Secretele razboiului psi

Psihologia, neurologia, sociologia sunt științe care au dus la modernizarea războaielor. Nu se mai duc războaie clasice. Agresiunea psihologică este un factor important în războaiele moderne care se duc, în prezent. Agresorii psihici cunosc că noi, oamenii, suntem conduși, în luarea deciziilor și în acțiuni, mai mult de creierul emoțional, 80%, decât de creierul cognitiv-rațional, 20%.
Ei vor folosi metode care să blocheze creierul cognitiv-rațional, cu ajutorul unor stimulente și tehnici bine puse la punct. În acest mod, subiectul preia o lozincă, un slogan și nu mai judecă rațional. Cel mai frecvent, manipulatorii trezesc sentimentul de furie, ură. Ei folosesc în acest scop imagini, cuvinte, sunete, simboluri. Sunt utilizați și stimuli chimici.
Unii manipulatori folosesc radiatorul psihotronic. Cu ajutorul acestuia sunt transmise mesaje scurte în subconștientul persoanei țintă. O idee de bază a manipulatorilor este aceea că o frază repetată mereu, devine realitate.
Spoturile publicitare sunt o altă formă de manipulare. Se știe că, în mod conștient, ochiul uman nu poate distinge decât 14 cadre pe minut, pe care le transmite creierului. Manipulatorii măresc frecvența de expunere a acestor cadre, până la 20 pe minut, astfel încât mesajul nu mai trece prin discernământ și merge direct în creierul emoțional.
Mesajul va fi unul imperativ pentru inconștient.
Manipularea este una dintre cele mai periculoase metode. Să ne aducem aminte de decembrie 1989. Simulatoarele utilizate de către cei de la Securitate. Erau folosite mai ales noaptea. Impactul a fost devastator. A început să se tragă haotic. Rolul pe care l-a jucat televiziunea. S-a vorbit despre un adevărat atac PSI asupra României. În Rusia, încă din 1907 a fost înființat Institutul de Psihoneurologie, condus de către Behterev, care este fondatorul teoriei modelării.
El susținea că fiecare individ poate fi influențat de la distanță, cu ajutorul diferitelor plaje hertziale, omul comportându-se ca un aparat de radio cu mai multe frecvențe. Conștient – 16-20 hz, subconștient – 7-13 hz și inconștient – 0,5-7 hz.
Specialiștii în psihotronică au stabilit că o altă tehnică posibil de aplicat pentru a determina o persoană devenită indezirabilă, să se sinucidă este sugestia de a-i inhiba reflexul de apărare. Se perturbă biocâmpul individului, i se introduce o stare de depresie acută, dar și una euforică, pentru a prinde curaj. Subconştientul nu se mai poate apăra. Manipulatorul îi transmite mesajul și subiectul îl execută imediat.
Fizicienii vorbesc despre energia psihotronică și în acest sens au dat un exemplu relevant. Se pleacă de la o hologramă. Dacă se rupe o bucată dintr-un negativ holografic și se pune sub un proiector laser, nu se va obține numai imaginea bucății rupte, ci se va observa imaginea întregii holograme. De aici, rezultă că imaginea hologramei a fost impregnată pe fiecare bucată în parte. Fiecare părticică reflectă totalitatea. La fel stau lucrurile cu o persoană care este atacată energetic.Fiecare celulă din organism se supune deciziei manipulatorului.



Atacul energetic duce la un blocaj total al energiei vitale și uneori la moarte. Cum se manifestă asupra unui subiect atacul psihotronic? Stări de agitație, mai ales noaptea, chiar și în somn. Anumite zone ale corpului degajă o temperatură ridicată, stări de panică sau emoționale.
Specialiștii susțin că o metodă de a contracara energia negativă este aceea de a așeza subiectul sub un jet de apă.
Atacul energetic nu vine numai de la mașini ultraperformante. Tot mai des, se vorbește și despre atacul energetic al unor entități care vin dintr-o altă lume sau un alt univers. În acest sens, specialiștii vorbesc despre clopotul astral. Sunetul pe care-l percepem capătă tonalități covârșitoare asupra psihicului.

Sursa:http://www.efemeride.ro/secretele-razboiului-psi

Taxa de prostie

Taxa de prostie
de Valeriu Cercel

Se vede că de-o vreme-ncoa
Ideea nu pare zurlie
Şi-n viitor se vor lua,
Prin lege, taxe pe prostie ;

Cu jalbe, şucăr, tărăboi,
Din partea celor viciaţi,
Guvernul a ajuns, la noi,
Convins că sunt discriminaţi

Toţi fumătorii îndrăciţi
Şi ăi de stau într-o beţie,
(Cu facultăţi, oameni şcoliţi)
Plătind la taxe…în prostie,

Ca dup-o viaţă, biruiţi,
Şi-n groapă dând, pân’ să-i coboare,
(Că de-aia-s cei mai sictiriţi)
Şi-o taxă de înmormântare,

Pe când, cei care dau în gropi
De proşti ce sunt, să mă iertaţi,
Chiar de…contribuie la popi,
De guvernanţi nu sunt taxaţi,

Şi…ce de taxe-ar încasa
Guvernul, cu aşa o piaţă,
De câte ori, pe cinstea mea,
Aceştia mor, de proşti, în viaţă !

Jigaritul

Jigăritul
de Claudia Minela
Dedicaţie la trei ace, în la minor de ham,ham!

el, ham!

femeie nerecunoscatoare
adica eu iti dedic poezii, iti cant la cobza pana dimineata, dansez pe jar aprins
si tu?
tu, o scorpie fara sentimente, tu nu vezi cat efort fac sa fiu bagat in seama?
o vorba colo, ca unui caine jigarit plin de mucegai si purici
o bucata de mamaliga mai veche sa ma tina in viata peste toamna si iarna
peste cateva zile se inchide marea si revin intre betoanele din capitala
vezi tu

***ea, ham, ham!***

tu, puricos lăudăros dedică ce-i al tău
nu te făli infatuos c-un vers de alt dulău.
întreaga noapte ai urlat la cobză, dar degeaba
căci dânsa nu-i făcută bre, să dai în ea cu laba

dansezi pe jar aprins spuneai, minciună, şi porţi vina
nu pentru mine jeruiai, ci pentru ea, didina
căţeaua pitbull de la colţ, roşcată şi pudrată
o haită-atârnă-n urma ei, la coada-i ridicată
doar unu-o va iubi-n boscheţi, cel mare şi puternic
nu se încurcă-n pana ei cu un căţel anemic

sunt scorpie, aşa rămân, tu, câine jigărit
mânca-te-ar puricii de tot căci iar m-ai părasit
îmi umbli vara haimana pe litoral, nu-ţi pasă
că eu sărmana zac aici, doar cu plictisu-n casă

acum sezonul s-a sfârşit, la mine vii spăşit
să-ţi dau din mămăliga mea, golane ipocrit!
mai pune-ţi pofta-n cui şi-aşteaptă, eu nu te mai iubesc
potaie, tare dor îmi e şi rău mă perpelesc
gândind la tine zi şi noapte nu poci ca să trăiesc
prindea-te-ar râia să te roadă, cu răni să te găsesc
să-ţi piară pofta de umblat şi de iubit, păgâne,
şi să trăieşti trei vieţi de-acum, pe cea mai rea, de câine.

din spania de la paris
căţeaua rea din vis
ham!
adică ave! :)))

Ierarhiile angelice descrise de Dionisie Areopagitul (Metafizica)

Ierarhiile angelice descrise de Dionisie Areopagitul

Dionisie Areopagitul este cea mai mare autoritate in domeniul angeologiei crestine. Opera sa include mai multe carti legate de lumea ingerilor dintre care: "Ierarhia celesta", "Ierarhia ecleziastica" , "Numele divine" si "Epistola". Aceste lucrari s-au bucurat de stima si admiratia majoritatii figurilor ilustre ale bisericii.
in lucrarea "Ierarhia celesta", regasim foarte multe referiri in legatura cu "beatificele ierarhii angelice prin care Tatal Ceresc a manifestat plin de generozitate lumina Sa si cu ajutorul carora noi putem sa ne elevam fiinta pana la splendoarea Sa absoluta".
Ierarhiile ceresti, mai spune Dionisie Areopagitul, participa la guvernarea intregii creatii si sunt mult mai apropiate de Principiul Divin, reflectand intr-o proportie mult mai mare vointa divina decat se produce aceasta in cazul oamenilor; intr-adevar "arile Principiului Divin se implinesc mai intai in ei si apoi prin ei ni se transmit noua, oamenilor, revelatiile superioare".
Ierarhiile ceresti sunt in numar de noua, la randul lor subimpartite in trei ordine majore, numite si triade: prima se afla cel mai aproape de Dumnezeu si cuprinde Serafimii, Heruvimii si Tronurile, cei "cu multi ochi si multe aripi". Al doilea ordin este format din Domnii, Virtuti (sau Puteri) si Stapaniri, iar cel de-al treilea ordin este format din Intaietori, Arhangheli si ingeri. Numele fiecarei inteligente ceresti indica caracteristica divina proprie ei.
Membrii ierarhiilor ceresti sunt precum niste oglinzi transparente "apte sa primeasca raza Luminii Principiului Divin, umplandu-se de splendoarea ei si raspandindu-si la randul lor stralucirea catre cei care-i urmeaza din punct de vedere ierarhic. Vorbind despre ierarhia celesta, intelegem prin aceasta o ordonare sacra, imagine a frumusetii si perfectiunii Principiului Divin, care are ca suprema functie desavarsirea propriei sale iluminari si care tinde sa asimileze, atat cat ii este permis la nivelul evolutiv la care se afla, propriul sau Principiu", devenind astfel "colaboratori ai lui Dumnezeu" si dovedind "modul in care cu ajutorul lor, pe cat este cu putinta, se desavarseste activitatea divina."

Ierarhia angelica a Serafimilor

Numele Serafimilor semnifica "aceia care ard" sau mai clar spus "aceia care purifica". Dionisie mai afirma ca: "Neobosita si continua lor miscare in cadrul Realitatii Divine, caldura, fierbinteala, clocotul acestei eterne miscari continue, stabila si ferma, care urmareste sa-i aduca pe subordonatii lor ierarhici la acelasi nivel cu ei, elevandu-le energia, facandu-i sa arda si sa se "inflacareze" pana ating o vibratie egala cu a lor, putere purificatoare de o intensitate asemanatoare cu cea a fulgerului, natura luminoasa si stralucitoare care nu se oculteaza si care nu poate fi stinsa niciodata, luminand orice obscuritate si sublimand tot ceea ce este negativ, aceasta este semnificatia numelui de Serafim."

Ierarhia angelica a Heruvimilor

Numele Heruvimilor semnifica "cunoasterea deplina" sau "efuziunea intelepciunii" . "Cat despre numele heruvimilor, aceasta reveleaza puterea lor de a cunoaste si contempla Divinitatea, capacitatea de a primi darul de lumina cel mai inalt si de a contempla demnitatea Principiului Divin in atotputerea sa originara, capacitatea lor de a se umple de intelepciune si de a comunica, fara invidie, celor din ordinul urmator, propria lor cunoastere."

Ierarhia angelica a Tronurilor

Numele Tronurilor indica vecinatatea tronului divin, fiind vorba deci de entitati foarte inalte care se afla in imediata apropiere a lui Dumnezeu si primesc in maniera directa si imediata perfectiunea si cunoasterea divina. "Cat despre numele Tronurilor, spirite foarte inalte si sublime, acesta ne arata ca ei transcend datorita puritatii lor orice inclinatii negative, ca ei aspira catre varful desavarsirii intr-un mod supraomenesc, ca se dezic ferm de orice atitudine josnica, ca stau intr-un mod ferm si neclintit in jurul Celui Preainalt, ca poarta ceea ce pogoara din Principiul Divin cu un calm de necrezut si in sfarsit ca sunt purtatorii lui Dumnezeu, deschisi sa primeasca darurile sale."

Ierarhia angelica a Domniilor

A doua ierarhie a fiintelor ingeresti cuprinde Domniile, Virtutile sau Puterile si Stapanirile, nume care ne reveleaza caracteristicile lor. "Eu cred", spune Dionisie, "ca numele revelator al sfintelor Domnii ne arata capacitatea lor de elevare, care niciodata nu este diminuata, fiind libera de orice compromis; ele nu coboara, nu raspund niciodata unei realitati dizarmonioase si tiranice, sunt deasupra oricarei aservitati degradante, intra cat mai mult posibil in comuniune cu Principiul Divin."

Ierarhia angelica a Virtutilor

"Numele sfintelor Virtuti semnifica curaj in toate activitatile, un curaj care nu oboseste niciodata sa cumuleze Lumina Principiului Divin si care este intens si ferm orientat spre a-L reflecta pe Dumnezeu in fiinta lor."

Ierarhia angelica a Stapanirilor

"Cat despre numele sfintelor Stapaniri aceasta arata egalitatea in grad cu Domniile si cu Virtutile, abilitatea de a acumula daruri divine, puteri supraomenesti."

Ierarhia angelica a Intaietorilor

A treia ierarhie cereasca cuprinde Intaietori, Arhangheli si ingeri. Dionisie spune: "Numele Intaietorilor indica un caracter divin suveran si o putere de comanda, care este in perfecta consonanta cu puterile suverane; ei se modeleaza dupa acelasi Principiu Unic, izvor al tuturor principiilor; ei, cu ajutorul bunei coordonari a ierarhiilor suverane, exprima acest principiu ca Principiu ordonator suveran."

Ierarhia angelica a Arhanghelilor

"Sfantul ordin al Arhanghelilor, prin pozitia sa centrala in ierarhie este legata in mod egal atat de sfintii Intaietori cat si de ingeri." Arhanghelii "primesc pe scara ierarhica Lumina Principiului Divin prin intermediul ordinelor primare si le transmit plini de bunatate
ingerilor, care la randul lor ni le manifesta noua, ca raspuns la sfintele atitudini ale celor care devin iluminati de Divin."

Ierarhia angelica a ingerilor

"Cu ingerii", spune Dionisie Areopagitul, " se incheie si se completeaza ordinele Fiintelor ceresti, pentru ca ingerii, ultimele dintre entitatile ceresti, poseda caracterul de mesageri si sunt cei mai apropiati de noi; de aceea, mai mult lor decat celorlalti li se potriveste numele de ingeri, deoarece sarcina lor este aceea de a se ocupa de tot ceea ce este manifestat si mai mult, de lucrurile din lumea aceasta.
Rezumand in final indatoririle si rolul ierarhiilor ceresti, Dionisie Areopagitul afirma ca "Inteligentele ceresti sunt toate revelatoare si mesagere a ceea ce le precede. Cele mai elevate sunt animate direct de Dumnezeu, in timp ce celelalte, fiecare dupa fortele lor sunt sub tutela entitatilor animate de Dumnezeu."
Dionisie acorda atentie si numarului Inteligentelor ceresti si legat de aceasta scrie: "Dupa parerea mea, mai este un lucru care merita o reflexie profunda: traditia Loghia-ei spune despre ingeri ca sunt "mii de milioane" si "zece mii de miriade" – repetand si multiplicand pentru aceasta numerele cele mai mari pe care noi le folosim, cu intentia de a vedea clar, ca ordinele entitatilor ceresti sunt pentru noi incalculabile. Multe sunt, intr-adevar, fericirile manifestate de Inteligentele supraomenesti, mult superioare capacitatii noastre limitate de a numara, definite desavarsit numai de gandul lor si de cunoasterea lor cereasca, supraomeneasca, daruita lor de Principiul Divin omniscient, Izvor al intelepciunii, Principiu Suveran, Cauza Creatoare, Putere care cuprinde si imbratiseaza toate fiintele."

(extras din « ingerii », de Paola Giovetti)
Sursa:http://esoterism.ro/ro/ierarhiiangel.php

Defecte masculine

Defecte masculine
de Valeriu Cercel

Puteam să cred c-am un defect
Precum lunaticii, de pildă,
Când fui luat în mod direct
Din pat, în zori, de o Clotildă

Ce am dansat-o, zise ea,
Asear’, la bal, apţiguit,
Şoptindu-i că aş fi lulea,
De ochii ei, îndragostit,

Ca, după ce-am adus-o-acas’,
(Nevastă-mea fi’nd la Ghimpaţi)
Şi-mi confirmă, după un ceas,
C-aş fi un as între bărbaţi,

Să-mi reproşeze,-apoi, că eu,
Plin de sudori, am adormit
Şi-aş fi vorbit prin somn, mereu,
Până ce zorii s-au ivit :

“Ce caţi cucoană-n casa mea,
Ia-ţi papuceii imediat,
Dispari că intru în belea,
Cum de-ai ajuns la mine-n pat” !?...

Vă-nchipuiţi cum m-am simţit,
Şi înjosit, şi ruşinat,
S-aud că-n somn aş fi vorbit,
Cum dumneaei…s-a şifonat,

Numai că eu, manierat,
Cum sunt cu doamnele, un domn,
Cu tact, drăguţ, i-am explicat :
“Eu…nu vorbesc prin somn” !

DESCOPERI NAZISTE ÎN TIBET: VAJRA, MAŞINĂRIA ZEILOR ŞI AGARTA, PARADISUL DIN INTERIORUL TERREI

În 1925, o echipă de specialişti ruşi a fost trimisă în Tibet pentru a căuta răspunsul mai multor întrebări cu privire la originea omului şi misterele care se ascund în interiorul Terrei. Expediţia a fost condusă de Yakov Bliumkin şi rezultatele au fost unele de-a dreptul fascinante, atât pentru acele vremuri, cât şi pentru zilele noastre.
Informaţiile au fost culese cu o acurateţe ieşită din comun şi au fost adunate într-un raport care îi poartă numele fostului agent special Bliumkin. Interesant este faptul că Bliumkin le-a oferit naziştilor aceste informaţii, motiv pentru care a fost executat în 1929. În acest fel, naziştii au putut ajunge în Tibet şi au descoperit numeroase secrete ale zeilor referitoare la puritatea raselor sau la teoria pământului gol.
Naziştii l-au trimis pe Savel’ev pentru a culege cât mai multe informaţii sacre din Tibet şi eventual pentru a descoperi intrarea în Agarta, locul minunat care se ascunde în interiorul planetei noastre. La 10 ianuarie 1939, Savel’ev aducea în Germania cele mai importante secrete din Tibet şi astfel o nouă era în dezvoltarea spirituală, pe care o căuta Hitler, se profila.
Iniţial s-a vorbit despre o tehnologie impresionantă deţinută de o civilizaţie antică. Aceasta a reuşit construirea unei maşinării capabile să decupeze bucăţi imense de piatră şi să se transporte în orice loc de pe Terra ca şi cum orice lege a fizicii era în totalitate ignorată. Această maşinărie a fost numită “Vajra” şi atunci când era nevoie se transforma într-o armă extrem de puternică, capabilă de distrugere în masă.
Un alt punct interesant, specificat în rapoartele misiunilor naziste din Tibet se referă la puritatea rasei umane şi la controlul biologic. Controlul persoanelor se poate realiza prin identificarea mirosului. Fiecare om deţine un miros specific, care poate să fie stocat. Atunci când se doreşte manipularea unei persoane, acestui miros i se induc anumite proprietăţi şi astfel comportamentul persoanei respective este corectat în funcţie de necesităţi. Specialistul german Werner Girke a fost cel care a s-a ocupat de acest segment şi a realizat numeroase descoperiri fantastice, care au fost ţinute la secret.
O altă descoperire şocantă se referă la tărâmul din interiorul planetei. Conform învăţăturilor sacre acest tărâm există şi doar cei aleşi pot ajunge acolo. Pe Terra se află două porţi, una în Tibet şi cealaltă la Polul Sud. În acest fel se explică şi interesul lui Hitler cu privire la Antarctica.



Pentru a pătrunde în Agarta, aşa fiind numit ţinutul misterios, este nevoie de numeroase atribuite spirituale. Atunci când un om atinge nivelul dorit poate ajunge în interiorul planetei şi poate să descopere un ţinut de vis, asemănat chiar cu paradisul. Acest ţinut este încălzit de un soare mai mic şi este propice pentru o viaţă de calitate. Apa, verdeaţa, cât şi pacea sunt doar câteva dintre caracteristicile Agartei.

Pentru că poarta din Tibet nu a fost nici măcar găsită de nazişti, a fost organizată o expediţie de proporţii în ANtarctica. Hitler a trimis peste 1000 de persoane, la bordul navei “SCHWAB ENLAND”, pentru a descoperi intrarea spre interiorul Pământului. Oficial, aceasta nu a fost niciodată găsită, dar cu toate acestea există numeroase speculaţii care indică faptul că Hitler ar fi intrat în posesia a numeroase informaţii cu privire la Agarta. Acestea nu au fost descoperite niciodată şi au fost îngropate odată cu încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Sursa:http://www.efemeride.ro/descoperi-naziste-in-tibet-vajra-masinaria-zeilor-si-agarta-paradisul-din-interiorul-terrei

Scrisoare catre nasu'

Scrisoare catre nasu'
de Valeriu Cercel

Îţi scriu, măi naşule,-o scrisoare,
Cum rar îţi scriu, doar că acum
Sunt framântat de o-ntrebare
Ce nu-i găsesc răspuns nicicum,

Şi aş dori, c-aşa-i corect,
Să aflu de la dumneata,
Pe naşa, eu, cât o respect,
S-ontreb, nu m-aş încumeta ;

Aveţi şi-acum, pe scurt îţi spui,
Pendula aia,-n dormitor,
Pe un perete prinsă-n cui,
De mi-a plăcut pe vremi să mor,

Iar voi, c-atâta mi-am dorit,
Oameni atenţi şi plini de har,
La nuntă, ştii, ne-aţi oferit
Una identică în dar,

Din tei, cadran fosforescent,
C-am pus-o tot în dormitor,
Şi-un gong ce bate,-aşa strident,
Sculând şi morţii-ntr-un picior,

Numai că eu nu-s şucărit,
Doar Mărioara uneori,
Când peste noapte sunt trezit
De gong, mai mult de patru ori,

Ca să descopăr, consternat,
După ‘j-de ani de căsnicie…
Pendula, care azi a stat,
Mergea, de fapt, cu baterie !

D-aia vrusei să ştiu ceva,
Că…n-am probleme cu Măria…
Pendula ce o ai matà…
Tot naşa-i schimbă bateria ?

Puterea magica a increderii (Metafizica)

Puterea magica a increderii
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Banuielile, neincrederea, indoiala sunt forte distructive. Eu nu spun ca nu trebuie sa fiti niciodata neincrezatori sau sa aveti indoieli, nu, orbirea nu este un sfat. Dar vreau sa va atrag atentia asupra fortelor negative pe care fiinta umana le declanseaza si le proiecteaza la randul sau, intretinand in ea neincrederea si banuiala.
Cand banuiti pe cineva, fara a va da seama, il impingeti sa faca ceea ce banuiti. Un sot, de exemplu, o banuieste pe sotia sa ca a fost in bratele unuia sau altuia si o acuza ca a fost infidela. In realitate, nu este adevarat, ea protesteaza, se justifica, dar degeaba, sotul este de o gelozie maladiva si o interogheaza fara incetare asupra celui mai mic gest, ii face scene. Ce se petrece dupa un timp? Aceasta femeie, care a vrut sa ramana fidela sotului ei, ajunge sa-l insele si ea este prima care se mira, nu intelege cum a ajuns sa fie antrenata sa comita un adulter. Este foarte simplu: sotul ei a impins-o: da, prin acuzatiile sale, el a creat conditii favorabile, a sugestionat-o in planul astral, si saraca, a sfarsit prin a comite acest lucru. Cu toate acestea, ea era cinstita, voia sa reziste... Atunci vedeti cum acesti nefericiti soti provoaca chiar caderea propriilor lor sotii! Si este la fel pentru un barbat care, fortat sa asculte reprosurile sotiei lui ca o inseala, sfarseste prin a o face. Doar este necesar ca cuvintele sa corespunda realitatii! Cate tragedii si drame au ca origine indoiala, banuielile si lipsa de incredere!
Deci, femeile, barbatii sunt creatorii inconstienti ai binelui si raului. De ce este atat de greu sa inteleaga aceasta lege psihologica si magica? Si asta nu este totul. Cum v-am spus de mai multe ori, trebuie sa tinem cont de faptul ca fiinta umana poseda doua naturi: o natura superioara si o natura inferioara, si efectele pe care le produceti asupra unei fiinte depind deci de fortele pe care le treziti in una sau alta din aceste doua naturi. Atunci cand nu incetati sa emiteti banuieli asupra cuiva, va legati de natura sa inferioara, si nu numai ca o intariti, dar primiti de la ea curenti, si, intr-o zi, veti avea aceleasi defecte si slabiciuni ca si cel asupra caruia ati fost pornit. Daca va ocupati continuu de defectele altora, deschideti in voi insiva o poarta pentru a le lasa sa intre si prin aceasta maniera de a actiona va intarziati propria evolutie.
Cand nu aveti in cap decat viciile si crimele oamenilor, atrageti toate entitatile rele care sunt acolo, la adversarul vostru, vecinul vostru, sau la membrii familiei voastre; atunci sa nu va mirati daca intr-o zi va veti simti degradat. Este un fenomen magic, este foarte simplu. Si contrariul este valabil, de asemenea. Daca va veti decide sa nu va mai ganditi la defectele cuiva, ci sa va legati de virtutile sale, de spiritul sau, fie ca o stie, fie ca nu, se vor stabili legaturi si curenti intre el si voi, si intr-o zi veti ajunge sa aveti calitatile sale. Cand vom cunoaste aceasta lege mare a schimburilor, a osmozei, a fuziunii, vom intelege ca trebuie sa incetam sa ne legam de slabiciunile altora, si din contra, va trebui sa cautam fiinte foarte evoluate pentru a avea schimburi cu ele. Astfel lucreaza cei ce sunt inteligenti. Ceilalti, care sunt biete creaturi slabe, mizerabile, stupide, nu se inversuneaza decat asupra defectelor altora, asupra urateniei altora, fara a sti ce ii asteapta.
Trebuie sa incetati sa mai traiti cu indoieli, banuieli. Va imaginati ca eu traiesc cu indoieli? Nu, de la inceput eu lucrez cu certitudine si incredere, le dau credit oamenilor. Eu stiu ca multi oameni sunt handicapati pentru ca destinul li se impotriveste, dar stiu ca, daca le dau un mic capital, simbolic vorbind, ei vor putea sa-si deschida un mic butic si sa castige atati bani incat sa-mi dea dupa aceea inapoi acest capital, iar apoi vor putea chiar sa-i ajute pe altii. Deci, si ei vor putea sa le dea credit altora pentru ca sa se poata redresa si iesi din dificultati. Daca Dumnezeu nu ar da credite oamenilor, nici unul dintre ei nu ar putea subzista. Si eu, ma straduiesc sa actionez ca si Dumnezeu. Multi oameni au venit dupa mine, eu vedeam ca sunt doar bieti oameni cumsecade, dar le-am acordat incredere; unii au lucrat, au invatat, si acum imi dau inapoi din ceea ce le-am dat. Daca nu le-as fi dat credit, bietii de ei, s-ar fi chinuit etern.
Fara incredere, nimic nu poate sa mearga. Chiar cand mergeti cu masina voastra, sunteti obligati sa aveti incredere in toti ceilalti conducatori care sunt pe sosea. Daca va ganditi fara incetare: “O, acesta nu stie sa conduca! Acesta ma va lovi!...” veti fi tulburat si voi veti fi cei care va veti arunca peste ei. Increderea este absolut necesara pentru ca totul sa functioneze. Daca voi credeti ca, atunci cand privesc anumite persoane, eu nu vad slabiciunile care sunt acolo, marcate pe fetele lor, va inselati! Sa presupunem insa ca eu nu am nici intuitie nici clarviziune, ca nu am studiat figzionomia si nu va voi spune ceea ce vad. De altfel, nu o spun niciodata, acestea le tin pentru mine. Eu dau credit la toata lumea, acesta este secretul meu. Gratie acestei increderi, am reusit sa fac ceva. Dar nimeni nu vrea sa ma imite. Nu vreti sa intelegeti ca increderea trezeste tot ceea ce este divin la altii.
Cand aveti incredere in cineva, chiar daca este betiv, vicios, slab, aceasta incredere pe care o manifestati il impinge sa se amelioreze pentru a va arata ca nu v-ati inselat asupra nobletii sale. Chiar si un criminal caruia ii aratati incredere va reusi sa se transforme. Increderea dezarmeaza fiintele, dar voi nu vreti sa-i studiati puterea. Evident, din timp in timp, din cauza increderii voastre, veti avea cateva surprize... Sunt riscurile meseriei! Dar in comparatie cu lucrurile bune pe care le-ati primit, nu merita pentru acestea sa nu aveti incredere. Intr-o lada de pere sau fructe sunt totdeauna cateva care sunt stricate, si pentru aceasta merita sa aruncam toata lada? Printre cei carora le-am aratat incredere, sunt unii care mi-au facut mult rau. Da, dar sunt si mai multi care sunt aici pentru a-mi reda increderea insutit.
Toti cei care nu au inteles rolul magic al increderii sunt prudenti, inchisi, rezervati, banuitori, si trec ca inteligenti. Evident, nimeni nu-i va musca, poate, dar nimeni nu-i va iubi. Atunci, nu merita sa fii putin muscat, impuns, dar pentru a avea in final intreaga lume de partea ta? Poate ca unii nu vor fi la inaltimea increderii voastre si va vor trada... Cui o sa-i spuneti? Dar, sub pretextul ca unii oameni sunt slabi, egoisti, necinstiti, ingrati, trebuie sa-i dispretuim si sa-i respingem, pe toti ceilalti, definitiv? Ei nu, nu este o filozofie buna.
Daca oamenii ar cunoaste legile magice, in ciuda nenorocirilor, in ciuda accidentelor, in ciuda rautatilor si tradarilor, ei ar continua sa aiba incredere, sa-i lumineze pe altii, sa-i ajute, sa le deschida comorile intregii naturi. Pentru ca, intr-o zi, toate creaturile care le-au facut rau vor plange cu lacrimi amare dandu-si seama ca erau pe cale sa masacreze pe cel mai mare binefacator al lor. Da, atunci cand se vor vedea cat de josnice au fost, nu vor mai sti unde sa se ascunda pentru a plange. Cand am inteles acestea, am ales increderea, dragostea si rabdarea, iar pe toti acei care nu se gandesc decat cum sa-mi sape mormantul incec sa-i suport si continui sa le dau tot ceea ce am mai bun.
In realitate, nu exista o fiinta mai cruda decat un Initiat, pentru ca el a gasit cea mai teribila razbunare. El isi spune: “Toti ceilalti se razbuna cu critici, acuzatii, arme, dar acestea nu sunt eficace. Nu te razbuni cu adevarat pe inamicii tai cautand sa le faci rau, ci continuand sa-i luminezi, sa-i hranesti, pentru ca intr-o zi, cand vor intelege ca au fost marsavi si ingrati, nu vor mai sti cum sa se scuze si sa-si repare greselile.”
Eu am decis o data pentru totdeauna sa nu ma ocup de ceea ce fac oamenii. Ma gandesc ca altii, cei ce i-au trimis pe pamant au stiut ce trebuie facut cu ei. Eu nu sunt un judecator si imi fac numai treaba mea. Voi, daca vreti, ocupati-va de tot ceea ce este inferior si negativ in altii, si veti vedea rezultatele! In acest timp, eu ma ocup de fiinta voastra superioara, de Divinitatea care este in voi: vreau sa o eliberez, sa o hranesc si astfel voi castiga intr-o zi intreg Cerul. Da, am o intreaga stiinta in cap. Daca nu o aveam, as fi facut si eu la fel ca toata lumea. Dar gratie cunostintelor mele, gratie acestei lumini pe care mi-a dat-o Dumnezeu, incerc sa beneficiez de tot ce exista mai minunat. De ce nu v-ati decide sa faceti ca mine?

Sursa:http://esoterism.ro/ro/putereincredere.php

A cazut guvernul!

A cazut guvernul !
de Valeriu Cercel

A picat, mai ieri, guvernul,
Tărăboi ca niciodat’ !
Parcă,-n Parlament, infernul,
Sediu’ şi l-a mutat,

Plânsete, madam Placintă
S-a trezit, chiar, la spital,
Toţi se-nghesuie să mintă
Într-un sumbru recital,

Alţii-n hol, pe coridor,
Disperaţi, ieşiţi din minţi,
Ţin de scaunele lor
De-au rămas şi fără dinţi…

Marketul e la pământ,
Leul e deja gunoi,
Dividendele-s în vânt
La cârnaţii de Pleşcoi,

Numa’ ţuica se mai vinde,
Şi-aia din economii
Ce-s făcute la merinde
Şi de pe la farmacii,

Iar la casa de nebuni,
Nu mai e loc de zevzeci,
Şi, nici vorbă, pe bani buni,
Să mai iei un loc de veci !…

Însă azi, cum au picat,
Po(a)nta, ce e foarte tare,
Deputaţi, oameni de stat,
Au picat toţi în picioare !

Leana, Crin, marele Boc
Şi Roberta, evident,
Fac dezbateri plini de foc
În acelaşi Parlament,

Hotărând ca să repare
Toate ce nu s-au făcut,
Găsind ca soluţionare…
Să mai facă-un împrumut !

Cele mai terifiante locuri despre care nimeni nu are curaj să vorbească

În seria misterelor neelucidate se află și multe zone terestre care par bântuite de un blestem. Locuri din care oamenii dispar fără urmă, teritorii populate de ființe stranii sau lovite de destine dramatice. Între ele, se află câteva insule ale căror enigme sunt vii și astăzi.

Insula Barsa Kelmes, o poartă între două lumi

În Asia Centrală, între Kazahstan și Uzbekistan, se întinde Marea Aral sau Marea Ostroavelor, care odată adăpostea 1500 de insulițe.
Cea mai mare dintre ele este Barsa Kelmes dar și cea mai enigmatică. Insula nu mai este locuită de nimeni de foarte mult timp.
În limba kazahă numele ei se traduce prin insula dispăruților, pentru că toți cei care s-au aventurat în inima ei au dispărut.
Deasupra ei apare o ceață stranie. Sate întregi au fost înghițite de această pâclă care, ca o umbră a morții, pare să-și pândească victimele.
Locuitorii dimprejurul insulei sunt convinși că acolo se găsește o poartă între lumi, o poartă a timpului. Se spune că prin această poartă apar adesea în plan real, ființe enigmatice care astăzi nu mai există, păsări cu aripi mari, cu dinți și cioc ascuțit, monştri ai apelor, creaturi ciudate care seamănă cu dinozaurii erei mezozoice. Aici, ceasurile nu mai funcționează, o oră transformându-se într-o zi.
În secolul al XIII lea, în timpul marilor cuceriri ale imperiului mongol, pe această insulă se retrăgea populația din cale acestor hoarde. Când reveneau în locurile de baștină, constatau că erau mai bătrâni cu ani și nu cu luni de zile, cât stătuseră în realitate, pe această insulă.
Insula le înghițise cu lăcomie zeci de ani. În anii 50 insula a început să fie locuită și datorită faptului că temperaturile pe timpul iernii erau mai ridicate. La sfârșitul iernii, populația care se retrăsese pe insulă nu a mai revenit pe continent. Rudele acestora au pornit în căutarea lor. O echipă a rămas la țărmul insulei, iar cealaltă a pornit în interiorul insulei, în căutarea dispăruților. Neîntorcându-se la țărm cea de-a doua echipă, au fost alertate autoritățile.
Acestea au trimis un avion într-un zbor de recunoaștere. Piloții au văzut ceața groasă care acoperea ostrovul. Deasupra pâclei zburau niște obiecte ovale care intrau și ieșeau din ceață. Acele ceasornicelor au început să se miște haotic iar motoarele avionului s-au oprit, pilotul fiind obligat să aterizeze pe insulă.
Discurile luminoase au stat nemișcate, monitorizând echipajul minute în șir.
Autoritățile au trimis în interiorul insulei câini special dresați, pentru a descoperi persoanele dispărute. Aceștia nu s-au mai întors. Autoritățile au luat decizia de a trimite un tanc, închis ermetic, iar pe caroserie au așezat mai multe aparate de măsurat.
Tanchistul a fost instruit să nu iasă din tanc și să mențină în permanență legătura radio cu cei rămași la țărm. Mai mult, tancul a fost legat cu un cablu metalic pentru a împiedica dispariția acestuia. Tancul a înaintat o bucată de vreme, tanchistul raporta ceea ce vede până când transmisia s-a întrerupt. Cei de la țărm au tras tancul spre țărm și au constatat că acesta era acoperit cu un strat gros care semăna cu gheața. Când au deschis tancul au constatat că tanchistul dispăruse.
Mostre din gheață au fost duse la Moscova pentru a fi cercetate și s-a ajuns la concluzia că particulele sunt de origine necunoscută.
Vadim Cernobrov, cercetător rus, vorbește despre faptul că pe insulă ar fi amplasată o bază a extratereştrilor, iar pâcla este un scut de protecție a acesteia. În prezent insula este nelocuită, iar autoritățile au interzis accesul.


Insula Envaitenet

Insula se află în Kenya, în traducere însemnând fără de întoarcere. În nopțile cu lună plină se aud urlete înfiorătoare. Pietrele se deplasează dintr-un loc în altul, lăsând urme vizibile ale deplasării lor. În unele zone ramurile copacilor se împletesc atât de des încât omul nu poate pătrunde. Localnicii povestesc că noaptea apar niște ciudățenii înalte de peste doi metri, înfricoșătoare. Cei care le-au văzut își pierd conștiința subit, zăcând așa minute în șir.
Oamenii mor în condiții ciudate iar copiii dispar fără urmă. Marinarii au raportat că în zona respectivă au observat niște obiecte zburătoare care ies din apă cu o viteză colosală. Specialiștii explică aceste fenomene prin faptul că lacul de pe insulă este de origine vulcanică și gazele pe care le degajă provoacă viziuni. Cum rămâne însă cu dispariția populației de pe insulă?

Saint Simon – ostrovul blestemat

Așezată în nord-vestul Spaniei, pe această insulă s-au petrecut evenimente nefaste, nenorociri. Se spune că ostrovul a fost blestemat de un preot și de atunci se întâmplă fenomene greu de explicat. Din cauza acestor nenorociri, insula nu este locuită. Se spune că insula este un tărâm al morții, un teritoriu blestemat.



În anul 1830, aici a fost construit un lazaret pentru bolnavii de lepră. Din cauza faptului că insula era prea mică pentru numărul mare de persoane bolnave de lepră, a fost construit un pod care a unit această insulă cu cea mai apropiată insulă, numită San Anton. Plajele insulei deveniseră loc pentru aruncarea cadavrelor, înflorise comerțul cu carne umană iar tâlhăriile erau la ordinea zilei.
Odată cu începerea Războiului civil din Spania, insula a devenit loc de detenție pentru deținuții politici. În august 1950, o navă care avea la bord militari de elită franchiști, nu și-a mai atins niciodată destinația. Din cauza curenților puternici nava s-a scufundat. Acestea au fost ultimele suflete pe care blestemul insulei le înghiţea.
Printr-un ordin al autorităților, teritoriul a fost evacuat. Insula este pustie și în zilele noastre.
Sursa:http://www.efemeride.ro/cele-mai-terifiante-locuri-despre-care-nimeni-nu-are-curaj-sa-vorbeasca

La TV

La TV
de Ioan Gelu Crisan


Chior de somn trec printre oameni,
parcă-am fi nebuni cu toţii,
prin guverne latră hoţii,
iar noi stăm ca nişte fameni!

Curge jegul pe ecrane,
în picaj se duce P.I.B.-ul,
Oana este ca un pitbull,
ne-am umplut de Zăvorane!

De Pamele şi Pamfile,
sânii lor cât polobocul
ne ocupă-n creier locul,
nu citim nici două file.

Azi au explodat trei mine,
ce plictisitor e totul,
Cristi Brancu bagă botul,
ca să ştim, cine cu cine.

A trecut ca vântul anul
de când ne-au tăiat salarii,
foametea e scrisă-n arii,
se măsoară cu “Dubanul”.

Asta-i hora armoniei,
se întinde-n toată ţara,
iar din “State” urlă Hara,
la „Cântarea României”.

„Sticla” a ajuns icoană,
ea le face şi desface;
îmbrăcaţi la patru ace,
Bahmuţeanca şi Prigoană.

Vor să ia pe bani gunoiul,
dar el fuge în partide,
ţara stă în două bride,
la TV curge puroiul.

Realizarea Sinelui (Metafizica)

Ramana Maharishi

Realizarea Sinelui - Ramana Maharishi

Discipolul: Cum poti obtine Realizarea Sinelui?

Maestrul: Realizarea Sinelui nu este un lucru care trebuie sa fie obtinut. El este deja in noi. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa eliminam ideea „eu nu L-am realizat”. Linistea si pacea inseamna Realizarea Sinelui. Nu exista nici un moment in care Sinele sa nu fie prezent. Atat timp cat mai exista indoieli sau avem sentimentul ca nu L-am realizat, trebuie sa facem eforturi sustinute pentru a elimina complet aceste ganduri. Ele sunt datorate faptului ca realizam o confuzie intre Sine si ceea ce nu este Sinele. Atunci cand aceasta din urma dispare, Sinele ramane singur. Pentru a-I face loc, este suficient sa elimini din mintea ta aglomeratia. Nu este nevoie sa aduci spatiul necesar luandu-l din alta parte.

Discipolul: Deoarece Realizarea nu este posibila fara Vasanakshaya (anihilarea Vasanas-urilor – tendintelor, latente psihice ce provoaca aparitia dorintelor), cum ar trebui sa realizez aceasta stare in care Vasanas-urile sunt efectiv distruse?

Maestrul: Sunteti in aceasta stare chiar in acest moment.
Discipolul: Aceasta semnifica faptul ca, cufundandu-ma in Sine, Vasanas-urile vor fi distruse pe masura ce ele se prezinta?
Maestrul: Ele se distrug prin ele insele daca veti ramane in starea naturala a cufundarii in Sine.

Discipolul: Cum pot obtine Realizarea Sinelui?

Maestrul: Nu este vorba de a obtine Sinele. Daca ar fi fost ceva care ar fi trebuit cucerit, acest lucru ar fi insemnat ca el nu se gaseste deja aici, acum si de-a pururi. Prin urmare, el nu este permanent. Merita sa depunem atatea eforturi pentru ceva care nu dureaza? De aceea eu spun ca Sinele nu se cucereste. Sunteti Sinele, sunteti deja Acela. in realitate va ignorati starea naturala de preafericire. Aceasta ignoranta va domina si pune un voal peste Sinele pur care este beatitudine. Eforturile voastre trebuie in mod unic dirijate catre eliminarea acestui voal care este identificarea Sinelui cu corpul, cu mentalul, etc. Ignoranta trebuie sa dispara pentru a lasa loc Sinelui. Realizarea este accesibila tuturor. Ea nu face nici o diferenta intre aspiranti. Singurele obstacole provin din indoielile referitoare la capacitatile voastre si din convingerea ca trebuie sa spuneti „eu nu am realizat”. Trebuie sa eliminati in intregime aceste obstacole.

Discipolul: Ce se intampla in starea de Samadhi? Mai subzista gandirea in aceasta stare?

Maestrul: Doar Shamadhi ne permite sa descoperim adevarul. Gandurile arunca un voal asupra Realitatii pe care, de aceea, este imposibil sa o atingem in intregime in alte stari decat aceea de Samadhi. in Samadhi nu mai supravietuieste decat un singur si unic sentiment: „Eu sunt” care exclude orice alt gand. „Eu sunt” inseamna „a ramane mereu in pace”.
Discipolul: Ce trebuie sa fac .pentru a obtine din nou starea de Samadhi si pentru a regasi Pacea pe care o simt aici?
Maestrul: Experienta prezenta este datorata influentei ambiantei in care sunteti integrat aici. Regasiti aceeasi stare atunci cand sunteti departe? Aceasta este, pentru moment, o stare tranzitorie, iar practica este indispensabila pentru ca ea sa devina permanenta.

Discipolul: Exista momente in care stralucesc bruste lumini pe fondul unei constiinte al carei centru este la exteriorul eu-lui obisnuit si care pare sa cuprinda totalitatea. in mod independent de orice concept filosofic, cum ma sfatuiti sa actionez pentru a obtine, mentine si accentua aceste mult prea rare iluminari? Abhyasa (practica spirituala) pentru atingerea unor asemenea experiente implica in mod obligatoriu retragerea (izolarea)?

Maestrul: La exterior… Cine traieste experienta unui exterior si a unui interior? Ele sunt concomitente in existenta subiectului si a obiectului. Dar, cine din nou, este constient de acestea din urma? Dupa un examen profund veti descoperii ca ele n-au fost niciodata decat unul singur: subiectul. Cautati atunci cine poate fi acest subiect unic. Aceasta analiza va sfarsi prin a va conduce catre pura constiinta, dincolo de subiect. Ceea ce numiti „eul obisnuit” este mentalul. Stramtele limitari cuprind acest mental in timp ce constiinta pura este dincolo de orice limitare. Putem ajunge la ea printr-o cautare de felul celei pe care eu deja am mentionat-o.

A obtine - Sinele este mereu acolo. N-aveti decat un singur lucru de facut, acela de a elimina valul care il ascunde.

A mentine - Sinele, din momentul in care a fost realizat, devine experienta noastra directa si imediata.

Retragerea - A ramane in Sine inseamna singuratate. Nimic nu este strain Sinelui. Retragerea implica trecerea intr-un loc sau dintr-o stare in alta. Dar nici una nici alta nu pot fi exterioare Sinelui. Totul este Sine; retragerea este imposibila pentru ca este de neconceput.

Abhyasa - inseamna a nu lasa sa vina in minte nimic care sa perturbe pacea inerenta a Sinelui. Dar, sunteti mereu in aceasta stare naturala, fie ca practicati sau nu Abhyasa. A ramane asa cum sunteti, fara intrebari si indoieli, aceasta va este starea naturala.

Discipolul: atunci cand este traita starea de Samadhi, pot fi obtinute in acelasi timp si Siddhis-urile?

Maestrul: Pentru a manifeste Siddhis-urile trebuie ca alte persoane sa le recunoasca. Orice persoana care isi arata astfel (fara discernamant) puterile sale, nu poate fi un Jnani (eliberat) Prin urmare, Siddhis-urile nu merita nici macar umbra unui gand. Jnana (cunoasterea ultima), trebuie sa fie unicul scop al cautarii voastre.

Discipolul: Realizarea mea ii ajuta pe ceilalti?

Maestrul: Da, acesta este serviciul cel mai mare pe care puteti sa li-l faceti. Cel care a descoperit mari adevaruri a ajuns in profunzimile tacute ale Sinelui. Dar nu exista nici un „altul’ care trebuie sa-l ajute. Fiinta realizata vede doar Sinele, precum aurarul nu este atent decat la aurul bijuteriilor ornate cu pietre pretioase care i se dau pentru evaluare. Atunci cand va identificati cu corpul, sunteti de asemenea in mod fatal constient de nume si forme. Dar atunci cand transcendeti corpul, dispare, de asemenea, si ideea de „ceilalti.” Fiinta Realizata vede ca lumea nu difera de ea insasi.

Discipolul: Nu ar fi preferabil ca sfintii (fiintele realizate) sa traiasca in prezenta celorlalti?

Maestrul: Pentru ei nu exista „altul” langa care sa poata trai. Sinele este unica realitate.

Discipolul: dar nu trebuie sa incerc sa ajut lumea care sufera?
Maestrul: Forta care va creat, a creat de asemenea si lumea. Daca ea are grija de voi, ea poate tot atat de bine sa aiba grija si de lume. Deoarece Dumnezeu a creat lumea, este treaba Lui sa se ocupe de ea, nu a dumneavoastra .

Discipolul: Si datoria noastra de patrioti?

Maestrul: datoria voastra consta in A FI si nu in a fi ceva sau altceva. "Eu sunt cel care sunt" – iata esenta intregului adevar. Metoda poate fi rezumata la fraza: "A ramane in Pace". Si ce semnifica pacea? Ea vrea sa spuna „Distruge natura ta inferioara”, deoarece fiecare nume si fiecare forma sunt o cauza de tulburare a pacii. „Eu–Eu” este Sinele. „Eu sunt aceasta” este ego-ul. Atunci cand „Eu-l” ramane singur si unic, el este Sinele. Atunci cand se uita pe sine si spune „Eu sunt acesta sau acela, eu sunt ca acesta sau acela”, atunci este ego-ul.

Discipolul: Atunci cine este Dumnezeu?

Maestrul: Sinele este Dumnezeu. Sentimentul „Eu sunt” este Dumnezeu. Daca Dumnezeu ar fi exterior Sinelui, ar fi existat un Dumnezeu lipsit de Sine, si un Sine lipsit de Dumnezeu, ceea ce este absurd. Tot ceea ce este necesar pentru Realizarea Sinelui este de A FI iMPACAT. Ce poate fi mai usor? De aceea Atma–Vidya este calea cea mai usor de urmat.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/realizaresinema.php

Locuri bantuite din Bucuresti

Fantoma lui Eliade din “Casa sângelui negru” Pe strada Mântuleasa, la numărul 33, a locuit Mircea Eliade. Din 1948 această casă nu a mai fost locuită şi a fost numită “Casa sângelui negru”. Umbla zvonul că fantoma lui Eliade nu a părăsit niciodată casa, alte legende spun că tocmai casa bântuită l-a inspirat pe acesta să scrie nuvelele sale fantastice. Circulă vorba că de la poarta de la intrare se aude un susur dubios, iar în unele dimineţi rămân pete întunecate, ca de sânge, în locul de unde provine sunetul. Vecinii confirmă că locul este bântuit de o fantomă, numită “Bocănitoarea”, care a fost o prostituată, ucisă acolo în secolul 19.

Anca, fantoma din Casa Poporului

Paznicii de noapte de la Casa Poporului, în prezent numită Palatul Parlamentului, povestesc despre fantome care ar fi apărut în urmă cu zece ani şi care colindă noaptea coridoarele măreţe, fluierând, rupând sigilii şi declanşând sistemele de alarmă. Una dintre aceste fantome a fost botezată ”Anca” şi ar apărea ca o tânără într-o rochie de vară, cerând în permanenţă ajutorul paznicilor.

Misterul de la muzeul Foișorului de Foc

Mulţi dintre vizitatorii muzeului Foişorul de Foc au raportat senzaţii de durere şi apăsare în piept, combinate cu o frică inexplicabilă. Şi aici există o legendă. Se spune că o femeie a căzut pe scă¬rile turnului şi a murit în timp ce că¬uta dovada infidelităţii soţului ei, care era paznic de noapte la Foişor. Fantoma ei mai bântuie locul, iar, în unele nopţi, un fel de foc viu iese pe ferestrele Foişorului, plutind deasupra Bucureştiului. Pe lângă toate acestea, se mai spune că în fiecare zi de 9 a lunii în curs, la ora 11.30 noaptea, când un pompier ar fi murit acolo prin combustie spontană, locul este străbătut de lumini stranii. Clădirea UNATC, bântuită de fantoma actorului Octavian Cotescu Despre clădirea UNATC “I. L. Caragiale”, actuala facultate de teatru şi cinematografie, se spune că ar fi bântuită de fantoma actorului Octavian Cotescu, care închide şi deschide uşi şi ferestre şi bântuie vechiul lift care acum este stricat. Clădirea mai găzduieşte şi fantoma unei fete tinere, îmbrăcată în alb, care apare în baia studentelor de la etajul trei.

Orfelinatul bântuit de pe Strada Franceză

Istoria nescrisă a Centrului Vechi şi-a rezervat şi un „capitol‟ şi pentru „sufletele chinuite‟ din întunecatele cotloane ale caselor de pe Strada Franceză. Un astfel de loc bântuit se află chiar la numerele 13 şi 14. Cunoscătorii locului vorbesc despre nici mai mult, nici mai puţin de 203 de spirite de copii care ar bântui această casă. Legenda spune că aici a fost un orfelinat unde erau aduşi copii ai străzii, de patronul casei, Stavrache Hagi-Orman, un om de o răutate pură. Copiii erau ţinuţi nemâncaţi până la epuizare, iar gazda se desfăta cu ţipetele lor de foame. Mulţi dintre cei care trec pe lângă această casă cu obloanele trase de zeci de ani, povestesc cum, după miezul nopţii, încă se mai aud vocile ascuţite ale micuţilor care strigă „Vrem apă! Apă!‟

Teatrul de Vară din Parcul Bazilescu

Parcul a purtat pe vremuri numele lui Nicolae Bălcescu şi se află în partea de Nord-Vest a Capitalei în cartierul Bucureştii Noi. De la o suprafaţă de 120 de hectare cât avea la inaugurare, în prezent acesta a ajuns să aibă doar 13 hectare. În interiorul parcului a fost ridicat un Teatru de Vară care în prezent, din motive mai puţin cunoscute, zace în paragină. Cu toate că locul este abandonat, amatorii de paranormal susţin că noaptea s-ar auzi dintre coloanele clădirii sunete stridente şi tusea uscată a unui bărbat, care ar face pielea de găina pâna şi celor cu nervi de oţel. Pe internet circulă zvonul că teatrul ar fi bântuit chiar de stafia juristului Bazilescu, cel care a donat terenul pe care a fost ridicat parcul. În prezent există o pagină dedicată acestui loc unde se caută persoane interesate de o expediţie către acest loc pentru a găsi dovezi cu privire la aceste zvonuri.


Școala Centrală

Școala Centrală, înfiinţată în 1851, a funcţionat de-a lungul vremii sub mai multe denumiri, între care şi Pensionatul Domnesc de Fete. Iniţial, instituţia a fost dedicată educaţiei, de multe ori cazonă, a tinerelor aparţinând elitei bucureştene. Se spune că acestea erau închise în clădire şi trebuiau să suporte severitatea cadrelor didactite. De aici şi majoritatea relatărilor despre evenimente stranii, legende şi unele experienţe personale care au umplut internetul de-al lungul timpului. Poveştile sunt halucinante: uşi care se deschid şi se închid singure, mirosuri ciudate, zgomote stranii, zone reci şi levitaţia unor obiecte. Una dintre istorisiri face referire la internatul instituţiei despre care se spune că ar fi şi el ar fi bântuit: „Era noapte şi am auzit că cineva forţa uşa. Crezând ca e un hoţ m-am îndreptat înspre uşa însă nu am zărit nimic ieşit din comun. Când să mă întorc în pat am zărit cu colţul ochiului o umbră…”, se arată într-una dintre relatări. Se mai spune că Școala Centrală este împânzită de camere secrete dar şi de incinte dezafectate cu uşile parcă zidite în grabă. Nici subsolul clădirii nu este ferit de speculaţii macabre. Dincolo de sunetele ciudate care s-ar auzit de sub clădire se spune că subsolul ar reprezenta de fapt capătul unui tunel.

Balta Vrăjitoarelor

Balta, de câţiva zeci de metri pătraţi, este situată undeva în Pădurea Boldu-Creţeasca, în Nord-Estul Capitalei la ieşirea spre Ștefăneşti . Poveştile stranii despre acest loc par ca încep din secolul XV, pentru că acolo se zice că a murit decapitat Vlad Tepeş, trădat de boierii din Țara Românească. De-al lungul timpului relatările ciudate s-au ţinut lanţ iar multe dintre acestea sunt uluitoare. Se spune ca după cutremurul din 1977 mai multe basculante cu moloz au fost descarcăte în baltă, cu scopul de a o astupa. În câteva săptămâni resturile de beton şi cărămidă din clădirile maturate de seism au fost inghiţite de apă, nemaigăsindu-se nimic. De altfel, bătrânii de prin partea locului vorbesc că de multe ori femeile însărcinate care nu-şi doreau copilul se duceau la baltă, se scăldau, şi scăpau de sarcină. Până şi animalele ar fi speriate de acest loc: n-ar exista nicio broască sau vreo vietate care să trăiască în baltă iar animalele nu beau apă de acolo. Dincolo de speculaţii şi legende, pe malul bălţii, vrăjitoarele din Capitala dar si din localitatile limitrofe se strang în fiecare an de Sânziene, Sf. Gheorghe şi Sf. Andrei pentru a-şi practica ritualurile magice. Ele spun că din generaţie în generaţie şi-au tras puterea de la această baltă, reprezentând practic o iniţiere în artele oculte.



Hotelul Cişmigiu

În Centrul Bucureştiului, la Universitate, la o aruncătură de băţ de beraria Gambrinus, construită de I.L.Caragiale, a fost ridicat Hotel Palace care s-a numit mai târziu Hotel Cişmigiu. Imobilul a fost construit la începutul perioadei interbelice, perioada de glorie a Capitalei, astfel că a ocupat rapid un loc în fruntea modernismului românesc. În 1948 este confiscat de comunişti şi exploatat la maximum datorită localizării ultra-centrale. Din aceasta cauză îmbunătăţirile şi reparaţiile necesare au fost amânate până în 1970, când grandiosul Hotel Cişmigiu a fost închis definitiv. Dupa căderea comunismului, în 1990, hotelul a ajuns în proprietatea Academiei de Teatru şi Film şi a fost transformat în cămin pentru studenţi. De aici începe povestea cu stafii a locului Într-o zi de iarnă, într-un week-end, când mai toţi studenţii erau plecaţi, o tânără moare în clădire în urma unui accident tragic. În faţa liftului, ea nu a văzut din cauza întunericului că în spatele uşilor deschise era hău şi nicidecum o cabină. A călcat în gol şi s-a prabuşit în puţul liftului. A murit după mult timp de agonie şi ţipete disperate. Trei ore a strigat după ajutor, zăcând într-o baltă de sânge, ca în cele din urmă să-şi dea duhul. De atunci s-au ţinut lanţ apariţiile misteriose şi zgomotele inexplicabile, spun amatorii de paranormal, pe holurile şi-n garsonierele Hotelului Cişmigiu. De altfel, şi în versurile piesei omonime a formaţiei Vama Veche se face referire la moartea tinerei.

Mănăstirea Chiajna

Viaţa mănăstirii începe undeva în secolul XVIII, în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti. Zidurie groase, care o făceau impunătoare în comparaţie cu alte edificii similare, i-ar adus însă ghinion, pentru că turcii ar fi confundat-o cu o cetate şi ar fi asaltat-o. Mai mult, unele izvoare istorice ar arata că între zidurile acesteia a murit, măcinat de ciumă, însuşi Mitropolitul Țării Românesti, Cozma. Oamenii locului ar avea şi o explicaţie pentru trecutul negru al mănăstirii: pământul împreună cu lăcaşul nu au apucat să fie sfinţite niciodată. Tocmai din aceste cauze mănăstirea ar fi fost abandonată iar clopotul aruncat în Dâmboviţa. Cu toate acestea, amatorii de paranormal susţin ca el încă se mai aude bătând în nopţile cu lună plină, lucru demonstrat, se pare, şi de câteva înregistrări audio cărora li s-a pierdut urma. Mai mult, se spune că pe unul din zidurile de lângă intrare se poate zări chipul unei domniţe frumoase. Mulţi spun că ar fi vorba despre fiica Doamnei Chiajna, Ancuţa, ucisa din ordinul mamei sale, căreia îi încălcase porunca, măritându-se cu alesul inimii ei. Pe lângă toate acestea în zona ar mai fi avut loc câteva crime şi numeroase dispariţii misterioase. Mai mult, mănăstirea Chiajna a facut subiectul şi unui scurt-metraj realizat de câţiva studenţi la Facultatea de Regie.
2012en

Sursa:http://www.efemeride.ro/locuri-bantuite-din-bucuresti

Hai sictir!

Hai sictir!
de Anton Ra

- Hai sictir! Dospi-te-ar soarta!
i-a strigat cu ochii reci
după ce-și închise poarta.
- Pe aici să nu mai treci!

Însă ea, cucoană mare
printre regi și cerșitori
îi suflă în lumânare
și-l găsiră mort în zori.

- Vai de tine, biet copile!
Ai crezut că poți scăpa?
Cand pe ghem nu mai sunt zile
„Hai sictir” îți spune Ea.

Ilie presedinte

 Ilie presedinte
de Ardeiu Crinutu Nicolae

Oameni ai acestei ţări
O să facem mari schimbări
S-aducem în Românie
O nouă democraţie


N-o să fim legaţi de glie
Nu vom mai pleca o mie
Şi ca preşedinte,fie
Bunul meu motan,Ilie


Burta lui e mult mai mică
Decât a celor precedenţi
Îl hrănim c-o fripturică
Proaspăt adusă de la nemţi


El o să fie mult mai blând
Toată ziua în paturi stând
Chiar dacă-i tot pe interes
Noi vom avea mare succes


N-o să tremurăm de frică
Dacă-i dăm o plăcinţică
Nu visaţi la stele-n frunte
Votaţi Ilie,preşedinte!

Compasiunea (Metafizica)

Compasiunea

"Compasiunea inseamna,in fond,sa accepti greselile oamenilor,slabiciun ile lor,sa nu astepti ca ei sa se comporte precum zeii.Aceasta pretentie este o cruzime,pentru ca ei nu vor fi capabili sa se comporte ca niste zei,iar apoi vor decadea atat in ochii tai,cat si in proprii lor ochi.Nu vor mai avea respect de sine. I ai schilodit in mod periculos, stirbindu le demnitatea.
Unul dintre lucrurile de baza ale compasiunii este sa daruiesti oamenlor demnitatea ,sa i faci pe toti constienti de faptul ca ceea ce s a petrecut cu tine se poate si cu ei;ca nimeni nu ste un caz fara speranta,nimeni nu este vrednic,iar iluminarea nu este ceva care se merita,ci chiar natura ta. Dar aceste cuvinte trebuie sa se faca auzite de la o persoana iluminata ,doar atunci pot induce incredere.Daca vin de la un invatat neiluminat,vorbele nu pot da nastere increderii.Cuvantul rostit de omul iluminat incepe sa respire ,incepe sa aiba propria inima care bate.El prinde viata,merge direct catre inima ta-nu este doar o gimnastica intelectuala.
Cu invatatii,este altceva.Ei nu sunt siguri de ceea ce sustin ei insisi,de lucrurile despre care scriu.Traiesc in aceeasi nesiguranta ca si tine.Buddha Gautam reprezinta unul dintre punctele de referinta din evolutia constiintei; contributia sa este imensa ,incomensurabila. Iar din contributia lui ,ideea de compasiune este cea mai importanta.Dar trebuie sa ai in minte faptul ca ,daca simti compasiune,nu inseamna ca te ai inaltat mai mult;daca uiti asta,vei strica totul.Vei tansforma intreaga lucrare in ceva egoist.Adu ti aminte sa nu umilesti persoana de langa tine cu compasiunea ta;altfel,nu vei simti compasiune-in spatele cuvintelor,te vei bucura de umilinta pe care i o vei aduce.Trebuie sa intelegi ce inseamna compasiunea, ca este dragostea ajunsa la maturitate.. ...............
Dar ai grija sa nu sprijini niciodata ceva care lucreaza impotriva compasiunii. Gelozia,concuren ta,lupta pentru dominatie-toate acestea se impotrivesc compasiunii. Si iti vei da seama imediat de acest lucru,caci compasiunea ta va incepe sa sovaie.Iti poti otravi compasiune cu lucruri stupide,carenu iti aduc nimic in afar de anxietate,chin, lupta,si pura risipire a unei vieti extraordinar de pretioase.O istorioara frumoasa pentru tine:Paddy a ajuns acasa cu o ora mai devreme de obicei si a gasit o pe sotia lui goala pe pat.
Cand a intrebat o de ce sta in felul acesta,ea a raspuns:-protestez pentru ca nu am nici o haina frumoasa pe care sa o imbrac.Atunci Paddy a deschis usa dulapuli,spunand:-dar ai destule.priveste aici.Uite o rochie galbena,una rosie,o rochie inflorata,un costum cu pantaloni... salut,Billy! Si a continuat:o rochie verde...Aceasta este compasiunea! Este compasiune fata de sotia sa,si compasiune pentru amantul sotiei.Nici vorba de gelozie,nici lupta,un simplu:"Salut, Billy!ce mai faci?"si a continuat.Nici macar nu intreaba:"Ce cauti in dulapul meu?".Nici jigniri aduse sotiei..."

Osho
Sursa:http://esoterism.ro/ro/compasiunea.php

Cugetare

Cugetare
de Valeriu Cercel


“Gătesc în fiecare zi
Câte-un meniu original,
Şi tot eu spăl, săptămânal
Şi rufe, oale, farfurii,

Iar de călcat, nu mai vorbesc !
De ani sunt experimentat,
Prin casă mătur, fac curat,
Şi prafu-l şterg cât m-odihnesc,

Că, am şi eu televizor
Şi…câte-un meci poate-aş vedea,
Dac-o femeie aş avea,
Precum au alţii-n casa lor”

…………………………

Aşa gândesc unii bărbaţi
Într-un rătăcitor moment,
Uitând, o clipă, evident,
Că sunt de-o viaţă însuraţi !

Cele mai importante mistere ale umanitatii

ȘAMANII SAU PUTEREA DE A VINDECA PRIN TRANSĂ

Practicile șamanismului au început încă din perioada primitivă. Șamanul era pentru trib preot, teolog, magician, doctor și consilier al căpeteniei războinice. Acești șamani erau văzuți drept persoane care se ocupau cu divinația.
Erau considerați vrăjitori deoarece cunoșteau diferite tehnici magice și vraci pentru că practicau medicina empirică, adesea inseparabilă de dansul cu rotire amețitoare până la prăbușirea în extaz.

Nedespărțit de tobă, instrument principal în ceremoniile rituale, folosind autohipnoza ori chiar anumite calități native paranormale. El comunică cu spiritele și divinitățile. Șamanii sunt intermediari între oameni și lume spiritelor. Funcțiile șamanului sunt exorcismul, vindecarea bolilor, ghicirea viitorului, relația cu spiritele.

COMBUSTIA SPONTANĂ

Acest fenomen se află în topul celor mai neplăcute fenomene ale paranormalului.Pentru cel la care se manifestă produce moartea, iar pentru cei din jur un șoc puternic. Combustia spontană constă în aprinderea interioară a corpului omenesc.
Un caz celebru s-a petrecut în Florida, în 1951. Mary Hardy Reeser, în vârstă de 67 de ani, care locuia cu chirie într-o casă, nu a mai răspuns proprietarei la ușă. Imaginea era terifiantă, corpul era în întregime ars, mobila era acoperită cu funingine iar pereții plini de ulei.
Obiectele din casă erau lichefiate. Dosarul a fost închis, considerându-se un accident. Rămâne întrebarea cum de nu a ars întreg apartamentul, dacă pentru a carboniza un cadavru temperatura trebuie să ajungă la 2000 de grade Celsius?

IMUNITATEA LA FOC

Atunci când vorbim de foc, ajungem la efectul Leidenfrost. Acesta s-ar traduce în felul următor. Când un lichid intră în contact cu o suprafață mult mai fierbinte decât punctul de fierbere al lichidului respectiv, între cele două elemente se formează un strat de vapori care funcționează ca un izolator, blocând fierberea restului de lichid. În același timp, lichidul plutește peste stratul de vapori. Același efect ne protejează când stingem o lumânare cu degetele umede. Însă dacă mulți dintre noi avem parte de asemenea experimente doar câteva secunde, există și oameni cu abilități extraordinare, care pot ține cărbuni încinși în mâna sa fără să aibă urme de arsuri.

BIOELECTRICITATEA

În secolul al XIX lea s-au înregistrat primele cazuri de oameni încărcați electric, care prin simpla lor prezență au un efect ciudat asupra obiectelor din jur. Unii dintre ei nu pot trăi în preajma unor dispozitive care emit o încărcătură magnetică sau electrică puternică. Au fost cazuri în care unii oameni aprind un bec ținut în mână.
Cum se explică un astfel de fenomen? Prezența, atât în citoplasma oricărei celule, cât și în fluidele extracelulare, a numeroase tipuri de atomi și molecule ionizate, deci încărcate electric și faptul că activitatea metabolică menține diferențe de concentrații ale acestor ioni, fac ca fenomenele electrice să fie proprii tuturor celulelor.

BIOLUMINISCENȚA

Sunt oameni capabili să emită lumină. De obicei doar cei bolnavi ajung în acest stadiu.
Un exemplu în acest sens este Ana Morano, diagnosticată cu astm, care emitea o lumină albastră în dreptul pieptului, pe durata spitalizării și numai când dormea.

LEVITAȚIA

În prezent, acest fenomen este întâlnit în numere de magie. Primele mărturii asupra levitației apar în zona Indiei și a Tibetului, în jurul anului 527 î.e.n. Se spune despre fondatorul budismului zen, Bodhidharma, care a vizitat o mănăstire tibetană a shaolinilor pentru a-i învăța pe aceștia cum să își folosească energia pentru a obține levitația. Această practică îi era atribuită atât lui Budha, cât și mentorului acestuia, Sammat, despre care se spune că ar putea să stea în aer câteva ore.
Practica levitației nu s-a pierdut între călugării din zona Asiei, secretele ei fiind cunoscute și împărtășite în cercuri închise.
Cel mai cunoscut zburător din secolul al XIX lea a fost Daniel Douglas Hewm. El reușea să stea în stare de levitație de câte ori dorea.

PERCEPȚIA EXTRASENZORIALĂ – ESP

ESP reprezintă abilitatea unui individ de a recepționa informația fără a folosi cele cinci simțuri. Mai este numit al șaselea simț.
Experimentul Ganzfeld este o tehnică folosită în parapsihologie pentru a afla dacă o persoană este capabilă de percepție extrasenzorială. Experimentul pare că a fost experimentat încă din antichitate. Adepții lui Pitagora trăiau în peșteri întunecate pentru a primi înțelepciune prin viziunile lor.
De asemenea, oamenii de știință care au ajuns la Polul Nord și care erau expuși numeroase zile doar peisajului arctic, au raportat stări de modificare a conștiinței. În fapt, ceea ce se întâmplă este rezultatul amplificării activității neuronale în căutarea stimulării senzoriale.



PROFEȚIE

Cel mai concludent exemplu este cel al lui Nostradamus. A scris 900 de catrene, 70% dintre prezicerile sale s-au adeverit. Nostradamus vorbeşte și despre al Treilea Război Mondial, care va dura 27 de ani, menționând și despre venirea antihristului din Orientul Mijlociu. Se prezice că războiul va începe după moartea ultimului Papă, Benedict, care va fi asasinat de către antihrist, în Orientul Mijlociu.

CHIRURGII CARE SE FOLOSESC DE PUTEREA MINȚII

Există medici care pot scoate tumori sau organe cu propriile mâini. Aceștia sunt întâlniți în Brazilia și Philipine. Pacienților le este recomandat că gândurile negative pe care le au atunci când se gândesc la boală, nu fac decât să agraveze situația. Cu alte cuvinte, sunt ajutați să formeze o legătură între minte, trup și spirit, pentru a atinge un echilibru.
Sursa:http://www.efemeride.ro/cele-mai-importante-mistere-ale-umanitatii

Fragmente din cartea Conversatii cu Dumnezeu-Un dialog neobisnuit (Metafizica)

Fragmente din cartea Conversatii cu Dumnezeu - Un dialog neobisnuit
de Neale Donald Walsch

Episodul 3:

- Sub ce forma sau infatisare ai vrea sa apar?
- Sub forma sau infatisarea pe care o ai Tu cu adevarat.
- Aceasta ar fi imposibil, deoarece Eu nu am o forma sau infatisare pe care tu sa le poti intelege. As putea adopta o forma sau o infatisare pe care tu le-ai putea intelege, dar atunci toata lumea ar presupune ca ceea ce ei vad este unica forma sau infatisare a lui Dumnezeu, mai degraba decat una din multele forme sau infatisari ale lui Dumnezeu.
Oamenii cred ca Eu sunt ceea ce ei vad, mai degraba decat ceea ce ei nu vad. Dar Eu sunt Marele Nevazut, nu felul in care apar Eu intr-un anumit moment. Ca sa zic asa, Eu sunt ceea ce Eu nu sunt. Eu vin din aceasta stare de Eu nu sunt si la ea Ma intorc intotdeauna. Totusi, cand Eu apar intr-o anumita forma sau alta - o forma in care Eu cred ca oamenii Ma pot intelege, ei Imi atribuie aceea forma pentru totdeauna. Daca as aparea altor oameni in orice alta forma, primii ar spune ca nu am fost Eu, pentru ca acum nu arat la fel si nici nu spun aceleasi lucruri, asa incat, cum as putea fi Eu?
Vezi deci ca nu conteaza in ce forma sau in ce mod Ma arat - orice mod as alege si orice forma as lua, nici una nu ar fi de necontestat.
- Ce regula elementara aplica Dumnezeu pentru a decide?
- Daca tu crezi ca Dumnezeu este cel care creeaza si care decide toate lucrurile in viata ta, gresesti. Dumnezeu este observator, nu creator.
Si Dumnezeu e gata sa te ajute sa-ti traiesti viata, dar nu in modul in care te-ai asteptat tu.
Functia lui Dumnezeu nu este sa faca sau sa desfaca circumstantele sau conditiile vietii tale.
Dumnezeu te-a creat pe tine dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ti-a dat-o. Dumnezeu a creat procesul vietii si viata insasi asa cum o cunosti. Totusi, Dumnezeu si-a dat liberul arbitru sa dispui cum vrei de viata ta.
In acest sens, ceea ce vrei tu pentru tine este ceea ce vrea Dumnezeu pentru tine.
Tu iti traiesti viata asa cum vrei sa o traiesti;
Eu nu am nici o preferinta.
Aceasta este marea amagire pe care ti-ai asumat-o: ca lui Dumnezeu Ii pasa, intr-un fel sau altul, de ceea ce faci tu.
Mie nu-Mi pasa de ceea ce faci tu si tie ti-e greu sa auzi aceasta.
Dar, iti pasa tie de ce fac copii tai atunci cand ii trimiti afara sa se joace? E o chestiune de mare importanta pentru tine daca joaca leapsa, v-ati ascunselea sau mima? Nu, nu este, pentru ca tu stii ca ei sunt in perfecta siguranta. I-ai asezat intr-un loc pe care-l consideri prietenos si absolut in regula. Bineinteles ca speri intotdeauna ca nu se vor rani.
Iar daca se intampla, esti mereu prezent sa le sari in ajutor, sa-i oblojesti, sa-i faci sa se simta iarasi in siguranta, sa fie iar fericiti, sa mearga iarasi la joaca si data viitoare. Si nici data viitoare nu-ti va pasa daca joaca v-ati ascunselea sau mima. Le vei spune, desigur, care jocuri sunt periculoase. Dar nu poti sa-ti opresti copiii de la a face lucruri periculoase. Nu intotdeauna. Nu pentru totdeauna. Nu in fiecare clipa de acum si pana ia moarte.
Parintii intelepti stiu aceasta.
- Totusi, parintii nu inceteaza sa-si faca griji in ceea ce priveste consecintele.
- Totusi, lui Dumnezeu, intr-un anumit sens, nu-l pasa nici macar de rezultate. Nu de rezultatul suprem.
Aceasta, pentru ca rezultatul suprem este sigur.
Si aici este a doua mare amagire a omului: ca exista dubii asupra rezultatului vietii. Acest dubiu asupra rezultatului suprem este cel care a creat cel mai mare dusman al vostru: frica.
Pentru ca aveti dubii in privinta rezultatului, atunci trebuie ca aveti dubii asupra Creatorului - trebuie sa va indoiti de Dumnezeu.
Si daca va indoiti de Dumnezeu, atunci, obligatoriu, traiti in frica si vinovatie toata viata.
Daca va indoiti asupra intentiilor lui Dumnezeu - si asupra
capacitatii lui Dumnezeu de a produce acest rezultat suprem - atunci cum va puteti relaxa vreodata? Cum va puteti gasi cu adevarat pacea?
Totusi, Dumnezeu are o putere totala de a potrivi intentiile cu
rezultatele. Voi nu puteti si nu vreti sa credeti in aceasta (chiar daca pretindeti ca Dumnezeu este atotputernic) si astfel trebuie sa va creati in imaginatie o putere egala cu Dumnezeu, pentru ca sa puteti gasi un mod de a contracara vointa lui Dumnezeu.
Si, astfel, ati creat in mitologia voastra fiinta numita „diavol".
Ati imaginat un Dumnezeu in razboi cu aceasta fiinta, (crezand ca Dumnezeu rezolva problemele la fel ca voi). In cele din urma, v-ati imaginat chiar ca Dumnezeu ar putea pierde acest razboi.
Toate acestea neaga tot ceea ce spuneti voi ca stiti despre Dumnezeu, dar nu conteaza. Va traiti iluzia voastra si, astfel, va traiti frica - si toate acestea din decizia de a va indoi de Dumnezeu.
Dar daca ati lua o noua decizie? Care ar fi atunci rezultatul? Adevar va spun Eu voua: ati trai asa cum a trait Buddha. Cum a trait Iisus.
Cum a trait fiecare sfant pe care I-ati venerat vreodata.
Este in natura oamenilor sa iubeasca - apoi sa distruga, apoi sa iubeasca din nou - ceea ce ei pretuiesc cel mai mult.
- Dar de ce? De ce facem noi asta?
- Toate actiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele doua emotii - frica sau dragostea.
Exista, intr-adevar, numai doua emotii - numai doua cuvinte in
limbajul sufletului.
Acestea sunt capetele opuse ale marii polaritati pe care Eu am creat-o cand am produs universul si lumea voastra, asa cum o stiti astazi.
Acestea sunt cele doua puncte - Alfa si Omega - care permit existenta sistemului pe care voi il numiti „relativitate" . Fara aceste doua puncte, fara aceste doua notiuni, nu ar putea sa existe nici o alta idee.Fiecare gand omenesc, fiecare actiune umana se bazeaza fie pe dragoste, fie pe frica.
Nu exista nici o alta motivatie umana si toate celelalte idei deriva din acestea doua. Ele sunt, pur si simplu, versiuni diferite -aspecte diversificate ale aceleiasi teme.
Gandeste-te profund la ce ti-am spus si vei vedea ca este adevarat.
Acesta este ceea ce Eu am numit Gandul care Sponsorizeaza. Este fie un gand de dragoste, fie unul de frica. Este gandul din spatele gandului din spatele gandului. Este primul gand. Este prima forta.
Este energia primara care conduce locomotiva experientei umane.Si iata modul in care comportamentul uman produce o experienta repetata dupa o experienta repetata; este intotdeauna motivul pentru care oamenii iubesc, apoi distrug, apoi iubesc din nou: intotdeauna exista aceasta trecere de la o emotie la alta. Dragostea sponsorizeaza
frica, sponsorizeaza dragostea, sponsorizeaza frica ......
Iar motivul se afla in prima minciuna – minciuna pe care o consideri ca adevarul despre Dumnezeu - ca nu poti avea incredere in Dumnezeu;
ca nu poti sa te bazezi pe dragostea lui Dumnezeu; ca Dumnezeu te accepta in mod conditionat; ca, astfel, exista dubii asupra
rezultatului suprem. Pentru ca, daca nu poti sa te bazezi pe faptul ca dragostea lui Dumnezeu este intotdeauna prezenta, atunci pe a cui dragoste te poti baza? Daca Dumnezeu da inapoi atunci cand tu nu te comporti cum trebuie, n-o sa faca la fel si simpli muritori?...
Si, astfel, in momentul in care tu fagaduiesti dragostea cea mai inalta, iti recunosti, de fapt, cea mai mare frica.
Pentru ca, primul lucru care te ingrijoreaza dupa ce spui „te iubesc" este daca ti se va raspunde la fel. Si, daca ti se raspunde la fel, incepi imediat sa-ti faci griji ca vei pierde dragostea pe care abia ai gasit-o. Si, astfel, orice actiune devine o reactie - aparare impotriva pierderii - asa cum incepi sa te aperi impotriva pierderii lui Dumnezeu.
Totusi, daca ai stii Cine Esti - ca tu esti cea mai minunata, mai deosebita, mai splendida fiinta pe care Dumnezeu a creat-o vreodata, nu ti-ar fi niciodata frica. Pentru ca, cine ar putea respinge o astfel de maretie?

Sursa:http://esoterism.ro/ro/fragmente2.php

Descoperirea secolului XX

Descoperirea secolul XX
de Valeriu Cercel

Au apărut în astă lume, însă pretenţii eu nu am,
Şi nu îmi arde nici de glume, invenţii mii, la kilogram,
Dintr-o greşeală, accident, aiurea, sau cum vrei s-o iei,
De milioane, evident, mişcând planeta-n jurul ei,
Cum ar fi tocul la pantofi, ceasul de mână bărbătesc,
Şi-apoi, pireul de cartofi…de tirbuşon, nu mai vorbesc !
Dar una, în particular, şi-o recunoaşte orice snob,
A transformat în mod barbar, instinctul masculin pe glob :

Era prin secolul trecut, lâng-un cătun sub Pirinei,
O mirişte şi, la păscut, vacuţe mândre şi viţei,
Iar undeva, pe un imaş, se profila masiv, Cordell,
Un taur foc de naravaş, cum se vedea dupa şeptel,
Încât nici Jean, stăpanul său, n-avea nimic de obiectat
Despre Cordell, că n-ar fi rău, făcându-şi treaba regulat,
Având program săptămânal cu fiecare,-n mod expres,
De şapte ori, profesional, să fie sigur de succes ;

Numai că dup’ un timp, parol, pe cât era el de activ
Cu tot haremul din ocol, a devenit mai slectiv ! …
Se arăta a fi bărbat, când o codană îi pica,
De necrezut, numai o dat’, şi-a doua zi o refuza !
O mirosea strâmbând din bot, se comporta ca şi un bou,
Din ce motiv ?...mare netot ! avea dorinţi de ceva nou,
Nici cu Marìe, cu Fifi chiar, ce uger, nene, şold rotund !
De îl făcea şi pe-un măgar să treacă iazul pe la fund,
Nu a mai vrut a doua zi, privind la ele ca un chior,

Că Jean, aproape-a-nnebuni, îl pregătea de abator,
Şi-abia-nspre prânz când termină un kil jumate de Martell,
Ajunse de se lumină, găsind problema lui Cordell :
Jivina, cu instinct bovin, nu se uita la ce-i frumos,
Adulmecând locul divin, recunoştea după miros (!)
Aşa că Jean s-a scărpinat, descoperind fără de chin,
Soluţia de-anihilat instinctul lui Cordell, bovin :
Din briantină, flori de tei, piparcă verde, busuioc,
Lavandă, mentă, stanjenei, le-a pus tocate la un loc,
Le-a învîrtit, le-a tot frecat, în sticla care s-a golit,
Umplând cu ce a strecurat, satisfăcut, pompa de flit,

Şi-apoi, luă el pe Janette, cea mai nasoală din ocol,
Bălţată, şuie, şi discret, cu pompa, ca la protocol,
A primenit-o, jovial, prin parţi ştiute doar de el,
Unde era esenţial pentru năsucul lui Cordell,
Şi-a prezentat-o în pătul, unde Cordell tot fredona
Un pai în gură de sătul, să vadă ce s-o întâmpla…
Ei bine, prea detailat de-aş povesti nu are rost,
Un pic doar ce-a adulmecat, nici lanţ, nici poartă n-au mai fost !
Şi-o lună au făcut duet, pân’ ce Cordell s-a răcorit,
Având, ca rezultat, Janette, un viteluş tac-su leit ;

Aşa că Jean, văcar, pilit, fără de şcoală, doctorat,
Nici el nu şi-a închipuit pe-atunci ce treabă-a inventat !
Până ce s-a convins, cum spui, având, setoasă, berechet,
Madam Forêt, jumatea lui, testând produsul în secret,
Ştiind de leacul lui Cordell, pe care Jean l-a născocit
Şi mai ştia, în paralel, şi-unde era pompa de flit…
Dar, numai după cîţiva ani, când Jean, subit, a sucombat,
Fiind cu gândul şi la bani, madam Forêt la patentat,
Însă problemă ce-a avut, cu patentatul, când s-a dus,
Că n-a putut şi n-a ştiut cum să numească-acest produs,
Noroc a fost că-n mintea ei, nici vorbă google, internet !
Un clinchet vag de clopoţei i-a amintit-o pe Janette,
Şi nu pe ea, nici pe Cordell, ci pe micuţul viţeluş,
Ca tac-su, dar mai mititel, de vesel şi de jucăuş,
Încât ea a înregistrat acel patent dup-un viţel,
Pe care Jean l-a botezat, atââât de drăgălaş…Chanel !