Sa ma mai tem de-asteroid !?

Să mă mai tem de-asteroid!?
de Glodean Elena

(Replică la poezia "Salvați Pământul! Vine asteroidul!" de Laurentiu Orasanu)

De felul meu, un tip solid,
echilibrat, mult prea lucid,
văd cum mi-apare câte-un rid
și zilnic simt un gust fetid
când guvernanți, gândind rigid,
val de scumpiri uşor decid
și preţuri explodând rapid,
iscă un fel de genocid.
Cum stau pălit ca de-un bolid,
în capul meu se face vid,
fără de grai și cam livid,
mă simt ca un antropoid
și-mi vine să mă sinucid
când portofelul îl deschid!
Deci, astăzi, mi-ar părea stupid
să mă mai tem de-asteroid!?

Fenomene inexplicabile * Anomalia din Atlanticul de Sud

Anomalia din Atlanticul de Sud

Ei bine, se pare ca Triunghiul Bermudelor exista si in spatiu, daca ne raportam la evenimentele ce au loc intr-o zona din Atlanticul de Sud, acolo unde banda de radiatii numita centura Van Allen se afla cel mai aproape de suprafata Pamantului.
In largul coastei Braziliei, aceasta anomalie pare a fi responsabila de numeroase probleme ale satelitilor, ale navelor spatiale, ale activitatii telescopului si Statiei Spatiale Internationale.
Astronautii au raportat nu doar defectiuni tehnice, ci si aparitia unor stele cazatoare. Cauza pare a fi nivelul mare de radiatii care se acumuleaza in acest punct, dar oamenii de stiinta nu sunt inca siguri cum si de ce apar aceste efecte.

Sursa:http://www.efemeride.ro/locuri-de-pe-terra-unde-se-intampla-fenomene-inexplicabile

Tablele mortii * Aiud-Cetatea mortii

Tablele morţii - Aiudul anului 1950
Categoria părinte: Închisori și lagăre
Categorie: Aiud - cetatea morţii

Pentru deţinuţii politici din Aiud, anul 1950 a însemnat poate cea mai grea perioadă de-a lungul existenţei acestei temniţe. Exceptând camerele mari, cele 312 celule erau populate până la refuz de către cei peste 2400 deţinuţi, câte 8 în fiecare celulă, întinşi direct pe duşumea, aşa fel să nu mai rămână nici o palmă de loc neocupată.
Din când în când, politicii din două-trei celule erau scoşi la plimbare în curte, păstrând o anumită distanţă între ei pentru a nu lua legătura unii cu alţii. De o parte şi de alta a intrării în Celular, erau două table asemănătoare celor de la şcoală, unde se scria zilnic efectivul de pe etaje. Când gardienii au observat că noi urmăream totalul, tablele au dispărut.
În acea perioadă, Aiudul se afla în plin regim de exterminare. La ora 19.00, când se schimbau gardienii, paznicul Pavel, şeful secţiei parter, îşi striga colegii, luând de la aceştia o anumită situaţie.

Etajul III:
- Maier, câţi ai astăzi?
- Doi!
Cu o voce mai înceată, ca pentru el, Pavel spunea:
- Puţin Maier!
Etajul II:
- Man, câţi?
- Unu!
- Prea puţin!
Etajul I:
- Vasile Marcu, tu câţi ai?
- Trei!
Aici, nu mai erau comentarii. La rândul său, Marcu întreba de fiecare dată:
- Da' tu, băi Pavele, câţi ai?
Şi Pavel făcea adunarea cu voce tare, incluzându-i şi pe ai lui:
- Doi şi cu unul - trei şi cu trei - şase, şi cu unul - şapte! Şapte, bă!
Ascultam toţi acest raport şi eu, nou-venit, nu ştiam despre ce este vorba însă cineva, care avea ceva vechime în Aiud, ne-a dezlegat taina:
- Fraţilor, asta înseamnă că astăzi au murit 7 inşi din Celular!
Aşezându-se în genunchi, a făcut cruce, a zis "Dumnezeu să-i ierte!" şi "Tatăl nostru", după care s-a rugat pentru cei dispăruţi în ziua aceea.
Cele auzite după raportul gardienilor din acea seară mi-au fost confirmate mai târziu. Din celula unde stăteam, pe partea sudică a aripii lungi a Celularului, se putea vedea în stradă, până dincolo de zid, dar mai ales pe podul care traversa pârâul Aiudel. Din umbra care domnea în celulele noastre, deseori puteam vedea cum erau transportate sicriele cu deţinuţii decedaţi, pe nişte cărucioare. De fiecare dată, din dreapta sau din stânga noastră se auzea un pumn puternic în zid, ceea ce era semn că se întâmplă ceva deosebit iar noi trebuia să privim din colţul geamului. Aşa am văzut întâi un căruţ cu două sicrie, un al doilea tot cu două şi ultimul cu trei sicrie. Era exact numărul care, cu puţin timp în urmă, fusese comunicat lui Pavel de către gardienii etajelor din Celular: şapte morţi.

*

Deseori, când gardienii erau deja la parter pentru a ieşi din schimb, lipsea paznicul de la etajul I, Vasile Marcu. Dacă Pavel insista să coboare, acesta, doar în cămaşă şi transpirat, sprijinindu-se de balustrada punţii, striga:

- Stai, măi, Pavele, că încă nu m-am săturat de bătut!!!

(Grigore Caraza - Aiud însângerat)

Sursa:http://www.fericiticeiprigoniti.net/aiud/725-tablele-morii-aiudul-anului-1950

Mai Valentin

 Mai Valentin
de Laurentiu Orasanu

Dealu-i deal, și valea-i vale, 
Dar iată, Geta din Trivale
- La țâțe și la șolduri, lată -
Ducea o existență plată.

Cum, mândra-i mândră până moare,
Spera mereu, citea ziare.
Când se făcu noaptea mai mică,
Simți așa, că o furnică

La ea-n cămară urcă scara;
Un nod în gât.  jugulara 
Palpită ca borșu-n marmită
 că, deși e omenită 

De Gheorghe-al ei, ce-ntr-o pădure,
Câștigă banul cu-o secure,
Zău, nu e nici o pricopseală,
C-o face scurt, la repezeală,

Fără prelud, gesturi alene, 
Ba, uneori, chiar în izmene
 mirosind a cucuruz. 
Ea vrea ca-n filme, cu Tom Cruise

Mercedes. Pe galantar. 
Așa că, scrise la ziar,
Chenar, la matrimoniale:
Blondă cu țâțe naturale 

 alte calități picante, 
De ești cumva Armand Assante,
Costum, cravată, parfum fin,
Vino să fii mai Valentin. 

La șase fix, pantofi cu toc,
Sub pălărie  părul coc, 
 centru-n față la Versace 
 întâlni. La patru ace 

Avea costumul. Păru-n clei
- E drept, că doar un fir din trei.
O invită, scurt, la Giusseppe
- Ce masă, soro! Două țepe

fipte într-un Nostradamus! 
El tot vorbea de unul Camus.
Vin n-au servit. Avea colită.
Ieși cum a intrat: lihnită.

O duse-apoi, galant, la teatru:
O scenă goală. Actori  patru. 
Doi câte doi. Cam zâmbăreți.
 nici o fată. Doar băieți. 

Intrară la hotel, de probă:
Pluș, patul larg, dar nici o sobă!
Nu era chiar cum a visat,
Dar, când a fost la dezbrăcat,

Când a rămas fără costum,
Simți că-i face visul scrum,
Căci Valentin, de sub bărbie
Era schelet de-anatomie.

 luminația a giorno 
A pus pe un canal de porno.
Ea se-ncălzi, privind dezmățul;
El  nemișcat precum și bățul. 

Fugi, uitând de pălărie,
Intră în casă, vijelie,
Nu-l întrebă dac-a mâncat, 
Pe Gheorghe îl trânti pe pat

Așa-n cămeșe și-n izmene;
Cu-o lacrimă sclipind în gene,
 Tu ești mai Valentin! 
am zis că vin târziu! Dar, vin!

Noua pensie aprobata de guvern

Noua pensie aprobata de guvern
de Valeriu Cercel

Cum vorbesc astăzi prin sat babele clevetitoare,
În sfârşit, s-a aprobat “pensia de fată mare”
De al nostru parlament ce se zbate an de an,
Să ne-aducă, evident, la nivel european;

Şi, cum sunt pensionaţi, bâlbâiţi, cu capul tare, 
Chiar peltici, ori…deocheaţi, nu îmi este de mirare
Să aud, creştin sadea, făr’ să am o altă vină,
Că şi-o babă poa’ să ia pensie c-ar fi virgină!

Nu îi trebuie decât, de la popă o hârtie,
În care să scrie-atât, că pe barba lui o ştie,
Şi nu-ncape îndoiala că ar fi făcut păcat
În figuri, sau mântuială, de când e, cu vr’un bărbat…

Chiar…de ar avea copii, cin’ să o mai ia la rost,
Când ştim de la liturghii de un caz ce a mai fost?!
Plus, c-un “docoment” semnat, de “Prea Sfântul”, fiecare
Ia-n mod cert şi garantat “pensie de fată mare”!

Dar…cu noi e mai nasol, nu ne dă popa hârtie,
Cum el, fără Interpol, de la cârciumă ne ştie,
Unde, parcă-am fi ursiţi, când ne apucăm să bem…
Nu o mai lungesc, că ştiţi, ce lăudăroşi suntem!

Femei influente *Hatshepsut

Hatshepsut a fost una dintre cele mai puternice femei din antichitate. Ea a fost al 5-lea faraon din a XVIII-a Dinastie a Egiptului Antic si a domnit mai mult decat orice alta femeie din istoria Egiptului. Hatshepsut a fost maritata cu fratele ei vitreg, Thutmose al II-lea. Amandoi, au inceput sa conduca Egiptul dupa moartea tatalui lor, Thutmose I, in 1492 I.Hr. In anul 1479 I.Hr., Thutmose al II-lea a murit si Hatshepsut a continuat sa conduca singura tara, pana la moartea sa din 1458 I.Hr. Multi egiptologi si istorici cred ca Hatshepsut a fost unul dintre cei mai mari monarhi ai Egiptului Antic. Ea a inceput multe proiecte de constructii si a restabilit comertul ce fusese intrerupt de catre invadatorii hyksosi din A Doua Perioada Intermediara. Hatshepsut a condus o mare expeditie in Tinutul Pundului, o tara bogata si sofisticata de la sud de Egipt. Se crede ca tot Hatshepsut ar fi condus campanii militare victorioase in Nubia, Levant si Siria.

Sursa:https://www.roportal.ro/articole/despre/cele_mai_influente_femei_din_istorie_3907/

Painea noastra cea de toate zilele

Painea noastra cea de toate zilele
de Sorin Dirokko

un fel de bocet

Mereu(dar mereu),gogoshile le fac umplute; 
cu marar,dovleac sau branza iute. 
Deasupra, le momoshesc cu zahar ars, 
shi de mananci,spui ca-s mai bune precum

MARS!

Mai fac covrigi,cu numarul de la optar, 
cu fir de mac,marunt,cat muscatura de tantar, 
colaci mitei,di un kil si doua sute, 
toti de pomeni la babe netacute!

cuptorul,este vechi,cu foc de lemn, 
cotoarba e facuta dintr-un fag,nespus de demn, 
vatraiul, e facut, din cel mai tare fier forjat, 
nascut din foc si fier si vantul cel turbat.

Cand ma apuc sa scot din truda, 
tot vecinul imi devine ruda, 
vin caini toti dupa miros 
parca -as fi copt un tap barbos!

Apoi incep cu cosulete, 
toti cei din sat cu arginti,sa ma rasfete.. 
vecina,se ofera sa faca plamadeala 
pentru painea ce-oi incepe mai spre seara!

Termin,si aud cum graul creste iar. 
Cu munca si rabdare il voi aduce in hambar. 
ma uit la palme,la cuptor si la vatrai, 
de ce fac paine oare?Pentru trai?

Vecina imi zambeshte.stiindu-mi gandul... 
Ii va venii, si ei ,indata randul, 
sa plamadeasca viitor brutar... 
mama doamne! ce trece-n fuga un armasar!

Si dupa plamadeala.. voi lua graul in palme, 
si i-oi zice,multe,multe,toate dalbe. 
El mult!eu singur,...si brutar, 
De ce nu o fi fost bunicul,oare,ospatar?

Vecina pleaca dupa zestre plamadita, 
un popa vreau!Am pus-o de ursita! 
se naste indata alt brutar, 
dar asta sigur este ruda si cu-n padurar!

Si uite asa mai trece timpul, 
se duce-ncet,incet si mitul, 
cu painea-n vatra coapta cea mai buna, 
raman-ce strica noii,shi zici ca e de guma!

SAU POATE E O GLUMA?

dar nu va las! sa va explic. tot lantul incepe asa:

intai pe ogor, sadesti de zor 
apoi ce creste ,tot privesti cu dor. 
si cal si om si caine si pisica 
asteapta spicul ,ce greu se mai ridica.

apoi incepe seceratul 
prin camp,prin ploaie,soare vant 
pana ce-ncepe treieratul, 
cu cantec de batoze si painea ce-i doar gand!

cand e pe gata,se strang hore 
incep prin sat, sa apara, si feciorii 
se strang si fetele a nunta, 
se taie chiar si-o oaie ciunta.

tot satul ,clocoteste ,in jurul painii 
ce-asteapta farmecele mainii, 
e viata in jur, e viata in paine inanutru 
de ce n-ar fi?ca asta ne rugam mereu la sfantu!

::)

cu toti suntem vinovati de facerea painii! 
dar el, brutar ,o scoate frumoasa in lume. 
e ca si cum ar fi vrajitorul bobului de grau!

Internautii...

Internautii...
de Craciun Cristian-Vasile

Un "poet" si-o "poetesa" 
se-ntanleau ades pe mess 
sa discute-n paranteza 
ce mai e pe site de dres.

Si apoi, incet ,conjuga 
verbul a iubi-n prezent 
si deloc nu le repugna 
pe fereastra -pergament 
sa-si insire vorbe goale!

El - un membru fara stare, 
ea - ascunsa printre oale 
el - trecut de trei pahare 
ea-n continua visare 
el - mai mandru nu se poate 
ea - cu chef de dat din coate 
el- trecut de mult prin toate 
ea - de 15 ani jumate...

-Dragul meu de moldovean 
eu ti-as impleti suman 
cu-al meu chip la inimioara 
ca sa ma visezi diseara !

-Vai , olteanca mea arzanda! 
Tu sa nu-mi mai ceri osanda 
ca vin cavaler in zare 
chiar pe calul care sare...

Ce-au facut? Cum a ramas? 
Va astept sa le dati glas 
La a "dragostei" visare 
Chiar aici, in continuare 
....

De ce se ciocnesc ouale de Pasti ? Se spune ca ele au puteri miraculoase !

Ciocnitul oualor semnifica sacrificiul divinitatii si exista un adevarat ritual al acestuia. Conform traditiei, in prima zi de Paste, ouale se ciocnesc numai cap cu cap, a doua zi se pot ciocni cap cu dos, iar in zilele urmatoare dos cu dos. Primul care ciocneste este cel mai varstnic barbat de la masa. In timpul ciocnirii se pronunta formula “Hristos a Inviat!”, la care se raspunde cu: “Adevarat a inviat!”.
In traditia populara se spune ca este bine sa ai oua rosii de Paste deoarece acestea au puteri miraculoase. Ele vindeca boli si protejeaza animalele. In dimineata de Paste, in multe zone din tara, copiii sunt pusi sa se spele pe fata cu apa in care se pune un ou rosu si un ban de argint, pentru a fi sanatosi si frumosi tot anul.
Se spune, de asemenea, ca ouale rosii alunga Diavolul si te feresc de farmece. Cu oua rosii se fac descantece pentru dureri de dinti, de urechi sau de gat. Prosopul cu care au fost sterse ouale rosii este bine sa il pastrezi un an pentru ca te ferese de boli.

Asadar, sa ciocnim oua si sa spunem “Hristos a inviat!”

Sursa:http://www.almeea.ro/de-ce-se-ciocnesc-ouale-de-pasti-se-spune-ca-ele-au-puteri-miraculoase/

Hristos a inviat !

Pentru toti vizitatorii blogului :

Fie ca bucuria Învierii Domnului să vă aducă în suflet Linişte şi Pace şi Fericirea de a petrece aceste clipe magice cu cei dragi.Hristos a inviat !

 

Mic tratat de scris poezii

Mic tratat de scris poezii
de Cristian Vasile

studiu de caz

Ce primavara
de Cristian Vasiliu


Se-anunță primăvara 
Cu-n buzdugan de patimi
 rații de căldură 
 tocul de la uși, 
Iar eu, ca niciodată,
De frica avalanșei,
Adulmec pe la colțuri
Cu palmele căuș;

Mă văd ca-ntr-o oglindă,
Cu venele deschise,
Foșnind de încordare,
Tristețe și de zel
azi-mi tatuez cu grijă,
 carne, la răscruce 
De dragoste și viață
Nescrisă-un ghiocel.

Se-ntorc din nord, în stoluri,
Pe treptele de spumă
Mari păsări care-l poartă
Ca pe-o solie-n clonț,
Dar tu privești, rămasă
Sub lespede, în iarnă,
Cu ochi-adânci și umezi
Ca urmele de glonț

 hotărăști deodată, 
Cu glasul tău mai aspru
Ca fulgerul ce urcă
Mânia în Olimp,
Că zborurile-s frânte,
Miresmele - minciună
azi nu e primăvara
 maine  - anotimp.

A trai fara incetare in bucurie * Metafizica

A trai fara incetare in bucurie

"A trai fara incetare in bucurie pare ceva imposibil fiindca nu se
cunoaste structura fiintei umane. Dincolo de corpul fizic, astral
si mental, noi posedam inca trei corpuri superioare: corpurile
cauzal, budic si atmic. Aceste trei corpuri ne pun in legatura cu
lumea divina si daca reusim sa le dezvoltam, nici chiar grijile
si necazurile nu ne mai pot distruge sau intuneca ceea ce suntem
 pe cale sa traim in regiunile luminii.
De aceea, prin gandurile, sentimentele si faptele noastre, dar
si prin meditatie si rugaciune, trebuie sa ne straduim zilnic sa
pastram legatura cu lumea divina, pentru a continua sa traim in
sufletul si spiritul nostru. Iar sufletul si spiritul nostru ne
 inspira o cu totul alta modalitate de a vedea si simti lucrurile.
Atunci cand sufletul si spiritul vorbesc in noi, atatea necazuri
dispar, atatea suferinte!Iar ele se transforma chiar in liniste,
in intelepciune, in intelegerea sensului vietii."

Omraam Mikhaël Aďvanhov
Sursa:http://esoterism.ro/ro/bucurie.php

Buna, tara ,rea tocmeala

Buna,tara,rea tocmeala
de eu si eu

Căpetenii peste lumea adunată-n drum, grămadă,
Să aducă osanale sau să scuipe vreo” bravadă”,
Voi vă țineți portavocea ori la piept ,ori la picioare,
Că ajuns-a Romania-n vesnic tele-comentare. 

Băjenitu-sau supușii,numai dorul le-a rămas.
Astăzi toți “boierii” țării-s arendași ori de pripas.
Mulți acas’ își poarta crucea de la Dunăre-n Carpați,
Plini de biruri ,plini de hulă ,doar cu gândul la urmași.

Am ajuns leliță fată de ocară-n lumea toată!
Şi să-i vezi pe câte unii ce se înbulzesc să vadă,
Cum misiții ne vândut-au țara noastră pe nimic: 
Ce-au agonisit strămoșii toată viața…pe-un fișic…

Legi în țară faceți zilnic și le știți doar voi și …voi.
Noi plătim …ori vreo “scadență” , ori vreo taxă pe…noroi.
Cu-așa guvernare hâdă nu faceți nici o scofală,
Eu vă spun, să țineți minte :“buna țară ,rea tocmeală!”

Fenomene inexplicabile *Muntii Superstitie

MUNTII SUPERSTITIE

La est de Phoenix, Arizona, Statele Unite ale Americii, se gaseste un lant muntos numit Muntii Superstitie, despre care circula o multime de legende care mai de care mai surprinzatoare. Se pare ca, undeva in anii 1800, un barbat pe nume Jacob Waltz a descoperit aici o uriasa mina de aur.
Barbatul nu a dezvaluit locul decat pe patul de moarte, atunci cand i-a spus unei singure persoane drumul catre comorile acestor munti.
In ciuda numeroaselor expeditii, mina de aur nu a fost gasita niciodata. Unii spun ca spiritele oamenilor care si-au pierdut viata in cautarea aurului inca bantuie muntii.

Sursa:http://www.efemeride.ro/locuri-de-pe-terra-unde-se-intampla-fenomene-inexplicabile

Ieri,azi,maine

Ieri,azi,maine
de Craciun Stelian-Vasile

Broscuta - tup tup - pe drum topaia
masina cu roata rea o calca...
Albinele zburau spre cosul de la fabrica
si se mirau ca intra toate-n panica...

Ce bine-i s-avem mai multi presedinti-
se da gratuit si pasta de dinti
nailoanele zboara si granita n-ai
si poti zbura cu ele si pana-n Dubai!

Ce bine-i s-avem limuzine la poarta
pe drumul cu gropi senatorii se cearta
sa intre la tine sa vada...nevoi daca ai;
asa-s de cuminti... - parca-s ingeri din rai!

Si, sigur ca da, de se-ntampla ceva,
la geam daca vrei sa privesti undeva-
luneta te-ajuta si te protejeaza,
de alti presedinti permanent te vegheaza!

Norocul nostru - ne-am nascut prea grasi
pe asfaltul platit nu calcam - suntem asi,
lasam doar politistii sa calce pe el
dirijand pe la zebra un frumos decibel...

A mai murit o caprioara

A MAI MURIT O CÄ‚PRIOARÄ‚....
de Florin

moartea caprioarei !

A mai murit o căprioară-n București
Au hămesit-o șireții democrați
La cina de la Hilton de povești
Toți pleșcarii lumii adunați...
Se impune totuși o-ntrebare:
De ce vor adunații căprioare?
Ce porcii nu le sunt de-ajuns
După ce atîta s-au împuns?

Nu-i secetă, nici viscol, nici potop...
O primăvară caldă se arată
azi-atunci te-ntrebi: cu care scop
aznfulecă din căprioare la serată?
azn timpul ăsta mor copii,
Islamul își ascute iataganul,
Se roagă sârbii în Episcopii
Să cadă peste NATO uraganul !

Frumoasele din munți și din păduri
Au fost cumplit măcelărite
 Pentru a satisface burți și guri 
La sumiturile morții fripturiste!
Câtă vreme șireții plănuiesc
Moarte pentru alții,viață pentru ei
Va fi cumplit pe Globul Pământesc,
O uriașă sferă de scântei!

Cu fiecare căprioară omorâtă
Cu fiecare câine otrăvit
Lumea devine mai urâtă
azi întunericul desăvârșit...
azireți ai lumii expirați anost,
Nu vă-mpărțiți în Stalini și în Hitleri,
Nu umiliți popoare fără rost!
Rugați-vă la Sfânta Vineri
azi cel mai bine, țineți-vă de post!

Mistere din Romania. Comoara din pestera fara fund

LOCURI MISTERIOASE DIN ROMÂNIA ȘI POVEȘTILE LOR. SUNT SUTE, POATE MII, IAR CEEA CE URMEAZĂ NU RIDICĂ DECÂT UN COLȚ AL VĂLULUI CE LE ÎMBRACĂ. COMORI ȘI PEȘTERI FĂRĂ FUND, LACURI SUBTERANE ȘI LEGENDE. IATĂ CE TE AȘTEAPTĂ LA IZVERNA, PE PLATOUL CLOȘANILOR!






Mă fascinează să străbat România și să-i adun poveștile, ca să le aștern pe hârtie. Dacă ești atent, la fecare pas vei găsi ceva de ascultat, de privit, de reistorisit. Dar unele locuri mustesc de legende, ca și cum ai păși pe deasupra izvoarelor epice ale lumii, peste care Dumnezeu a presărat țărâna timpului, iar păsările au însămânțat-o cu iarba cuvintelor. Un astfel de spațiu binecuvântat este podișul carstic al Ponoarelor și tocmai acolo vreau să mergem acum, în locul de-i spune Canicea, un sat vechi, înglobat acum în satul mai mare al Izvernei. Ei, și cu Izverna asta îi o poveste și le-om zice acum, pe amândouă, împreună.

SUFLETUL SATULUI CANICEA

Să-ncep însă cu Canicea și cu biserica lui cea veche de lemn, lutuită, văruită și-acoperită cu șindriliță. Ridicată pe la începutul anilor 1800, de către Muhuță Sbârnă din Seliștea Izvernei, după dorința fiică-si, preoteasa Sara Dumitrașcu din Cloșani, se-„nrudește” cu cea (mai vechișoară) din Ponoarele ori cu cea din Costești – aiste trei părând să respecte același timp de arhitectură. E mititică și îngustă, în formă de navă și seamănă, de-o vezi doar dintr-o parte, dintre nucii și brazii de dincolo de drum, cu o căscioară de oameni bătrâni. Și tot ca o casă de oameni bătrâni, stă cu „ochii” țintiți către poartă, să vadă de se mai întorc feciorii plecați la capătul lumii, au ba. Clopotnița de lemn și draniță e mai încolo și stă-ntr-o rână. Dar e atâta pace în juru-i, că glasul cintezei din brad se aude clar și cristalin îmbrăcând satul tot în speranță.Biserica din Canicea are hramul Sfinților Voievozi și-a fost folosită cândva și ca lăcaș de cult, și ca școală pentru copiii satului din platoul Cloșanilor. Către ușa mică urcă dintotdeauna câteva trepte de piatră și de-o parte și de alta a lor, cerdacul semiînchis servea de… sală de clasă. Aci ședeau copiii pe scăunele cu trei picioare, cu tăblițele de lemn învelite în ceară pe care învățau a desena buchiile.

LOCUL ÎNVERZIT DE UNDE IZVORĂSC LEGENDELE

Despre Izverna, viceprimărița Maria Căpăstraru, profesor de istorie, îmi zicea, cu vreo câțiva ani mai în urmă că ar veni numele de la verbul latin „verno, vernare”, care înseamnă a înverzi, deci loc înverzit. O altă variantă, cu origini slave, creditează ideea că ar fi vorba despre locul de unde izvorăște acea apă care străbate satul, mai ales că și peștera (unde e sursa apei) se numește tot așa. Împrejur sunt multe toponime slave, dar se explică și prin vecinătatea cu populațiile slave de la sudul Dunării. Și tot legate de acești vecini sud-istreni sunt și unele dintre legendele locului, precum cea a comorii Serbiei, ascunsă de Prințul Milan în peștera zisă și fără fund.

Sursa:http://www.efemeride.ro/mistere-din-romania-comoara-din-pestera-fara-fund

Orasul gri

Orasul gri
de Craciun Stelian-Vasile

cand griul puse stapanire pe oras
simteam cum creste blocul peste strada
iar fufele stau coltului de straja
cum ciobanelul - ierbii pe imas.

Coloane se indreapta spre uzine
căeaua sta varsata peste bord
mi-as pune-n intersectie un cort
dar n-am capacul de canal s-o paine

si mi-ar mai trebui putin magiun
din al' de prune, cum mancam la tara
dar lasa c-o sa vina toamna iara
si voi scapa de-orasul plin de fum.

Animalica

Animalica
de Craciun Stelian-Vasile

As vrea sa fiu un porc- cat vara e de lunga-
porumbul din cosher mai sper sa imi ajunga;
sa pot sa dorm intr-una, sa manc si iar sa dorm
pana ce pantecelul mi-apare gras, diform.

Apoi in toamna rece sa ma prefac motan
sa fur carnatii rosii ce-s insirati la geam
si matzele vestale sa-mi curete blanitza
ce-acopera - vezi bine- iubita mea suvitza.

In iarna sa fiu puric, sa tzopai ne-ncetat
sub hainele prea groase si greu de lepadat,
sa-mi sting adanca sete din butoiasul plin
cu vinul cel mai dulce, cu-aroma de pelin.

Apoi, in primavara, vreau sa dispar -normal
nu-mi place dragosteala pe care dai un ban,
prin partile dorsale sa scarpin neuronul
tot chinuind ideea sezutului pe tronul
ce-adaposteste golul!

Zarca Mariei Tereza *Aiud -Cetatea mortii

Zarca Mariei Tereza
Categoria părinte: Închisori și lagăre
Categorie: Aiud - cetatea morţii

Dacă deasupra Infernului lui Dante stătea scris: "Lasciate ogni speranza voi ch'entrate!" ("Lăsaţi orice speranţă voi cei intraţi!"), deasupra intrării în această temniţă scria Închisoarea Principală Aiud.
Socotită cea mai severă din sud-estul Europei, semăna foarte bine cu cea descrisă de Dante în volumul "Infernul". Astfel, pavilionul Celular era o clădire în formă de T, cu patru nivele, fiecare având 78 de celule şi două saloane mari. În interiorul închisorii, mai era o închisoare numită Zarcă - o clădire cu parter şi etaj, totalizînd 70 de celule - ridicată din ordinul împărătesei Maria Tereza, pentru osânda bieţilor români ardeleni. De acest lucru s-a ocupat Samuel Brukenthal, guvernatorul Ardealului şi, totodată, unul dintre amanţii săi, aceeaşi persoană care a înfiinţat muzeul din Sibiu şi care îi poartă numele.
Începând din anul 1929, Zarca a fost declarată insalubră, dar nu s-a ţinut cont de acest fapt. Când am ajuns acolo, în 1950, pereţii Zărcii erau umezi până la înălţimea de 1-1,5 m şi pe alocuri mucegăiţi. Începând din vara lui 1953, în Zarcă şi cele două secţii s-au montat peste geamuri obloane de culoare albastră, iar în Celular jaluzele din lemn, de aceeaşi culoare, aşa încât să nu putem vedea în curte. Doar printre crăpături, mai zăream un mic petic de cer înspre care ne îndreptam deseori privirile şi ne simţeam un pic mai liberi. Timp de peste 200 de ani, bieţii români au umplut aceste celule de aspră pedeapsă. Acolo au făcut osândă cei mai mari oameni ai neamului românesc, profesori universitari, savanţi, foşti miniştri, oameni de cultură, politicieni şi tot acolo au murit 34 de generali vestiţi, eroi din ultimul război mondial. Nici nu bănuiam atunci că în Aiud voi executa 18 ani de temniţă grea, din care 8 ani numai în această Zarcă.
Am fost repartizat în celula 199, etaj II, pe aripa orientată înspre nord, având la oarecare depărtare Cheile Turzii. Într-un spaţiu cu o lungime de 4 m şi o lăţime de 2 m, în colţul din stânga se afla tineta de murdărie, iar în colţul din dreapta vasul cu apă. Spre marea noastră bucurie, pe duşumeaua din scândură de brad ne-am întins, de la geam spre uşă, 8 inşi. Drept saltea şi velinţă, aveam o pătură foarte veche, roasă şi ruptă.
Aşa am stat acolo timp de aproape doi ani. Masa care ni se dădea atingea între 600 şi 700 calorii zilnic, apa era raţionalizată - cam 32 linguri/om, din care beam, spălam vasele şi ne spălam mâinile şi faţa. După puţin timp, abia ne mai puteam ridica, ţinându-ne anevoios de pereţi. Coapsele ne erau roase şi pline de puroi, iar muşchii se atrofiaseră, rămânând doar pielea care ne mai acoperea oasele.
Din datele furnizate de doctorul civil Ranca, medic al închisorii Aiud (ulterior, acesta va muri în condiţii suspecte, acuzat de comunişti că ar fi protejat anumiţi deţinuţi), din septembrie 1949 şi până la sfârşitul lui august 1950, au murit de foame 625 de inşi care au fost duşi la Râpa Robilor.(Grigore Caraza - Aiud însângerat)
Sursa:http://www.fericiticeiprigoniti.net/aiud/724-zarca-mariei-tereza