul nostru.

3. Cei mai multi oameni nu isi doresc libertate deoarece asta inseamna responsabilitate. Iar responsabilitatile ii sperie pe oameni.

4. Misiunea de a-l face pe individ fericit nu era in planul de creare a lumii.

5. Cu cat omul este mai perfect la exterior, cu atat mai multi demoni are in interior…

6. Din pacate, aflate sub presiune, emotiile nu mor. Ele tac. Dar continua sa influenteze omul din interior.

7. Cel ce iubeste multe femei – le descopera. Cel care o iubeste doar pe una – descopera iubirea.

8. Sa nu cauti putere si incredere in sine in alta parte. Trebuie sa le cauti in tine. Mereu acolo au fost.

9. La un om care mereu munceste, rar vin oaspeti – la un ceainic care fierbe mustele nu umbla.

10. In evul mediu m-ar fi ars pe mine, acum ard doar cartile mele.

11. Uneori, tigara e doar o tigara.

12. Iubirea si munca – acestea sunt pietrele patrate care stau la baza omenirii.

13. Invidia este distrugatoare.

14. Noi nu scapam de greselile pe care le fac altii, iar noi radem de ei.

15. Nu este nimic mai scump decat boala si ignorarea ei.

16. Nimic nu ne costa mai scump in viata decat boala si … prostia.

17. Masele niciodata nu au dorit sa cunoasca adevarul. Ele vor iluzii fara de care nu pot trai.

18. Parafilia poate fi considerata doar lipsa sexului, restul – e o chestiune de gust.

19. Primul om care a aruncat o injuratura in locul unei pietre a fost creatorul civilizatiei.

20. Primul simptom al prostiei este lipsa totala a rusinii.

21. Visurile sunt drumul regesc spre inconstient.

22. Fiecare persoana are dorinte pe care nu le spune nimanui si dorinte pe care nu le recunoaste nici el insusi.

23. Omului ii este caracteristic sa pretuiasca si sa-si doreasca ceea ce nu poate avea.

24. Unicul om cu care sa te compari esti tu, cel din trecut. Si singurul, fata de care trebuie sa fii mai bun esti tu, in prezent.

25. Omul nu renunta niciodata la nimic, el doar isi schimba placerile.

26. Marimea personalitatii tale este egala cu problema care te poate scoate din sarite.

Consideratii despre bautori (20)

– D-le doctor, imi tremura mainile tot timpul.
– Bei mult?
– Nu, mai mult dau pe jos…
.

Vorbe de duh despre bautura (19)

Petrecere mare într-un bloc. Bătaie în uşă:
– Deschideţi, Poliţia!
– Noi am chemat prostituatele, nu pe voi!
– Pe noi ne-au chemat vecinii voştri.
– Atunci mergeţi la ei!

Grupul ”recalcitrantilor „-Aiud,cetatea mortii


Grupul „recalcitranților”                                                                                                      

Categoria părinte: Închisori și lagăre                                                                                       Categorie: Aiud - cetatea morţii

Şi totuşi!... Cu toată râvna depusă de colonelul Crăciun şi de staff-ul lui de demolatori de conştiinţe, cu toate metodele drăceşti imaginate de aceştia pentru a înfrânge rezistenţa unor oameni aduşi în situaţii limită, Aiudul acelor vremuri de urgie nu a cunoscut doar prăbuşiri, ci şi înălţări, adevărate piscuri de rezistenţă şi de demnitate.
Este suficient să evocăm comportamentul exemplar al celor două figuri considerate simbol al tăriei de caracter şi al demnităţii umane, profesorul George Manu care a preferat să moară decât să facă fie şi cel mai neînsemnat compromis, şi prinţul Alexandru Ghica, cel care a rezistat cu stoicism aristocratic la toate încercările, uneori furibunde, ale colonelului Crăciun, de a-l îngenunchia, pentru a demonstra că, în această încleştare cu forţele răului, demnitatea condiţiei umane a fost salvată. Dar ei nu au fost singurii. Au fost însă cele mai proeminente figuri ale rezistenţeil a această criminală acţiune, rezistenţă reprezentată de un impresionant număr de oameni de toate categoriile. În toată perioada reeducării, Zarca, şi nu numai Zarca, ci şi unele secţii special amenajate pe Celular, au fost pline de aşa-numiţii recalcitranţi asupra cărora s-au făcut bestial de inumane presiuni fizice şi morale pentru a-i determina să cedeze.
În afară de aceştia care erau izolaţi şi straşnic de supravegheaţi, alţii, aleşi la întâmplare sau după criterii pe care nu le-am înţeles niciodată, erau împrăştiaţi , pentru a fi „contaminaţi” , printre cei deja reeducaţi din fabrică sau din aşa-zisele Cluburi care funcţionau în incinta închisorii propriuzise.
Ca şi în cazul căderilor, nici rezistenţele nu au fost la fel. Unii au rezistat eroic, cu ostentaţie, sfidând şi înfruntând pe asupritori, căutând parcă anume să întreţină între ei şi aceştia o permanentă relaţie de adversitate care să creeze acea tensiune spirituală care să le menţină şi să le potenţeze îndârjirea. Alţii au rezistat discret, cu un soi de umilinţă creştină, căutând să explice reeducatorilor de ce nu au ei posibilitatea sufletească să facă ceea ce li se cere. În sfârşit, o a treia categorie era cea a misticilor.
Aceştia, conştienţi fiind că lupta în care erau şi ei implicaţi transcende lumescul, dându-se în spirit, au rezistat cu seninătate, fără să cârtească, asumându-şi suferinţa ca pe o datorie a vieţiil or. Cei din primele două categorii au rezistat sperând încă la o salvare în veac, pe când cei din ultima categorie rezistau pentru a se salva în eternitate. Profesorul George Manu şi prinţul Alexandru Ghica făceau parte din această ultimă categorie.


(Demostene Andronescu - Reeducarea de la Aiud)

miercuri, 7 iunie 2017

Picatrix cartea straveche de magie care ne invata cum sa manipulam energia cosmica

Picatrix cartea straveche de magie care ne invata cum sa manipulam energia cosmica

Picatrix, asa cum este numita astazi, este o carte oculta de magie, veche de circa 1.000 de ani. Ea are 400 de pagini, fiind initial scrisa in limba araba, sub titlul de “Ghayat al-Hakim”. Expertii cred ca a fost compusa in secolul al 11-lea, desi unii sustin ca a fost creata in prima jumatate a secolului al 10-lea. Lucrarea este impartita in patru carti propriu-zise.
Prin acest manuscris vechi, cititorul ar putea atrage si canalizeze energia Cosmosului, astfel incat un anumit eveniment se dezvolta in functie de vointa practicantului; astfel, se poate domina prin forta Universului natura si imprejurimile sale. Picatrix explica nu numai modul de a crea si insufleti statui magice si talismane, dar chiar vorbeste si despre orase intregi construite folosind principiile magiei astrologice.
In secolul al XIII-lea, regele Castiliei, Alfonso X (de asemenea, cunoscut sub numele de Alfonso Inteleptul) a ordonat traducerea textului arab si in limba spaniola. Versiunea textului in limba latina a castigat o popularitate notabila in Europa, intre XV si XVIII.
Continutul acestei carti vechi de magie este unul fascinant, iar in aceasta carte gasim referiri la magia talismanica si la aspecte astrologice pentru animale, plante, metale, pietre, etc. Picatrix ofera, de asemenea, o perspectiva asupra numerologiei si calendarului lunar, care se presupune ca ar ajuta la diverse ritualuri. Acest text vechi include diferite retete bizare pentru nenumarate vraji; probabil ca s-au folosit ingrediente la fel de periculoase ca hasisul, opiumul si alte plante psihoactive, ce au fost utilizate in cantitati mari pentru a induce stari alterate de constiinta si calatorii astrale.
Pentru contactarea spiritelor si stapanirea fortelor spiritelor, trebuiau folosite diverse ingrediente ca sange, sperma, urina, lacrimi si saliva, ce trebuiau amestecate impreuna in mod specific pentru a obtine cele mai bune rezultate.


Superstitiile sau credintele false in care un crestin nu ar trebui sa creada


Superstitiile sau credintele false in care un crestin nu ar trebui sa creada

Superstitia este o credinta primitiva in spirite bune si rele, in miracole, farmece, vraji etc. Chiar daca originea ei este primitiva, superstitia se intalneste si in viata noastra actuala. De cate ori nu ati spus: „Azi imi va merge rau pentru ca este marti, 13!” sau „Azi o sa am ghinion pentru ca mi-a taiat calea pisica neagra?!”
Parerea preotilor este ca superstitiile sunt credinte false mostenite de la inaintasi. Cine crede in superstitii falsifica adevarul, drept pentru care vinovatii suporta canoane. Redam in continuare superstitiile cel mai des intalnite si in care un crestin nu ar trebui sa creada:
* Credinta ca savarsirea Sfantului Maslu pentru persoanele care sunt bolnave are rostul de a grabi sfarsitul acestora. Dimpotriva, chiar si in cazul unor boli incurabile, avem datoria sa ne rugam, prin taina Sfantului Maslu, pentru tamaduirea si iertarea pacatelor celui in cauza, avand mereu incredere in puterea lui Dumnezeu.
* Credinta ca lipirea monedelor pe icoane arata indeplinirea anumitor dorinte.
* Credinta ca daca iti pui o dorinta scrisa in candela sau la icoane, ti se indeplineste.
* Credinta ca daca bati in lemn sau scuipi in san, te feresti de pericole probabile.
* Credinta ca ata rosie alunga deochiul la copiii mici.
* Credinta ca daca te mananca nasul sau ti se zbate ochiul, iti merge rau.
* Credinta daca arunci bani pe drum ori in ape atunci cand se merge cu un cortegiu mortuar, crezand ca astfel ii cumperi celui decedat „trecerea prin vami”.
* Este superstitie sa crezi ca nu e bine sa botezi in aceeasi apa mai multi copii. Singura regula care se respecta in cazul botezarii mai multor copii in aceeasi apa este ca daca trebuie botezat un baiat si o fata se scufunda in cristelnita mai intai baiatul si apoi fata, iar daca sunt mai multi baieti si mai multe fete, se boteaza intai baietii, apoi fetele. Toti primesc insa puterea sfintitoare a apei si pentru toti Taina Botezului este la fel de valabila.
* Credinta ca daca intalnesti preotul inseamna ca vei avea ghinion.
* Este superstitie sa crezi in vise si sa le povestesti si altora.
* E superstitie credinta ca daca dai bani de lunea, dai toata saptamana, credinta ca nu este bine sa te intorci din drum daca ai uitat ceva sau credinta ca nu e bine sa speli sau sa cosi vinerea, ori sa maturi prin casa seara.


luni, 22 mai 2017

Figurinele incase din aur


Figurinele incașe de aur

Acese figurine de aur ce reprezintă animale misterioase din America de Sud seamănă izbitor cu niște aparate de zbor, ceea ce te poat duce cu gândul la lucruri greu de crezut… Totuși, rămâne un mister ce anume a servit drept model pentru aceste obiecte.
În 1996, constructorii germani de modele aeronautice Algund Eeboom și Peter Belting au făcut mai multe teste, încercând să confirme ipoteza că figurinele sunt mașini zburătoare. Cei doi au construit replici ale figurinelor incașe de aur, la scara 1:16, și le-au echipat cu motoare și sisteme de control prin radio.

Frank Costello

Frank Costello(1891 - 1973), a fost un gangster din New York care a crescut în partea de sus a lumii interlope a Americii. Acesta a controlat un vast imperiu de jocuri de noroc pe teritoriul Statelor Unite și-a bucurat de influență politică. Poreclit Big Boy Franky, el a devenit unul dintre cei mai puternice și influenți șefii ai Mafiei din istoria Americii, în cele din urmă conducând o organizație criminală numită"Rolls-Royce Crimes"

duminică, 7 mai 2017

Vorbe de duh despre bautura (18 )

Mi s-a întâmplat azi noapte, în bar.
Pe la 2 dimineaţa, am observat două gemene superbe... Ce mai, cădeai pe jos când le vedeai, aşa de frumoase erau! Aşa că m-am dus direct la ele şi le-am zis:
- Domnisoarelor, sunt năucit de cât de frumoase sunteţi. Şi mai sunteţi şi gemene. Mi-ar face mare plăcere să vă ofer câte o băutură şi să ne conversăm, ce ziceţi?
- Eşti beat mort, nu-i aşa? m-au întrebat ele.
- Nuuu... Dar ce vă face să credeţi asta?... m-am bâlbâit eu.
- Păi din câte observ eu, sunt singură aici!

Vorbe de duh despre bautura (17 )

Doi beţivi într-un bar. Unul dintre ei zice:
– De 2 săptămâni nevasta mă tot dă afară din casă când vin beat. Ce să fac?
– Când ajungi în faţa uşii te dezbraci, şi ea nu poate să te lase afară că i ce or să zică vecini?
– O.K.
Zis şi făcut. După câteva zile se reîntâlnesc la bar:
– Bă, am făcut cum ai zis tu…
– Da, şi?
– Stai să-ţi zic, am ajuns în faţa uşii, m-am dezbrăcat, s-a deschis uşa, am intrat şi am auzit „Urmeaza staţia Piaţa Sudului, cu peronul pe partea dreapta”.

Demolarea idolilor-faza finala * Aiud-cetatea mortii


Demolarea idolilor - faza finală                                                                                                    
Categoria părinte: Închisori și lagăre                                                                                       Categorie: Aiud - cetatea morţii


Nu întâmplător, ultimul căruia colonelul Crăciun i-a dat cuvântul, în acea noapte de pomină, a fost părintele Stăniloaie.
Buni cunoscători ai psihologiei deţinuţilor, cei care au gândit şi pus în aplicare reeducarea erau conştienţi că dacă oamenii pot fi determinaţi, prin diferite metode, să renunţe la convingerile lor politice, la orgolii personale şi, în general, la toate deşertăciunile acestei lumi, nu în aceeaşi măsură pot fi determinaţi să renunţe la Dumnezeu. De aceea li s-a făcut o concesie. Sau li s-a dat iluzia că li se face o concesie, permiţându-li-se să şi-L păstreze pe Dumnezeu, şi acest lucru le-a fost anunţat prin cuvântul eminentului teolog care a fost părintele Dumitru Stăniloaie.
Problema pe care acesta a pus-o în discuţie a fost posibilitatea coexistenţei creştinismului cu socialismul. Deşi discursul său, diluat şi aproape confuz (părintele Stăniloaie nu era deloc un bun orator şi pe deasupra mai era şi timorat), nu a prea satisfăcut pe colonelul Crăciun, mai ales datorită stângăciilor de la sfârşitul expunerii când a trebuit să-şi i-a angajamente, a avut, totuşi, un impact deosebit asupra deţinuţilor. Le-a creat sentimentul că păstrându-şi-L pe Dumnezeu îşi vor putea salva sufletele şi acest sentiment i-a ajutat să treacă mai uşor peste vicisitudinile momentului respectiv.
În aceeaşi noapte, toţi cei pregătiţi pentru eliberare au fost puşi în libertate, în afară de cinci dintre cei ce îşi făcuseră autodemascările (la serviciile părintelui Stăniloaie se renunţase) care au fost reţinuţi, la dispoziţia Ministerului de Interne, pentru a da o nouă reprezentaţie, de data aceasta în faţa altor spectatori.
Au fost cazaţi într-un hotel din Aiud iar ziua erau luaţi cu maşinile şi duşi să viziteze împrejurimile. După câte se pare, au vizitat Hunedoara, Clujul, câteva Gospodării de Stat şi câteva şantiere de construcţii „entuziasmându-se” de nemaipomenitele realizări ale regimului.
Exact după o săptămână de la prima reprezentaţie, tot noaptea şi tot în sala mare a Clubului au fost aduşi, din Celular şi din Zarcă, alţi deţinuţi care au ascultat, cu aceeaşi stupefacţie ca şi cei din prima serie, autodemascările celor cinci care acum erau, deja, „oameni liberi”.
La această a doua reprezentaţie au fost aduse din Zarcă sau din alte cotloane ale Aiudului, şi câteva personalităţi de marcă din ierarhia superioară a Mişcării Legionare. Astfel, la declaraţiile făcute de cei cinci în acea noapte au participat: profesorul Nicolae Petraşcu, Secretar General al Mişcării Legionare, avocatul Nistor Chioreanu, Comandantul legionar al Ardealului, avocatul Radu Mironovici, Comandant al Bunei-Vestiri şi prinţul Alexandru Ghica, fostul Director General al Siguranţei Statului. Dintre aceştia doar prinţul Ghica mai fusese purtat prin diferite Cluburi, fiind unul dintre clienţii preferaţi ai ironiilor lui Crăciun. După câte se pare, ceilalţi erau scoşi la vedere pentru prima dată.
Pe lângă declaraţiile-rechizitoriu pe care le făcuseră şi cu ocazia primei reprezentaţii, cei cinci au prezentat cu lux de amănunte şi realizările regimului de care ei luaseră act cu ocazia vizitelor făcute în cele şase zile cât au stat la dispoziţia Ministerului de Interne. Şi probabil că ei nu au fost prea convingători în pledoaria lor, căci colonelul Crăciun s-a arătat foarte nemulţumit de pasivitatea sălii , care nu a reacţionat aşa cum s-ar fi aşteptat el. Este adevărat, unii ascultau cu oarecare interes, dar nici unul nu a avut motive să se entuziasmeze.
Spre deosebire de ceea ce se întâmplase cu o săptămână în urmă, când cuvântaseră doar cei care erau programaţi să o facă, de data aceasta au mai luat cuvântul şi alţii, în special şefi de reeducare, care s-au întrecut în a se entuziasma de ceea ce aflaseră că se realizase afară. Unul dintre aceştia, pentru a se evidenţia în faţa lui Crăciun, l-a somat pe Nicolae Petraşcu să-şi exprime şi el punctul de vedere în legătură cu cele auzite.
Nicolae Petraşcu, care multă vreme fusese imobilizat de un rebel reumatism poliarticular, a încercat cu greu să se ridice pentru a răspunde celui care îl provocase, dar colonelul Crăciun l-a oprit zicându-i:
„Lasă Petraşcule, acum stai şi ascultă! Vei vorbi şi tu, dar vei vorbi când vom vrea noi şi cum vom vrea noi”.
Cu această ocazie, pe colonelul Crăciun sau l-a luat gura pe dinainte, sau el a vrut, pur şi simplu, să fie cinic, recunoscând că, de fapt,cei ce acceptă să-şi facă autodemascarea, nu spun ceea ce ar vrea ei să spună, ci spun ceea ce li se cere.

***

Am pomenit mai înainte care au fost metodele pe care educatorii le-au întrebuinţat pentru a determina pe aceşti oameni să capituleze: şantajul, ameninţările, promisiunile, foamea, frica, frigul şi multe alte posibilităţi de constrângere pe care cei ce se credeau stăpâni absoluţi pe destinul celor lipsiţi de libertate, le aveau la îndemână. Mai greu de înţeles sunt mecanismele psihologice ale acestor căderi. Ce resorturi s-au dereglat în sufletele acestor oameni care până atunci trăiseră eroic şi fuseseră monumente de demnitate şi de abnegaţie pentru cauza pe care o slujeau, de au acceptat să abdice de la principiile lor de viaţă? Explicaţii există. Eu mă voi mărgini să evoc aici una singură pe care o consider a fi cea mai importantă. Trebuie observat că toţi aceşti oameni asupra cărora „s-a lucrat” intens pentru a fi îngenunchiaţi, nu mai erau tineri. Toţi erau spre 60 sau chiar trecuţi de 60 de ani. Şi, numai când eşti tânăr eşti nemuritor. Numai când eşti tânăr eşti capabil de nebunii sublime şi de gesturi nesăbuite. Pe măsură ce înaintezi în vârstă însă, devii mai grijuliu faţă de propria-ţi persoană, mai egoist chiar, iar instinctul de conservare ţi se exacerbează. Cu alte cuvinte, pe măsură ce îmbătrâneşti te cuminţeşti. Şi s-a dovedit că şi idolii noştri de atunci nu s-au putut sustrage acestei fatalităţi.


(Demostene Andronescu - Reeducarea de la Aiud)

vineri, 5 mai 2017

Trandafirul s-a transformat din simbolul depravarii in floare sfanta



Trandafirul este simbolul suprem al iubirii. Desene foarte vechi, reprezentand trandafiri, au fost gasite si in pesterile din Knossos, in Creta. Insula Rodos poarta numele acestei flori.
In mitologia greaca, Chloris, zeita florilor, a gasit trupul mort a unei tinere nimfe si a creat din el primul trandafir. Afrodita, zeita iubirii, este cea care a dat frumusete florii, iar Dionysos, zeul vinului si al fertilitatii, i-a adaugat parfumul. Apolo a incalzit bobocul ca sa se poata deschide. Potrivit altei legende, Cupidon este cel care a creat primii trandafiri. S-a impiedicat odata, pe cand ducea nectarul zeilor de pe Muntele Olimp. Si acolo unde a cazut nectarul pe pamant au aparut imediat trandafirii.
Romanii adorau trandafirii si ii foloseau foarte mult. Acestia erau impletiti in ghirlande si purtati de mire si de mireasa. In timpul procesiunilor si al banchetelor, se presarau pe jos petale de trandafir. Oaspetii de la banchete purtau cununi de trandafiri ca sa nu se imbete.
Romanii asociau trandafirul cu ideea de discretie si taina, cate ori avea loc undeva o intalnire secreta, se atarna un trandafir de tavan. Obiceiul acesta mai supravietuieste in expresia “sub rosa” („sub trandafir”). Ideea de caracter tainic asociata cu trandafirul era cunoscuta si in Anglia de pe vremea dinastiei Tudor, cand pe multe tavane se pictau diverse modele ornamentale continand trandafiri. Sedintele secrete erau anuntate cu ajutorul trandafirilor.
Primii crestini refuzau sa accepte trandafiri in bisericile lor, deoarece ii asociau cu depravarea romana. Dar, treptat, si-au adaugat si credintele lor la superstitiile legate de trandafir. Se pare ca, initial, toti trandafirii erau rosii, pana cand Fecioara Maria si-a pus mantia pe un tufis de trandafiri. In acel moment, florile au devenit albe, ca semn al puritatii ei. Dupa aceea, trandafirul a devenit si pentru crestini o floare sfanta, caci simbolizeaza ranile lui Iisus (rosu) si puritatea Fecioarei (alb).
Musulmanii cred ca trandafirii au aparut din picaturile de sudoare care au cazut de pe fruntea lui Mohamed. In consecinta, trandafirul a devenit si la ei o floare sfanta si a fost asociata cu drumul sufletului. Probabil ca si frumoasele ferestre sub forma de rozeta din catedralele europene sunt legate de aceasta credinta.
Daca visezi trandafiri este semn de iubire si noroc. In limbajul florilor, trandafirii au diverse semnificatii, in functie de culoare. Trandafirii albi simbolizeaza iubirea casta, trandafirii rosii simbolizeaza pasiunea, cei galbeni, gelozia.


Manuscrisul Voynich


Manuscrisul Voynich

Manuscrisul Voynich este, probabil, cea mai misterioasă carte din lume. Autorul său este necunoscut, textul este scris într-o limbă indescifrabilă, iar paginile sale sunt pline de simboluri inexplicabile și ilustrații stranii.
Ceea ce face acest manuscris cu totul neobișnuit este faptul că a fost scris într-un alfabet abolut unic, care nu are nimic în comun cu nicio limbă vorbită vreodată pe Pământ. Aceste text impenetrabil a fost studiat de cei mai importanți criptografi ai secolului XX, însă niciunul nu a reușit să îl descifreze.

Sursa:http://incredibilia.ro/6-obiecte-misterioase-inexplicabile/


marți, 2 mai 2017

Bugsy Moran

Bugsy Moran, deși numele său real era George Clarence, era recunoscut după porecla primită de la poliție, poreclă ce i-a fost dată din cauza pasiunii sale nebunești pentru violență. Toți cei care îl deranjau erau imediat uciși, de la cetățeni obișnuiți la mari rivali. Bugsy Moran era considerat cel mai mare dușman al lui Al Capone, existând chiar planuri ale acestuia de a-l asasina pe Moran, însă nicio încercare de-a lui Al Capone nu a avut succes.

Vorbe de duh despre bautura (16)







Trei beţivi bat la uşa unei doamne. Femeia deschide uşa, dar rămâne surprinsă! Unul dintre beţivi răspunde:
– Am venit să-l conducem pe soţul dvs. acasă, dar nu ştim care dintre noi este.

Vorbe de duh despre bautura (15)







Un beţiv se întorcea într-o seară acasă şi se opreşte în faţa unui felinar şi începe să bată în el. La scurt timp trece un alt beţiv care îi spune:
– Insistă, insistă, că e lumina aprinsă!