Studentul

Studentul

Îi păru că-i miez de noapte
Când privi cu greu afară,
Chiar de era ora şapte,
El crezu că-i abia seară.

Nu putu să-şi amintească
Unde-a fost şi ce-a făcut.
Un coleg vru să-i vorbească,
Dar că lui nu i-a plăcut.

– Lasă-mă şi tu în pace!,
Că oricum nu am ce face,
Înţeleg că am greşit,
Că doar nu sunt nesimţit.

Se izbi înspre căldare,
Cu nesaţ bea-ntruna apă,
După câteva pahare,
Vesel ziua vru să-nceapă.

– Ce, de-acum te-ai deşteptat!
Sau poate neică-ai uitat
Că astăzi avem examen,
Îl zise un bun prieten.

– Ia să nu-ţi faci tu griji mari,
Cât mai am nişte dolari,
O să vezi acum, bădiţă,
Cum aduc bună notiţă.

Şi ieşind pe uşă-afară
Se-ndreptă spre facultate,
Să nu vii ca şi aseară,
C-o păţeşti, la sigur, frate.

poezie satirică de Anatolie Cărbune (5 octombrie 2009)

Legea universala a rezonantei (Metafizica)

Legea universala a rezonantei

 Legea universala a rezonantei a fost de mult timp cunoscuta de toate traditiile spirituale autentice ale omenirii. Pentru omul de stiinta ea reprezinta o generalizare fireasca a mai multor aspecte nou descoperite in fizica, de exemplu faptul ca materia este de fapt o forma de energie.
 Deoarece orice forma de energie manifesta o tendinta de miscare sau de transformare, rezulta in mod natural faptul ca nimic in Creatie nu este static, ci totul este in miscare sau transformare.
 Cand mai multe energii sunt puse impreuna, in functie de natura lor particulara ele se vor combina potentandu-si efectele, se vor anula reciproc ramanand doar cea mai puternica dintre ele, sau pur si simplu nu vor interactiona.
 De exemplu printr-un cablu TV circula simultan formele de unda specifice pentru mai multe posturi de televiziune, dar aceste unde nu interactioneaza intre ele din cauza ca frecventele lor sunt diferite.
 La fel si in Univers exista foarte multe tipuri de energii, fiecare cu frecventele lor specifice, care pot sau nu sa interactioneze intre ele. Selectia doar a unui singur canal TV dintre toate cele existente simultan se face in televizor, printr-un circuit de acord special, facut sa vibreze doar pe o anumita frecventa, care se poate modifica la dorinta.
 Atunci cand frecventa acestui circuit de acord este egala cu frecventa postului emitator, televizorul va capta exact acel post TV. Vom numi rezonanta situatia in care doua unde aflate in contact indeplinesc conditiile necesare pentru a apare un transfer maxim de energie intre ele.
 Legea rezonantei fiind o lege universala, nimic nu scapa actiunii ei.
 Tot ceea ce se petrece, se petrece datorita existentei unei rezonante specifice. Daca ne intalnim cu o anumita persoana, acea intalnire nu este intamplatoare ci ea este determinata de rezonanta comuna a celor doi. Daca nu ar fi existat aceasta rezonanta comuna, macar intr-un aspect limitat, atunci cei doi nu s-ar fi intalnit.
 Acest aspect este valabil in toate relatiile umane, indiferent daca acestea sunt profesionale, afective, erotice, parintesti, prietenesti, etc. Chiar intre dusmani sau intre persoanele care se fac nefericite reciproc, daca nu ar fi existat o rezonanta comuna, aceste persoane pur si simplu nu s-ar fi intalnit. Ne putem pune o intrebare foarte simpla: "de ce lucrul acesta mi s-a petrecut tocmai mie si nu celui de langa mine?".
 Raspunsul este ca in noi a existat o rezonanta specifica, si aceasta rezonanta a atras catre noi manifestarea respectivei situatii.
 Daca vom accepta aceasta noua perspectiva, atunci automat multe lucruri se vor schimba in felul nostru de a privi viata.
 In primul rand ne vom da seama ca in primul rand noi suntem artizanii principali a tuturor aspectelor care ni se petrec in viata, si deci a destinului nostru.
 Rezonantele noastre specifice sunt cele care atrag sau resping din viata noastra diverse fenomene. In plan material, daca o fiinta are punctul focar de rezonanta cu bunastarea materiala trezit, atunci acea persoana in mod natural va avea o avere foarte mare, fara sa depuna prea mare efort.
 Un proverb spune ca "ban la ban trage". Cu alte cuvinte, daca undeva exista rezonanta de a avea bani, aceasta rezonanta va face ca si pe viitor sa poata fi atrasi bani in directia respectiva. Daca aceasta rezonanta nu exista, atunci chiar daca se vor depune eforturi foarte mari, banii nu vor veni prea usor.
 In orice domeniu al vietii privim, constatam ca unele persoane au foarte mare succes, altele sunt oarecum la mijloc iar cea de-a treia categorie trebuie sa depuna eforturi foarte mari pentru a reusi chiar si numai partial in acel domeniu. Totul este de fapt un rezultat al propriilor noastre rezonante, care fac sa fie atrase catre noi anumite aspecte si respinse de la noi altele.
 Deoarece fiinta umana are un numar foarte mare de rezonatori, pe anumite planuri noi putem avea un succes formidabil, iar pe altele sa fim nevoiti sa muncim din greu pentru a obtine rezultate bune.
 Din fericire, rezonantele unei fiinte nu sunt un dat imuabil, care ramane neschimbat pe vecie. Orice rezonanta se poate activa sau transforma in bine prin activarea punctului focar specific.
 In acest sens fiecare fiinta vine pe lume cu un anumit set de rezonante proprii. O parte din acestea pot fi deduse prin consultarea astrogramei persoanei respective sau prin alte metode. De exemplu, nativii din zodia Berbecului sunt mult mai temperamentali si lipsiti de rabdare iar nativii din zodia Balantei sunt mai linistiti si calmi.
 Daca o persoana nascuta in zodia Berbecului va dori sa asimileze mai mult starea de rabdare, atunci ea va trebui sa intre in rezonanta cu alte persoane care deja au dezvoltata aceasta calitate si astfel sa o trezeasca si in fiinta proprie. Si in acest caz poporul roman si-a dovedit intelepciunea prin proverbe ca: "nu poti sta langa un carbunar fara sa te murdaresti" sau "meseria nu se invata ci se fura" (cu alte cuvinte trebuie preluata rezonanta specifica de la cineva care este foarte bun in domeniul respectiv).
 Un exemplu clasic in aceasta privinta este situatia cuplurilor care sunt de mult timp impreuna si care imprumuta unul de la celalalt diverse ticuri, cuvinte, obiceiuri, iar in timp ajung sa semene chiar fizic. Acesta este un exemplu de transfer masiv de rezonante intre cele doua persoane. Cu cat intensitatea starilor comune a celor doua fiinte aflate intr-un cuplu creste, cu atat energiile transferate vor fi mai ample. Un barbat si o femeie care fac dragoste vor simti mult mai rapid acest transfer de rezonante specifice celeilalte fiinte decat doua fiinte care stau indiferente una langa cealalta.
 Pentru inceput, cel mai simplu fel de trezi in noi o rezonanta noua este de a o asimila de la fiintele care deja o poseda in mod armonios. In acest sens compania celorlalti conteaza foarte mult, fiindca orice persoana care se afla langa noi ne va transmite mai mult sau mai putin din rezonantele ei.
Daca suntem langa persoane armonioase vom resimti si in fiinta noastra armonia lor, iar daca suntem langa persoane tensionate, nervoase sau stresate ni se vor transmite si noua o parte din aceste rezonante, mai ales daca suntem mai receptivi din fire.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/rezonanta.php

Analfabetism literar

Analfabetism literar

activiştii anulează
arta aristocraţiei
arogând alambicarea
aprobând atelierul

aduc alte argumente
aprioric alandala
adnotând aleatoriu
avangarda agonistă

bănuitele biserici
başca boşii boierimii
boicotează baliverne
blocând bunele bravade

bosumflatele boeme
binemeritând brevete
beau batjocorind beleaua
belesc bine bidineaua

cabalinele cadâne
cerşesc calme comentarii
crapă capetele care
cârcotesc condamnatoriu

craii caselor celeste
călăresc cavalereşte
colportează cumsecade
câtă cordialitate

damele de dimineaţă
dragele de domnişoare
denigrează derbedeii
dorind dragostea directă

deformate de defecte
definite de dantură
devorează desuete
descompusele deşeuri

este epoca eratei
epigonii enervează
editorii eludează
elegiile elitei

evident elucubrează
erezii echidistante
evocând enciclopedic
entropii emancipate

fotogenice frivole
forfotind frumos fireşte
fecundează ferm feude
fremătând fără fiole

fraierii filozofează
fufele fac falduri fine
fetele frezează funduri
faimă falselor feline

generaţii geniale
guralive grobiene
găsind gaşca golăniei
gustă grav geriatria

generând gazos gazeluri
galeş gâdilând gâtlejul
germinează găuroaie
garantând gestant glutenul

hedoniste hămesite
hămăiesc handicapate
hemoragice himene
hidratează hăuri hrube

haida-haida haimanale
hodoroagele hapsâne
hohotite hahalere
hărăzesc hâde himere

impostori inegalabili
iau ideile ilustre
imitând impresioniştii
incitând informatorii

impregnează izul iambic
intonând istericale
invocând inteligenţa
ignorând incompetenţa

încuiaţi îndrăgostiţii
îşi încearcă-mperecherea
înaintea încălzirii
îşi încheie-ndatorirea

întristaţi începătorii
îndobitociţii îngeri
împotriva îndoielii
înstelează-nvingătorii

jeguri juxtapun jurnale
jertfind jalnic jurăminte
jalonează jecmăneala
jaluzele jack-uri jeep-uri

jicnind juna jidovească
jucând jocuri jubilează
jefuind judecătorii
junimismul juisează

karatistele kibitzii
kaizeri kantiene kituri
kendo ketchup kilograme
kamasutra kilometri

kilociclupesecundă
kodak keyboard kamikaze
karma karaoke keta
kelvin khmerii kuweitul

lamentabile lascive
lapidând lacune liric
laudă limba la lume
labiale laitmotive

laborante laburiste
lecuiesc lapidatorii
lunetiştii lamentează
leul lustruieşte lotrii

mult mai multă muierime
mamifere menstruale
murdăresc moşia mare
muzele mierlesc mioape

madmoazelele migrează
mafioţii masacrează
muzicanţii mai mixează
metastaza manelistă

numai nume neştiute
norocoşi nenorociţii
noi nu naştem nepotisme
născocim neologisme

noua noastră nerozie
nesfârşita nebunie
nimenea nu ne năşeşte
niciodată nostalgia

osândirea omenirii
oglinjoară-oglinjoară
ofensiva onaniei
operăm obscur ovulul

ocazional oferte
ombilicuri ofticoase
ocolim orânduirea
ordonanţe odioase

puchinoasele paiaţe
plagiază prozodia
primesc plusuri primitive
preamărind puţin prostia

prefăcătorii pripite
produc primele partide
pe portalul poeziei
proslăvesc pediatria

rimele rămân rebuturi
reproduc rapid rutina
resturi retuşând refrene
reformează rădăcina

românisme ramolite
roţile rămân rigide
relele revin Rusiei
revoluţii răscolite

stele strălucesc sofistic
scribii săvârşesc satira
situaţia se schimbă
se sporeşte sărăcia

suntem singura speranţă
să strivim sedentarismul
siluim sfânta scriptură
sensibilizăm snobismul

şamaniste şucărite
şarmant şmirghelesc ştiuleţii
şustele şerpuitoare
şlehtele şovăitoare

ştirbe şlefuind şabloane
şovăind şochează şatra
şezătoarele şomează
şi şacalii ştiu şeptelul

tipice teribiliste
tipăresc tâmpenii tone
totuşi travestesc trofee
transformând telenovele

teiul tremură tomnatic
te trecuşi tu tânăr tată
te tăiară tolomacii
terfeliră testamentul

ţâţe ţuguie ţesutul
ţoape ţepene ţinute
ţara ţine ţigănimea
ţarini ţigle ţânţărimea

ţopăie ţaţa ţarina
ţipă ţeasta ţurcănească
ţanţoşele ţăcănite
ţoalele ţiplate ţeapă

uniformele uzate
umoriştii unul-unul
unde umblă unitatea
utopia unui ungur

uneori uzurpatorii
uită unde urinează
udătura uluieşte
uniunea unelteşte

vorbe vorbe viciate
versurile văicărite
vine vremea virtuală
vând volume volatile

verba volant veselia
văgăunile vibrează
vagabonde văduvite
verbe vascularizează

zdruncinate zăpăcite
zbuciumate zbănţuite
zoofage zoofile
zulufatele zambile

ziariste zigomorfe
zise zâne zeflemiste
zgârie zodiacale
zigzagatele zapise

xenofobe xenofile
xerofile xilofage
ye-ye yoyo yanguri-yinguri
yeti york yuppie yoghiste

quadrivium quadrofonic
quattrocento quidditate
ă-uri â-uri ăialalţii
westernuri world-wide-web... welcomepoezie satirică de Ionuţ Caragea din Analfabestism literar (2008)

Unui prost gramada

Unui prost grămadă

Peste tot în lumea largă ţie ţi se duse buhul,
Că tu eşti un prost grămadă printre cei săraci cu duhul;
Şi din patru părţi a' lumii vine lumea să te vadă,
Curioasă ca să afle cum arat-un prost grămadă.

Se înghesuie mulţimea mai ceva decât la moaşte,
Fi'ndcă unu-aşa ca tine la un secol doar se naşte.
Sunt aşa de mulţi la coadă că stau umăr lângă umăr,
Cin' te vede şi te-aude cruci îşi face fără număr.
..................................................
Se întoarce-apoi acasă, cruci făcând: "Ferească Sfântul,
Pe un prost aşa de mare nu-l înghite nici pământul!..."

poezie satirică de George Budoi din Dicţionarul prostiei (13 martie 2013)

Descantec de deochi

Dacă cutareva om rău la ochi se uită pătrunzător la altul și nu-și aduce aminte de sine, atunci acela la care se uită e deochiat. Fiindcă suferința aceasta e crezută ca efect al privirii ochilor, ea se numește deochi, adecă boala provocată de ochi răi.
Cel deochiat are durere de cap, puțină fierbânțeală, aprinderea feții și n-are gust de mâncare și de regulă cade într-o stare de moleșeală, de nu poate lucra nemica.
Ca preservative în contra deocheatului, mai ales la copii, se pun la mână nasturi albi legați cu ață sau panglică roșie, ca privitorii să-și aducă aminte că-l pot deochea. Iar dacă, cu toate preservativele acestea, deochiul se face, atunci trebuie să-i descâtăm.
Luăm un vas cu apă curată și, aruncând cărbuni până la nouă, zicem:
Doi ochi răi ti-o strâcat,
Și nouă sfinți te-o vindecat;
Doi ochi răi ti-o strâcat
Și opt sfinți te-o vindecat (…)
Dacă unul sau doi din cărbunii aceia se așează pe fundul vasului, atunci bolnavul desigur a fost deocheat. Ca să se vindece bea de nouă ori puțină apă, din acee peste care s-a descântat, apoi se spală la subsuori, cap, rânză, încheieituri, ochi și pe față din apa acee, și ce apă o rămas ungem țâțânile ușii…

Sursa:http://ro.wikisource.org/wiki/Descântec_de_deochi

La spital

La spital

La spital, dacă nu dai, stai.
Dacă vrei să te faci bine, dai.
Dacă dai, tot mai stai,
Că doctorul te ţine,
Să mai dai.

poezie satirică de Dumitru Delcă (6 aprilie 2013)

Solutie

Soluţie

Mai trec arar pe la un stand de carte,
Aş cumpăra o sută, să răsfoiesc domol,
De-o lectură-n tihnă, însă nu am parte
Analizez, şi-atât, c-am portofelul gol.

Când merg însa la mall c-o tipă "bine"
(Ispita calcă maiestuos pe tocu-i fin)
Se vede treaba, situaţia-mi convine,
De-această dată, portofelul este plin.

Fireşte, am depistat soluţia ideală,
V-am spus că nu-s orişice mototol,
Am adoptat rapid, o tactică specială:
Seara la TV, mai lecturez... pe crawl.

poezie satirică de Alex Dospian (aprilie 2013)

Descantece cu busuioc

Pentru romani aceasta planta este buruiana dragostei. Ea atrage deopotriva dragostea barbatilor sau a femeilor catre cei ce o folosesc. Cind mergeau duminica sau de sarbatori la biserica, la petreceri si la joc, fetele romance isi puneau buchetele de busuioc in par, la salbe si in sin, iar feciorii il puneau in palarii si in caciuli. Conform mitologiei romanesti, busuiocul a crescut dintr-o iubire neimplinita. Astfel, odata, o copila tinara si frumoasa a murit lasind in urma un iubit disperat. In acel timp era foarte mare seceta, si arsita soarelui vestejise florile.
Iubitul fetei mergea in fiecare zi la mormintul ei si varsa siroaie de lacrimi. La capul copilei a inceput sa se iveasca o floare, care, fiind mereu udata de lacrimile iubitului ei, crescu si dobindi un frumos miros. Floarea s-a numit dupa numele acelui tinar indragostit, Busuioc. El, busuiocul, este indispensabil in leacurile si in farmecele de dragoste. De asemenea, este indispensabil, conform tuturor descintatoarelor, in descintecele de besica rea si in cele de besica neagra.
Cind se descinta besica cea rea (postula maligna), se pune intr-un petic de cirpa (cu care au fost sterse ouale rosii la Pasti, cind au fost scoase din ulcica plina cu roseala) putina tamiie, citeva ramurele de busuioc si citiva peri de lina smulsi din cojoc. Dupa aceasta, se aprinde peticul de cirpa si, invirtindu-l in jurul bubei si afumindu-l, se descinta: “Besica alba,/ Besica neagra,/ Besica ghivizie,/ Besica naranghie./ Besica cu obrintit,/ Besica cu obraslit,/ Besica cu pocitura,/ Besica cu sagetatura./ Besica prin deochi,/ Besica de 99 feluri,/ Besica de 99 neamuri,/ Sa piei/ Sa raspiei/ Ca roua de soare/ Ca spuma de mare./ N. sa ramiie curat/ Si luminat/ Cum Dumnezeu l-a dat./ Descintecul de la mine,/ Leacul de la Dumnezeu!”.
Descintecul acesta se poate spune oricind, de cite trei ori pe zi, dimineata, la amiaza si seara. Dupa ce se pronunta incantatia de mai sus, se stinge peticul, iar cu cenusa lui se unge besica cea rea. Tot pentru besica cea rea, un remediu mai simplu consta in a lua frunze de busuioc si, ungindu-le cu miere, se leaga cu ele besica cea rea.
Alt procedeu este acela de a se lua frunze si ramurele de busuioc, apoi pinza de paianjen, se invelesc intr-un petic de pinza, care se aprinde, si cu care se descinta afumind besica. Dupa ce a ispravit de rostit incantatia magica, descintatorul isi uda in gura degetul aratator si, luind cenusa peticului ars pe deget, unge besica. Apoi uda tot astfel o frunza de busuioc si, impreuna cu pinza de paianjen, o lipeste de besica cea neagra, care in scurt timp “se intoarce” (da inapoi) si se vindeca.
Pentru farmecele de dragoste, ritualurile românesti legate de busuioc sint uneori destul de complexe, fiind cunoscute mai multe variante, de la o regiune la alta. Iata cum procedeaza o fata din Carpatii Apuseni. Catre seara, dupa ce s-a intunecat bine, ea isi ia o ulcica si trei fire de busuioc cu care se duce la un riu, unde isi umple cu apa ulcica, o pune pe cap si se intoarce cu ea spre casa rostind un descintec.
Ajungind la usa casei, bea de trei ori din ulcica si rosteste urmatorul descintec: “Cum nu poate face popa aghiasma,/ Far’ de busuioc,/ Asa sa nu poata’ ncepe feciorii,/ Far’ de mine nici un joc!”. Acest descintec se face cind e luna veche, intr-o marti, intr-o joi sau intr-o simbata seara (in alte zile si cind e luna noua, farmecul nu e bun). in alta vraja de dragoste din aceiasi mnti (din satul Sin-Giorgiu), fetele iau o ulcica plina cu apa, pun in ea citeva fire de busuioc, ies apoi afara din casa si, uitindu-se la stele, descinta cu urmatoarea incantatie: “Una stea/ Logostea!/ Ada-mi dragostea mea/ De trei ori/ Pina-n zori/ La asta ulcea cu flori,/ De la 99 vaci cu vitei,/ De la 99 oi cu miei,/ De la 99 scroafe cu purcei,/ De la 99 clopuri ficioresti,/ De la 99 struturi fetesci./ Doua stele/ Logostele/ Aduceti dragostile mele,/ De trei ori/ Pina-n zori/ La asta ulcea cu flori…”.
Aceasta incantatie se rosteste de noua ori, dupa care fata, incetind de a se mai uita la stele, bea o parte din apa, cu o parte se spala pe obraz, cu o parte se uda pe cap, iar cu ceea ce mai ramine din apa uda de la locul pe unde crede ca vor veni feciorii la ea, pina la usa casei, turnind apoi restul de apa pe prag. O parte din busuiocul din ulcica il rupe si il presara, ca si apa, pe calea pe unde vor veni feciorii, iar cu cealalta parte se freaca pe miini si pe obraz, culcindu-se apoi, asteptind dragostea si visind la voinicul dorit.
In Bucovina, intr-o joi sau simbata dimineata, inainte de a rasari soarele, se poate incepe o vraja despre care se zice ca fetele ce au facut-o sint foarte iubite, cautate si jucate de toti feciorii. Ele sint cele dintii si mai alese la toate adunarile si petrecerile. Astfel, fata ce isi doreste dragostea face un buchet de busuioc punind in mijlocul lui o pana de paun si un banut de argint (un “puisor”), legindu-l cu un sirag de margele. Cu acest buchet, cu o bucatica de piine, cu o farima de sare si cu o ulcica, ea se duce la o apa curgatoare (de obicei la un piriias). Ajunsa la apa cauta un loc unde valurile apei se lovesc de bolovani facind spume si zgomot mare. Aici face trei metanii si, aruncind piinea si sarea in apa, recita: “Apa lina cur(g)atoare./ Iar isi dau piine si sare,/ Er’ tu sa-mi dai mie cinste,/ Noroc si dragoste mare!”.
Dupa ce-a rostit aceasta incantatie, ea ia apa din piriu cu ulcica in care se afla si buchetul de busuioc, avind grija ca gura ulcelei sa fie indreptata in susul apei, si se indreapta catre casa. Pe drum trebuie sa fie atenta sa nu verse nici un strop de apa si sa nu fie vazuta de nimeni, daca doreste ca farmecul sa aiba urmarile dorite. Ajunsa acasa, ea se urca pe o lavita linga fereastra si rosteste o alta incantatie magica, tinind linga sine ulcica plina cu apa de la piriu.

Sursa:http://www.almeea.com/descantece-cu-busuioc/

Camara de fructe

Cămara de fructe

Deschid cu grijă uşa la beci de cum ajung
Cu cheia lucitoare de-atâta folosit,
Atent să nu audă nevasta, stau smerit
Şi-mi reproşez cu ciudă că am uitat s-o ung.

Mă răscoleşte gustul aromei pe furtun,
Simţit chiar de pe timpul când e paharul gol
N-apuc să umplu cana că mă şi simt matol
Nu scot pe cep licoarea, că doar nu sunt nebun!

Evlavios, cum altfel, chiar dacă nu mă crezi,
Luminii lumânării i-arăt paharul plin;
Cu gândul la nevastă, în cinstea ei închin
Şi mă feresc de grindă să nu văd stele verzi

Nici de această dată nevasta nu m-a prins...
Pun vin la balamale, să plec fără emoţii,
Evit astfel din faşă în capul meu comoţii,
Închid enorma uşă şi... mă trezesc din vis!

poezie satirică de Dumitru Râpanu (2013)

Filosofii ciudate *Solipsismul-Matrix, frate!

1. Solipsismul - Matrix, frate!

Solipsismul reprezinta o atitudine conceptuala extrema care declara ca numai propria individualitate exista, iar tot ceea ce se afla in afara ei reprezinta proiectii in personalitate, constructii ale perceptiei sau ale intelectului. O versiune radicala afirma ca nu exista decat subiectul impreuna cu perceptiile si mintea sa, iar intreaga realitate inseamna un produs al acestor perceptii, neexistand ceva independent de ele. Din aceasta perspectiva, toate formele, procesele, indivizii si evenimentele cu care ne confruntam, tot ce se intampla cu noi si in jurul nostru, sunt numai impresii create de perceptie/reprezentare si raportarile conceptuale la aceasta; realitatea neavand existenta in afara sinelui care o percepe. Intr-o varianta mai "blanda", solipsistul admite existenta altor subiecti, independenti unul de celalalt, fiecare avand propria personalitate reflectata de propria realitatea, dar realitatea continua si generala ramane o creatie individuala. In concluzie, solipsismul este acea teorie filosofica ce atesta ca o persoana nu poate sti nimic sigur exceptand propria existenta si faptul ca sinele este singurulul lucru real.

Cei mai importanti filosofi care au imbratisat solipsismul:
.
Gorgias (483-375 i.Hr.)
.
René Descartes (1596 - 1650)
.
plus mistici si ganditori hindusi si budisti

Sursa:http://www.descopera.ro/stiinta/5490667-top-10-cele-mai-ciudate-filosofii-din-lume

Succes editorial

Succes editorial

Acum vreo lună, eu, afon,
Am scris o carte despre bani
Şi cum poţi face-un milion,
Vânzând gogoşi, în câţiva ani;

Mare scofală-n ea n-am scris,
Doar despre bani nişte poveşti,
Printre reţete cu dichis,
De aluaturi olteneşti,

Pe care, franc, le-am reprodus
Dintr-un caiet vechi, moştenit
De la bunica ce s-a dus,
Fie-i gazonul însorit!...

Ei bine, cartea, ce succes!
Ca pâinea caldă s-a vândut,
Şi ce talent am, mai ales,
De n-o scriam n-aş fi ştiut!

Plus... câţi faliţi nu au habar,
Citindu-mi opera, setoşi,
"Cum poţi s-ajungi milionar
În câţiva ani, vânzând gogoşi"!

P. S.
Acuma scriu o carte nouă,
Unde, pe scurt voi releva
Cum am făcut aproape două,
Nici într-o lună şi ceva.

poezie satirică de Valeriu Cercel

Confesiune in fata unei blonde

Confesiune în faţa unei blonde

Ei, bine, draga mea, nu e o taină
Că micii-mi plac mai mult ca orişicine,
Dovadă,-n buzunarul de la haină,
Am scobitori, da-mi place şi de tine,

Şi... nu te amărî de gelozie!...
Seminţele îmi plac, de bostănel,
Sărate... şi de floare, însă, mie
Îmi place şi de tine tot la fel...

Iar de-mi apari în spume, tot un drac!
Sau, rece cât ai fi, nu mi-e ruşine:
Alunele prăjite, iar îmi plac,
Dar, îţi repet, îmi place şi de tine...

Aşa că,-mi cer iertare, când eşti goală
Şi după ajutor mă vezi că sar
Până-n tavan, strigând, băgat în boală,
"Mai adu' înc-o halbă, ospătar!"

poezie satirică de Valeriu Cercel

Cele trei porti (Metafizica)

CELE TREI PORTI


 Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
 - Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
 - Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip. Dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
 Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
 Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA.
 Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara. Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
 - Ce-ai invatat tu pe acest drum?
 - Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
 - Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu.
 Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI.
 Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari. El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
 - Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
 - Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate aceste lucruri.
 - Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
 Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.
 Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
 - Ce ai invatat tu pe acest drum?
 - Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
 - Asa este, spuse batranul.
 - Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
 - Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
 Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI. Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca. Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
 - Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
 - Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
 - Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
 Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI. Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
 - Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
 - Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
 - Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
 Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA. Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
 - Ce-ai invatat pe drumul acesta?
 - Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

Sursa:http://esoterism.ro/ro/celetreiporti.php

Orarul diminetii(Parodie)

Orarul dimineţii (Parodie)

Apetisanta şi atenta mea soţie,
Era de dimineaţă în bucătărie,
Pregătind de zor un mic-dejun pentru noi doi:
Proaspete legume şi vreo patru ouă moi,
Mezeluri, pâine neagră, cu unt şi dulceaţă
Şi-un suc de fructe, ea fiind o sugăreaţă.

Cu un furou cam scurt în care adormise
Ceva parcă simţii urcând pe noi abscise.
Când, se-aplecă neaşteptat de mult spre mine,
Zicând: - Azi ar trebui să fac sex cu tine,
Şi asta repede acum, fără preludiu,
Fără a moşmondi cu plictis şi cu studiu.

Brusc m-am luminat şi am scăpărat cu ochii,
Eu adeptul chinuit de scurte rochii,
Şi-am bănuit îngrijorat că poate visez,
M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez.
Şi-nţelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă,
Mi-am limpezit şi biata minte aburoasă.

Am îmbrăţişat-o ud şi am accelerat
Pe masă-n bucătărie, n-am ajuns la pat.
A sughiţat şi-a ţipat cu ochii-nfipţi în grinzi,
De parcă operam pe viu oameni suferinzi.
Şi-adoptându-mi piesa ei fără preludiu
Am pătimit, ca şi colegul ei Claudiu.

Dar mi-a mulţumit la final cu tonul tandru,
Spunând c-am depăşit chiar şi pe Alexandru.
S-a îndepărtat fără furou spre aragaz,
Şi am surâs s-aud că azi am fost cel mai breaz
Năuc din fire, dar fericit am întrebat
Ce s-a întâmplat, ce-a fost cu ea, şi-a explicat:

Pe când ţineam moi ouăle în mâna stângă,
Simţeam că plânge-n mine-un dor de mătărângă,
Şi cum ceasul meu cu calendar mi s-a stricat
M-am gândit să fac şi pentru tine un păcat;
Mi-am lăsat prieteni credincioşi-n aşteptare,
Deşi dacă-ţi măsor dorinţa nu-i mai mare

Totuşi s-a pătat furoul cu-n sentiment gălbui,
Iar în cerul gurii am gustul încă amărui.

poezie satirică de Stelian Platon (28 iulie 2013)

Rugaciunea unui rinocer

Rugăciunea unui rinocer

Doamne, sunt poetul iubit,
Da'-ntr-o bună zi, subit,
Ce fu cu mine, moncher?
Mă pomenii rinocer!

Clic pe Citatepedie,
Să mai strig o blasfemie!
Să-mi vărs năduful şi-amarul...
O, Doamne, nu dau cu parul!

Simt că sunt o torţ-arzând,
Pe maimuţă să o prind!
Prea mă sfidează râzând...
Vedea-m-aş din nou iubind!

poezie satirică de Iulia Mirancea (14 martie 2014)

Filosofii ciudate *Monismul neutru-ciorba spirituala-materialista

2. Monismul neutru - ciorba spirituala-materialista

Monismul neutru este o conceptia filosofica potrivit careia la baza tuturor fenomenelor lumii si a intregii manifestari a existentei se afla un singur principiu, fie el material sau spiritual. Acest curent filosofic afirma ca fizicul si mentalul sunt doua moduri de organizare si descriere ale acelorasi elemente, ele insele "neutre", adica nici fizice, nici mentale. Aceasta optica neaga ideea ca materia si spiritul ar fi doua aspecte fundamental diferite si pretinde ca universul este format dintr-un singur ingredient, ce imbraca forma unor elemente neutre. Aceste elemente pot avea proprietatea culorii si a formei, dar ele nu exista intr-o minte a unei entitati absolute, ci exista pe cont propriu, fiind de sine statatoare. Monismul neutru este o forma de reconciliere a idealismului cu materialismul, sustinand ca natura intrinseca a realitatii ultime nu este nici mentala, nici fizica, ci o combinatie neutra a celor doua.

Promotorii monismului neutru:
.
Baruch Spinoza (1632-1677)
.
David Hume (1711-1776)
.
William James (1842 - 1910)

Sursa:http://www.descopera.ro/stiinta/5490667-top-10-cele-mai-ciudate-filosofii-din-lume

Chestiuni neexplicate (celor interesati)

Chestiuni neexplicate (celor interesaţi)

E-o chestie ce nu s-a explicat
Şi chiar de-a fost, nicicum clar şi concis:
De ce un individ ce-a divorţat
Ajunge în infern, nu-n paradis?!

Pentru că cei ce s-au căsătorit
Şi-au divorţat de două ori, sau trei,
În paradis e-un loc nepotrivit,
Venind cu-aşa nărav şi obicei;

Ca să te-nsori în rai, o dat' măcar,
Sau chiar să divorţezi, n-ar fi păcat...
Problema-i că, în raiul legendar,
Un popă nu găseşti sau avocat!

poezie satirică de Valeriu Cercel

Cele 10 iluzii principale(Metafizica)

Cele 10 iluzii principale

In "Comuniune cu Dumnezeu" sunt prezentate "cele 10 iluzii
 principale".
Eu am identificat separarea, nevoia si uitarea(ignoranta)ca fiind fundamentale,
deoarece din ele deriva celelalte:

- esecul
- lipsurile
- cerintele
- judecata
- condamnarea
- conditionarea
 - superioritatea
Constatam ca cele 10 iluzii functioneaza in prezent in societatea
omeneasca. Este interesant ca la nivelul animalelor acestea nu exista,
sau nu sunt constientizate ca atare (si deci nu sunt nici traite ca
experienta ca atare - animalele simt nevoile si lipsurile, dar nu
constientizeaza aceasta ca un esec, nu au cerinte, nu judeca si nu
 condamna, si nu se considera superioare una alteia).
Societatea omeneasca este foarte perversa, in sensul ca acest
principiu: "fiecare pentru el" nu este recunoscut in mod deschis,
 sincer, ci este inoculat oarecum in mod subconstient.
Ma intreb dacan-ar fi mai corect sa fie acceptat in mod deschis, din
 moment ce este acceptata separarea si nevoia.
In acest caz, nu ar trebui sa mai
existe legi, ci ar fi permis orice - crima, furtul, violul etc. Ar
supravietui cel mai bine adaptat, cel mai puternic. Atunci ar deveni
foarte evidente consecintele lui "fiecare pentru el", si mai ales
 NESIGURANTA pe care acest principiu o genereaza.
Lumea ar deveni cu adevarat o jungla. Dar poate ca doar atunci oamenii
s-ar pune de acord ca nu poate fi permis orice, si ar trece in mod constient
la aplicarea unei singure reguli, prezentate tot in CCD: este permis orice, daca se
face cu acordul tuturor partilor implicate, si in perfecta lor
 cunostinta de cauza.
Constatam ca in prezent pe Pamant nu este
 respectata aceasta regula.
Constatam ca majoritatea deciziilor,indeosebi cele mai importante,
la nivel global, nu se iau in acest
mod, ci in functie doar de anumite interese, iar celorlalti oameni li
 se ascund adevaratele motivatii si chiar adevaratele decizii!
Lipsa de transparenta (deci de adevar) este considerata absolut
normala si obligatorie ...

Sursa:http://esoterism.ro/ro/iluzii.php

Spanzuratul

Spânzuratul

Treceam aşa, de vânător ce sunt
Cu puşca adormită la oblânc
Pădurea înaltă mă-ncânta
Vânatul mic nu apărea
Şi nici măcar vânatul mare
Ascunşi de parcă-i sărbătoare
Deodată văd cum legănat de-o cracă
Legat de mijloc c-un cordon
Un ţigan. L-am întrebat ce-ar vrea să facă
Şi-mi zise c-un imperturbabil ton:
- Ce să fac, rumâne vere,
M-am spânzurat, să-i fac
Pirandei mele o durere.
- Puneţi cordonul, prostule, pe gât!
- L-am pus mâncat-aş, da' mă sufoc şi-atât!

poezie satirică de Stelian Platon (16 septembrie 2013)

Noapte macabra

Noapte macabră

O fată tânără macabră din fire
Se plimbă uneori, noaptea-n cimitire.
E preferabil să te plimbi la un capăt de gând,
Sub un miros de ceară sfântă ca un bălsământ.
Simţi-ntr-o noapte că inima-i se strânge,
Când o voce-i spuse: sunt vampir, sug sânge!
Dar fata nu-i răspunse şi îşi văzu de treabă
Deşi-n sinea ei uimită, sincer se întreabă:
Ce-o vrea acum şi ăsta, să-ncep să îl aplaud?
Eu sug, şi chiar frenetic, dar totuşi nu mă laud.

poezie satirică de Stelian Platon (15 septembrie 2013)