Ochiul din mine (sau Cartea Mortii)

Ochiul din mine (sau Cartea Mortii)

de Eduard Zalle

(Mizantropul iubit)

Nu mai deosebesc noaptea de zi,
Mă-nvârt într-un carusel fără fund.
Până la urmă, nu mai contează a fi
În bezna ce crește atât de profund.

Nu mai știu ce înseamnă frumosul,
Urâtul, parcă-mi dă o stare de bine.
Când mă trezesc, mă doare și osul
Și gura și, mai ales, ochiul din mine.

Tu, ce mai faci? Am auzit c-ai murit.
Aș vrea să știu și eu cum e moartea!
M-ai putea ajuta în vreun fel? Inedit
Este c-am început să-i scriu cartea,

Cartea ei, a ei de care toți se mai tem,
A morții, cică, nespus de frumoasă!
Să-ți alegi și tu din ea un blestem,
Dar când pleci, să lași cheia pe masă.

Să n-ai nicio grijă, totul e ticluit,
Vorba aceea: cum scrie la carte.
Dacă nici n-ai aflat și nici n-ai știut,
Ce-ți pare aici, e mult prea departe.

Așa că, renunță, nu scormoni în zadar,
Ocupă-ți timpul cu lucruri mărunte
Și acceptă-ți moartea ca pe un dar,
Cu zâmbet pe buze și lauri pe frunte!

Cum spun, mă trezesc adesʾ cu dureri,
Așișderea piticului fățarnic din vis
Și, mă surprind că am teorii și păreri
Despre viață și moarte, înălțimi și abis.

Nu mai deosebesc amarul de dulce,
Trăiesc într-un caleidoscop cu imagini.
Când ochiul din mine vrea să se culce,
Retina mi se-ncrâncenează pe pagini,

Căci trebuie să scriu Cartea Morții!
Altfel, degeaba, fără noimă-am trăit.
Cartea ei, de care ne temem cu toții,
Dar pe care, recunosc, o ador infinit!

Ai găsit, cumva, o idee mai bună?
Daʾ de unde! E așa cum gândeam…
Se-ntâmplă s-adorm cu cartea în mână
Și să visez că trăind, eu muream!

Nu mai deosebesc noaptea de zi,
Numai urâtul îmi dă o stare de bine.
Până la urmă, ce mai contează a fi
Câtă vreme trăiește ochiul din mine

Și-atât cât pe mine mă satură morții?
Dacă tu, tu ai avea prietenă Moartea
Și-ai putea să schimbi drumul sorții,
Ți-ai dori, ai vrea să-i scrii… Cartea?

Vorbe de duh despre pahar (1)

” Poate ca bautura nu este raspunsul, dar cu siguranta te ajuta sa uiti intrebarea.”
HENRY MON

” Un om inteligent se imbata ori de cate ori este obligat sa-si petreaca timpul alaturi de prosti. ”
ERNEST HEMINGWAY

E usor a scrie versuri...

E uşor a scrie versuri...

de Valeriu Cercel

V-o spun, fără băşcălie:
E-un talent, şi-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!

De vreo lună şi jumate,
Nici o strofă chiar n-am scris,
Rime am, şi pix, de toate,
Ce nu am... nimic de zis,

Însă azi, veni de sus
Parcă o hemoragie
De catrene ce le-am pus
Într-o mică poezie;

Acum, de rimat, rima
Poezia mea vioaie,
Însă mama de-o citea
Nu scăpam fără bătaie,

Dar ce-am zis, că la derută
S-o tromit la un ziar,
Curios cam câţi la sută
Mă vor înjura măcar,

Ori să-mi spună cel puţin
Să mă las, nene, de scris,
Plini de draci şi de venin
Că-n poem nimic n-am zis;

Iată dar c-am fost şocat,
Versurile mele-apoase,
Criticii le-au comentat,
Parcă se înviorase:

Ce metafore, culoare,
Ce imagini paralele,
Ce condei, ce-ndemânare,
(Şi-asta pusă-n ghilimele)

Ce aprecieri, ce stimă,
Viaţa-mi devenise roză,
Una mi-a cerut, sublimă,
Să-i trimit chiar şi o poză,

Fi'ndcă, fără modestie,
E-un talent, şi-asta pe bune,
Cine poate versuri scrie
Când nimic nu are-a spune!

Explicatie

Explicaţie

de Valeriu Cercel

De ani şi ani, de când vorbim
Frumoasa limbă românească,
Se pare că la fel simţim
O chestie deja firescă;

Nu este vorba despre furt
Sau că am fi noi într-o rână,
Ci weekendul, pare mai scurt
Ca zilele din săptămână:

Duminica, se duce-n zbor,
Iar sâmbăta zici că n-a fost (!?)
Trec două zile-aşa uşor
Şi restu'... parc-ar fi de post,

Atât de leneşe şi lungi,
De luni de-o iei, de dimineaţă,
Până pe vineri vezi în dungi
Şi nu de azi, de ieri... de-o viaţă,

Că d-aia în limba română,
De la Traian şi Decebal,
Avem cinci zile-n săptămână
În calendar ce-s... la plural!

P. S.

D-aia săptămâna toată
S-o scurtez de nu-s în stare,
O fac fără supărare
În weekend, din lungă, lată!

Fenomene inexplicabile *Point Pleasant

POINT PLEASANT

Acesta este un loc al fenomenelor paranomale, daca ne gandim ca in zona au fost raportate deseori aparitii ale unor posibile OZN-uri si ale oamenilor in negru.
In plus, unul dintre simbolurile regiunii este Omul Molie, o creatura care a terorizat Point Pleasant din noiembrie 1966 pana in decembrie 1967. Despre Omul Molie se spune ca ar fi avut 2 metri inaltime, aripi lungi si ochi rosii, stralucitori.
Se pare ca aparitiile Omului Molie ar fi incetat dupa ce Podul Silver s-ar fi prabusit, in 1967, unii crezand ca intre cele doua evenimente exista o stransa legatura.

Sursa:http://www.efemeride.ro/locuri-de-pe-terra-unde-se-intampla-fenomene-inexplicabile

Fenomene inexplicabile *Ferma Bigelow

FERMA BIGELOW

In trecut, aceasta proprietate de aproape 200 de hectare din nord-vestul statului Utah era cunoscuta sub numele de Ferma familiei Sherman sau Ferma Skinwalker. Nenumarate evenimente stranii au fost raportate aici, inca din anii ’50, insa, odata cu preluarea fermei de Terry si Gwen Sherman in 1994, incidentele misterioase s-au inmultit.
In prima zi, acestia au raportat aparitia unui lup imens care parea a fi imun la gloante. In mod ciudat, urmele lasate de lup in padure se opreau brusc, ca si cum animalul disparuse.
Familia Sherman a raportat de-a lungul timpului si aparitia OZN-urilor, a sferelor plutitoare si a unor mutilari ale animalelor. Acestia au vandut pana la urma ferma lui Robert Bigelow, fondatorul National Institute for Discovery Science, care dorea sa studieze indeaproape misterele fermei.

Sursa:http://www.efemeride.ro/locuri-de-pe-terra-unde-se-intampla-fenomene-inexplicabile

E ziua mea

E ziua mea

de Valeriu Cercel

De când nu mai port mătreaţă,
Nici frizer ce să mai tundă,
Am ajuns iarăşi în viaţă
Ca să fac cifră rotundă,

Şi... precum distinse doamne,
Tot din pură modestie,
Vârsta mea, cu-atâtea toamne,
Nici nevasta nu mi-o ştie,

Auzind-o cum se plânge
Azi, în zori, cu migăleală,
Că, mai greu parcă ajunge
Ca să dea de socoteală,

Fi'nd acuma o etate
Schimbătoare, ca şi clima,
Când în zori, să nu zic toate,
Soaţa-i de se scoală prima,

Dar cum nu-i o vârstă mică...
Pe la mijlocul ulucii...
Sunt fălos că-mi poarte pică
Toţi ce-şi mai stropesc papucii,

Însă-i vârsta potrivită
Când copii-s pe picioare
Şi doar când n-au recuzită,
Te mai cată... la boznare...

E momentul din răscruci,
Între cârcă, pensionare,
Când te-ntrebi de mai apuci
La birou vreo avansare,

Este vârsta când, pe dos
Îţi mai iei ciorapii-n pripă,
Şi nu simţi că au miros
Chiar de sar în sus şi ţipă,

Când te-mbeţi şi-adormi cuminte
Doar dintr-un pahar anost,
Făr să-ţi mai aduci aminte
Cam al câtelea a fost...

Este vremea când uităm,
De gâlcevi, de dandanale,
Iar pe duşmani îi iertăm,
Suferind de boli normale,

Însă e şi minunată,
Când, la fuste de priveşti,
Parc-ai mai trăi o dată
Să n-ajungi să te căieşti,

Este trecerea-n revistă
Amintindu-ţi anii toţi,
Contemplând o nouă listă
Cu nepoate şi nepoţi....

Este vârsta, cum am spus,
Precum Terra de rotundă,
Însă cu un pol în plus,
Gata de o nouă rundă,

C-o să-mi vină neamul tot,
Pentru performanţa asta
Şi pentru... ce bine-arăt,
... să-mi felicite nevasta!

Divort in stil romanesc

Divorţ în stil românesc

de Valeriu Cercel

După atâţia ani de căsnicie,
Acum, că amândoi ne pensionăm,
Nici vorbă despre ură, duşmănie,
De-acord căzurăm ca să divorţăm,

Şi nu că ar fi fost nepotrivire
De caracter, ea grasă, io schilod,
Ci chiar ne potrivim, dintr-o privire
Suntem făcuţi pe-acelaşi calapod,

Că eu sunt fumător... şi ea fumează,
Eu sting atunci când beau, ea bea cu foc,
La poker eu trişez, şi ea trişează,
Cum dracu' de-am avut aşa noroc?!

Iar când ne-ncăierăm, o iau la moacă,
Dar eu nicicând la faţă nu am dat,
De păr o iau doar când nu vrea să tacă
Şi-o-njur de mă-sa, fi'nd manierat,

Aşa că amândoi am hotărât,
După o viaţă plină de capricii,
Să divorţăm că ne şade urât
S-avem un partener cu-atâtea de vicii.

Revolta din celular *Aiud-cetatea mortii

Revolta din Celular, anul 1956Categoria părinte: Închisori și lagăreCategorie: Aiud - cetatea morţii


Anii 1955 şi 1956 rămân în istoria Aiudului cu întâmplări a căror cruzime a străpuns zidurile închisorii, ajungând să fie cunoscută şi oamenilor din afară. Tensiunea atinsese un grad foarte înalt şi, nemaiîncăpând atâta suferinţă în tiparul croit oamenilor de Divinitate, explozia era iminentă. Gardienii obişnuiau să dea buzna în celule şi să ia pe câte un deţinut la bătaie, fără nici o explicaţie. Loviturile erau crunte şi de cele mai multe ori victima rămânea întinsă pe duşumea, într-o baltă de sânge.
Într-una din zile, unul dintre cei ciomăgiţi s-a prins cu mâinile puternic de gratii şi a strigat cât l-au ţinut plămânii după ajutor:
- Săriţi că mă omoară! Săriţi că mă omoară!!!
Aceasta a fost prima chemare disperată de ajutor. Mă aflam undeva pe aripa nordică, la etajul I, iar dintre colegii de celulă mi-l mai amintesc doar pe Constantin Paragină, din Crucea de Sus-Panciu. Palizi la faţă, ne-am apropiat de gratii şi cu toată puterea am început să strigăm:
- Hooo! Hooo! Hooo, criminalilor! Nu ne omorâţi!
Fără să gândim prea mult, ne-am uitat în jurul nostru şi am apucat fiecare la întâmplare bocanci, galenţi, capacul de la tinetă cu care am lovit atât gratiile, cât şi jaluzelele de lemn.
- Hooo, criminalilor!
Costică Paragină, mai practic şi poate mai revoltat decât noi toţi - trecuse bietul de el prin Piteşti - a demontat spătarul unui pat de fier, pentru că la ora aceea fiecare celulă avea patru paturi, suprapuse câte două, şi a început să lovească amarnic gratiile. În doar câteva secunde, tot Celularul era un urlet sinistru; de pe toate aripile deţinuţii strigau, băteau în jaluzele şi în gratii, încât se făcuse un zgomot infernal.
- Hooo, criminalilor!
Toţi gardienii de pe Celular au ieşit în curte, în fugă. Securiştii din gheretele de pe ziduri au sunat alarma şi într-un timp surprinzător de scurt, 7, 8 până la 10 minute maximum, soldaţi în termen au pătruns în curtea închisorii, îndreptându-şi armele spre noi. Erau de la unitatea militară din apropierea temniţei.
Dincolo de ziduri, grupuri de oameni s-au apropiat ca să vadă ce se întâmplă cu noi. Ca nişte lei în cuşcă, stăpâniţi de o evidentă stare de nervozitate şi fără să vorbim, ne mişcam în cerc sau în linii drepte pe mica porţiune liberă a celulei. Liniştea profundă a durat circa o oră, timp în care gardienii şi-au reluat locul la posturile de pândă iar securiştii au făcut cale întoarsă. Înfricoşaţi gardienii, înfricoşată şi administraţia, nimeni nu scotea o vorbă, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, şi nici nu ni s-a reproşat ulterior despre cele petrecute. După ceva timp, câte un gardian a început să-şi dea în petic aţâţându-ne, desigur, nu din iniţiativă proprie, dar riposta din partea noastră a fost la fel de promptă, ba chiar şi mai puternică.

(Grigore Caraza - Aiud însângerat)

Sursa:http://www.fericiticeiprigoniti.net/aiud/726-revolta-din-celular-anul-1956

Satul meu

Satul meu

de Valeriu Cercel

În satul meu, ce-l port şi azi în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furişez adesea ascultând
Bobocii alintaţi de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri;

Cobor apoi pe râu, din deal, izvor,
Doar să clătesc în ape cristaline,
Stârnind mireasma pâinii din cuptor,
A morii piatră, ca să mă strecor
Prin lanul verde, crud, iarăşi în mine;

Azi-dimineaţă roua m-a trezit
Când îmbăia de zor o ciocârlie,
Dormeam pe câmp, trifoi, de ieri cosit,
Însă un nor, spre casă m-a gonit
Şi cât de-aproape-am fost atunci de glie,

Iar ca s-ajung mai repede în sat,
Pe a fântânii roată m-am rotit
Şi-n stropi, apoi, de ploaie m-am uscat
În lutul prispei ce l-am încălţat
Când prima oară-n viaţă am păşit;

Dar astăzi, furişat pe lângă soare,
Mă legăn în clopotniţa bătrână,
Vestind în bronz de clopot, sărbătoare:
E vineri, este “Vinerea cea mare ”
Când cuiu-a sângerat în a Lui mână,

Însă de Paşti, voi fi lângă Isus,
Din ochii lui să mă aprind lumină,
Să ard încă un an pe unde-s dus,
Rugându-L să mă ia acolo sus
Când lacrimile cerii-mi se termină,

Acolo unde dorul nu mai doare,
Şi lanu-mi cântă doinele la nai,
Acolo unde dragostea izvoare
Şi merii mei se bucură în floare,
În satul ce e gura mea de rai.

Marea Diavolului

Marea Diavolului sau Triunghiul Dragonului, cum i se mai spune, este o regiune din Oceanul Pacific responsabila cu numeroase disparitii sau evenimente ce implicau lumini si obiecte inexplicabile. De altfel, autoritatile japoneze considera zona una periculoasa.
In jurul acestui triunghi circula mai multe legende. Se pare ca insusi Kublai Khan ar fi pierdut 40.000 de oameni atunci cand a incercat sa invadeze Japonia, trecand prin aceasta zona.
In plus, in 1952, guvernul nipon a trimis o nava de cercetare, care a disparut si ea fara urma. In ceea ce priveste cauzele acestor fenomene stranii, extraterestrii, portile catre universuri paralele sau activitatea vulcanica intensa sunt cateva dintre cele mai vehiculate ipoteze.

Sursa: http: //www.efemeride.ro/locuri-de-pe-terra-unde-se-intampla-fenomene-inexplicabile

1 April ...parlamentar

1 April... parlamentar

de Valeriu Cercel

Aşteptăm cu mic, cu mare,
Un întâi april banal,
Cum, la noi, nimic nu pare
Că ar fi paranormal;

De vr'un an, de astă vară,
Tot lovind cu stângu-n drept,
Furăm zilnic traşi pe sfoară,
Când nu furăm traşi în piept,

Bărbi, iordane prin ziare,
Tromboneli pe la tevé,
Ne-au mâncat la fiecare
Nervii, dar şi zilele,

Fără să mai socotesc,
Şase sute,-s multicei,
La un prânz numai, halesc
Două vaci şi trei purcei,

Iară nouă, cu belele,
Rate, lefuri mici, copii,
Ne prostesc cu minciunele,
Şi gogoşi... din datorii,

Astfel că, de-ntâi april,
Dus cu preşu' zi de zi,
Mă întreb şi io, umil,
Cu ce ne-or mai păcăli?!...

Sper să nu ne-arunce iar,
Că... din şase sute,-n zori,
Vor rămâne numai doar
Trei sute de mâncători!

Mistere sacre,statui cu suflet

Există concepția că civilizațiile care ne-au precedat sunt depozitarele unor cunoștințe care, dacă ar ajunge pe mâna unor persoane incompetente, ar provoca dezastre pentru umanitate.
Asemenea cunoștințe, ce sunt apanajul unui mic număr de inițiați, au văzut totuși lumina tiparului în decursul timpului, lucrările respective fiind apoi distruse din rațiuni evidente.
La un moment dat s-a vehiculat chiar ideea existenței unei conspirații, Sfânta Alianță, care avea ca scop dispariția acestor secrete. Această ipoteză a dus la nașterea existenței Ordinului Negru a cărui misiune, de-a lungul timpului și în toate țările din lume, a fost să distrugă cărțile ce dezvăluiau o serie de secrete cărora nu le venise timpul.
Dacă se dovedește a fi reală ipoteza existenței altor civilizații înaintea civilizației noastre și că ele au fost distruse printr-un abuz din cauza folosirii cunoștințelor științifice și telurice, atunci este evidentă precauțiunea luată de ocultiști în privința păstrării secretului unor cunoștințe.
În perioada 1943-1945, Mussolini a avut consilieri oculți. La ordinul lui Mussolini au fost arse 80000 de cărți și manuscrise care aparținuseră Societății Regale a Cunoașterii din Napoli.
Operațiunea avea ca scop să împiedice ca documentele magice de o importanță considerabilă să cadă în mâinile trupelor aliate.
O mare parte dintre aceste documente erau foarte vechi. În unul dintre aceste documente se descria un experiment în care un magician reușise să concentreze cu ajutorul telescopului asupra apei lumina ce provenea de la o stea și obținuse apa-Sirius sau apa-Vega.
Folosea această apă la cristalizarea unor substanțe extrem de sensibile la acțiunea meteorologică și cosmică. Sărurile cristalizate formau grupe care semănau cu simbolurile ezoterice ale stelelor respective.
Unele documente care au fost salvate se referă la civilizația egipteană și în care se susține că egiptenii sunt de origine africană.
Cartea lui Toth este un document care a fost scris înainte de apariția civilizației egiptene. Documentul scris pe un papirus transmitea umanității secretul unor puteri nelimitate.
Vechile civilizații dispărute dispuneau de puteri fantastice. În Cartea lui Toth se vorbește despre construcția unor statui. Și pentru că oamenii nu știau să facă suflete, invocau spiritele demonilor și ale îngerilor și le introduceau datorită cunoașterii misterelor sacre în chipurile zeilor, în așa fel încât aceste statui dobândeau puterea de a face binele și răul.

Sursa:http://www.efemeride.ro/mistere-sacre-statui-cu-suflet

Suntem din alta lume

Suntem din alta lume

de Costel Macovei

eu sunt o iluzie, tu eşti o iluzie şi nici viaţa nu arată prea bine când e strigată la apel

să nu ne risipim în miriade pentru că cerul nu-i făcut pentru oricine
şi împreună să ne căţărăm, pe cel înalt turn de veghe



într-o zi vei găsi un diamant mi-au şoptit ursitoarele
şi din acel moment cu ochii în pământ am început să caut strălucirea lui
abia acum, răsturnat, agonizând, îmi dau seama cât de frumos este totuşi cerul

între o zi şi altă zi am despletit multe nopţi în şuviţe
dar cu toate acestea nu am găsit răspuns la toate întrebările
şi nici măcar întrebărilor nu le-am dat de capăt

poveştile sunt făcute ca să-ţi dea posibilitatea să te acomodezi,
cu o altă lume, cu un alt bagaj de vise şi întâmplări
pentru a nu te surprinde nici un cuvânt, nici un gest, nici o tresărire

când cuvântul vine din interior, atunci trupul înfloreşte poezie

Repros celui de sus

Repros celui de sus

de Valeriu Cercel

Când l-ai făcut Tu, Doamne, pe Adam,
Dup-al Tău chip şi-a Ta asemănare,
Inteligent, frumos, i-ai dat şi-un gram
În plus peste un kil de nepăsare,

Pe Eva, însă…-Ţi spun, ca-ntre bărbaţi,
Cu toate ce i-ai dat ei ce-i al ei
Să-mi dai Tu cazne grele, să mă baţi,
Nu te pricepi, măi Tată, la femei!

Gândindu-mă, în van, plin de durere,
Dar asta să rămână între noi,
De ascultai atunci a mea părere,
N-aveam acum în casă tărăboi,

Că-Ţi amintesc povestea a’ cu mărul,
Şi n-are rost să umbli cu mănuşi,
Când a muşcat să afle adevărul,
Cum…tare curioasă o făcuşi!

Aşa că, Tată…-i numa vina Ta,
Şi-am martori serioşi, nu-i băşcălie,
Ca la-nceput, mereu dau de belea…
Pe toate vrea şi azi ca să le ştie!

Zona linistii,intamplari misterioase

Zona Liniștii este un ținut deșertic în nordul Mexicului. În anul 1930, un pilot mexican a observat că radioul nu a mai funcționat în momentul în care a survolat zona. Mai târziu și alți aviatori au constatat acest fenomen sau acela că busola nu mai funcționa.
Coincidență sau nu, Zona Liniștii se află pe aceeași paralelă cu Triunghiul Bermudelor, valea sacră din Tibet și piramidele din Gizeh.
În zonă se produc fenomene magnetice care fac imposibile comunicările radio. Zona este populată cu reptile ciudate, iar vegetația este unică.
O legendă veche mexicană spune că într-o altă parte a globului, undeva în Asia, există o zonă identică și energiile dintre cele două zone se întrepătrund.
În anul 1970, mai mulți cercetători se deplasează în Zona Liniștii unde reușesc să înregistreze o furtună magnetică în timpul căreia au căzut pe sol particule metalice de origine extraterestră și bile metalice.
În 8 februarie 1969, în Zona Liniștii a căzut un meteorit de dimensiuni mari. Unda de șoc a fost simțită la sute de kilometri.
În anul 1921, în timpul revoluției mexicane, soldații care erau în Zona Liniștii au putut observa pe cer sfere de foc. Mexicanii au adus în zonă trupe și armament pentru că au crezut că sunt atacați.
Localnicii susțin că astfel de fenomene sunt relativ dese. În anul 1976, locuitorii din Ceballos au observat la marginea localității un obiect gigant care avea peste 300 de metri lungime.
Obiectul era luminat în culori albastru și verde. Locuitorii s-au apropiat de misteriosul obiect. În tot acest timp, câinii din sat urlau și erau agitați.
După câteva minute, obiectul s-a ridicat și a dispărut spre Zona Liniștii. O altă întâmplare ciudată s-a petrecut în anul 1975. Un fermier care era însoțit de soția sa se aflau într-o mașină pe un drum din Zona Liniștii. Din senin, s-a pornit o ploaie torențială care a făcut deplasarea pe drum imposibilă. Cei doi asistau la scufundarea mașinii în nisipul plin de apă, în care se formase o groapă.
De mașină s-au apropiat două persoane, bărbați, înalți care cu o putere extraordinară au reușit să scoată prin împingere mașina din groapă.
Fermierul a vrut să le mulțumească celor doi, dat aceștia dispăruseră la fel de brusc, cum au și apărut. O altă întâmplarea s-a petrecut în anul 1970, când americanii au lansat o rachetă de la baza Green River spre deșertul New Mexico. Era un test banal pe care americanii îl făceau destul de des.
De această dată, proiectilul a fost deviat de o forță misterioasă spre Zona Liniștii. Un proiectil de șase tone a fost deviat spre zona mexicană. A fost dată alerta generală. Americanii s-au deplasat în zona mexicană unde au periat toată zona unde proiectilul căzuse. Cantități uriașe de nisip iradiat au fost transportate în SUA.
În urma acestui incident, relațiile dintre cele două țări au fost întrerupte, timp de câțiva ani. După acest incident, accesul în Zona Liniștii a fost restricționat.

Sursa-http://www.efemeride.ro/zona-linistii-intamplari-misterioase

Traditii si superstitii romanesti despre caini

Iata cateva traditii si superstitii romanesti despre caini:

* Cainele aduce bine la casa, caci el zice: Sa dea Dumnezeu sa traiasca stapanul, ca sa aiba cine sa vada de mine.
* Sa omori cateii inainte de a face ochi, iar nu dupa, ca-i pacat.
* Femeia insarcinata sa nu dea cu piciorul in caine, caci copilul ce-l face, va fi cainos la inima.
* Sa nu tii caine rosu la casa.
* Cand iti urla cainele pe langa casa, trage a pustietate.
* Cand urla cainii, vestesc a moarte.
* Cand noaptea urla cainele la casa, e semn sau ca va muri cineva din casa, sau ca cei din casa au sa se mute in alta parte.
* Cand urla cainele, face a saracie.
* Daca schiauna cainele de langa casa, apoi se crede ca va urma vreo nenorocire.
* Daca vrei sa ai caine rau, sa-i tai coada si urechile de mic si sa i le dai sa le manance.
* Cand se culca canele pe zapada, are sa fie cald.
* Cand visezi caini, ai dusmani.
* Se crede ca daca musca pe cineva vreun caine, trebuie pus pe muscatura un ban, s-apoi se va vindeca.
* Cand te musca vreun caine, sa pui la rana o para si sa o dai cui ti-o descanta.
* Cand te musca un caine, sa nu-l omori, ca nu se mai tamaduieste rana.
* Cand copilul este muscat de vreun caine, sa ceara spalator, sa puie la muscatura si par de-a cainelui, sa-l afume.
* Sa nu dai cu matura-n caine, ca turbeaza.
* La caine sa nu dai mamaliga calda, ca turbeaza.
* Cand te-a muscat un caine turbat, sa te afumi cu par de al lui.

Sursa-http://www.almeea.ro/incredibile-traditii-si-superstitii-romanesti-despre-caini/

Femei influente *Maria Terezia a Austriei

Maria Terezia a Austriei (1717 - 1780) Maria Terezia a Austriei a mostenit tronul Imperiului Habsburgic in 1740, de la tatal ei, imparatul Charles al VI-lea, imperiu ce controla intreaga Europa Centrala. Ea l-a facut pe fiul sau, Josef al II-lea, coregent, in anul 1765, dupa moartea sotului ei. In acelasi an in care Maria Terezia a venit la putere, Frederick al II-lea de Brandenburg-Prussia a inceput Razboiul de Succesiune Austriac, prin invadarea provinciei Silezia. Frederick a refuzat sa o recunoasca pe Maria Terezia ca succesoare de drept la tron. El a atras Bavaria, Saxonia, Franta si Spania de partea sa, pentru a contribui la conflict. Maria Terezia a avut armatele ungare de partea ei. In final, ea a reusit sa respinga armatele invadatoare si sa pastreze Imperiul Habsburgic ca o mare putere europeana. Razboiul s-a terminat oficial in 1748, in urma tratatului de la Aix-La-Chapelle. Maria Terezia a adus multe schimbari politice si economice in imperiu. A crescut marimea armatei cu 200% si a crescut taxele pentru a garanta un venit constant pentru guvern si armata. Ea a centralizat guvernarea prin combinarea cancelariilor austriece si bhoemiene, intr-un singur birou administrativ. Ea a inceput Revolutia Diplomatica din 1756 cand a creat o alianta cu Franta, un fost inamic, ca ajutor impotriva noii coalitii ce alia Prusia cu Marea Britanie. Reformele si deciziile ei politice au reusit sa consolideze economia si statul in general. Maria Terezia a participat si in miscarea cunoscuta ca Iluminism. Ea a promovat educatia si politica liberala. A fondat Academia Imperiala si Regala de Stiinta si Literatura din Bruxelles si a sprijinit cercetari medicale, oferind spijin Universitatii de Viena prin donatii in bani, pentru a face facultatea medicala mai eficienta. Unele din reformele civile ale Mariei Terezia a inclus oprirea torturii si arderii vrajitoarelor, a scos pedeapsa capitala si a facut educatia obligatorie.

Sursa-https://www.roportal.ro/articole/despre/cele_mai_influente_femei_din_istorie_3907/

Fenomene inexplicabile *Lacul Anjicuni

Lacul Anjikuni

In regiunea indepartata Kivalliq, Nunavut, in Canada, se gaseste un lac plin de mistere, in jurul caruia planeaza inca multe intrebari. Ei bine, multi cred ca lacul ar fi responsabil de disparitia locuitorilor unui sat intreg. In noiembrie 1930, un vanator a ajuns in satul de langa lacul Anjikuni, descoperind cu stupoare ca satenii disparusera, lasand in urma lor gospodariile intacte.
In plus, se pare ca mai multe morminte din cimitir fusesera deschise si golite, iar in apropierea satului 7 caini murisera de foame, in ciuda hranei aflate in apropiere. Multe ipoteze au circulat de-a lungul timpului cu privire la strania disparitie, de la extraterestri si vampiri pana la fantome. Misterul nu a fost elucidat nici pana astazi.

Sursa -http://www.efemeride.ro/locuri-de-pe-terra-unde-se-intampla-fenomene-inexplicabile

MC'DONALDS te-nsala mereu

 MC'DONALDS te-nsala mereu  
de Claudiu Sandulache 

Mananci la McDonalds, zici ca e cool
Roland ranjeste la tine ca prostul
Toti te invita sa mai treci pe la ei
Sa-ti ia sanatatea si sa faca bani grei!

Mananci la McDonalds, totu'i curat
Poate'n ăara, ca alfel-i de rahat
Cartofii prajiti miros imbietor
N-ai vrea sa stii cum is facuti, otravitor

Mananci la McDonalds, cica-i de societate
Dar inainte, intereseaza-te, frate
Decat la ei, ia-ti 2 kile de lapte
Ceva natural, ce-ti aduce spor la toate

Mananci la McDonalds, servirea e buna
Dar carne acolo-i moarta de-o luna
Intreaba-i de uleiul cu care prajesc
Se fastacesc imediat, subiectu-l ocolesc!

Alegi sa mananci la McDonalds colorat
Desi se stie ca acolo totu'i stricat
Sau alegi sa mananci sanatos
Sa te dezvolti calumea, frumos.