Extras din cartea: CENTRI SI CORPURI SUBTILE – Omraam Mikhael Aivanhov
FORŢA KUNDALINI
Apocalipsa se termină cu viziunea unei cetăţi celeste, Noul Ierusalim, a cărei pereţi, temelii, porţi sunt descrise de Sfântul Ioan Teologul. Prin acet oraş curge un fluviu: “Şi mi-a arătat un fluviu de apă vie, limpede ca un cristal, care ieşea din Tronul lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul oraşului şi pe cele două maluri ale fluviului era Arborele Vieţii ce producea de douăsprezece ori fructe, dând fructul său în fiecare lună şi ale cărui frunze serveau la tămăduirea popoarelor.”
Cum se făcea că arborele se găsea pe ambele maluri ale fluviului? Dacă am înţelege lucrurile literar, această descriere nu are nici un sens. În realitate, acest arbore deasupra unui fluviu e un simbol; există în noi, şi fluviul, de asemenea, trece prin noi. Pentru că oraşul suntem noi; şi în centrul acestui oraş – în plexul solar – curge un fluviu cu un arbore al vieţii pe malurile sale. Plexul solar reprezintă arborele pe cele două maluri ale fluviului, dar de asemenea şi fluviul însuşi, această forţă, această vitalitate care circulă prin el. Şi unde sunt rădăcinile acestui arbore? Acestea sunt cele douăsprezece perechi de nervi şi de ganglioni dorsali: douăsprezece ramuri care produc douăsprezece fructe pe an. Aceste douăsprezece fructe sunt legate de cele douăsprezece semne ale zodiacului.
Să vedem acum proprietăţile acestor fructe. Primul fruct, (Berbecul) face omul activ, dinamic şi decis. Al doilea (Taurul), dă o mare sensibilitate, multă gentileţe şi bunătate. Al treilea (Gemenii), împinge la studiu, incită la a se interesa de tot şi de a călători. Al patrulea (Cancer), dă o mare mediumitate pentru a capta undele şi prezenţele cele mai subtile. Al cincilea (Leul), inspiră o mare nobleţe şi curajul necesar pentru a-i ajuta şi a-i salva pe alţii. Al şaselea (Fecioara), purifică şi curăţă. Al şaptelea (Balanţa), dă posibilitatea de a se uni la o cauză divină şi de a stabili în sine echilibrul cosmic. Al optulea (Scorpionul), luminează asupra morţii şi vieţii de apoi. Al nouălea (Săgetătorul), dă gustul întrebărilor filozofice şi religioase. Al zecelea (Capricornul) inspiră putere, autoritate pentru a domina pe alţii şi pe sine însuşi. Al unsprezecelea (Vărsătorul), dă sensul universalităţii, fraternităţii între naţiuni. Al doisprezecelea (Peştii), împinge la sacrificiu, la a suporta suferinţa şi chiar la a vedea partea bună şi a se veseli.
Iată calităţile fructelor acestui arbore al vieţii, care nu e altul decât Arborele Sefirotic de care vorbeşte Kabbala, cu sefiroturile: Keter, Hokmah, Binah, Hesed, Gebourah, Tipheret, Netzach, Hod, Iesod, Malkout. Kether e sămânţa care conţine toate posibilităţile arborelui; Hokmah, e sâmburele care care se divizează pentru a lăsa să iasă mica plantă: Binah; Hesed, este trunchiul; Gebourah, ramurile; Tripheret, mugurii; Netzach, frunzele; Hod, florile; Iesod, fructul; Şi Makout, sămânţa, care, plantată în pământ, va da un nou arbore. Aici, din nou, vedeţi o aplicaţie a legii: ce e jos e ca ce e sus, şi veţi înţelege de asemenea de ce Iisus a comparat Împărăţia lui Dumnezeu (Malkout) cu grăuntele de seneve, care e minuscul, dar devine un arbore mare, unde vin să se adăpostească păsările cerului.
Sfântul Ioan spunea că frunzele arborelui vor servi la tămăduirea popoarelor. Veţi vedea, nu numai fructele arborelui fac miracole, dar şi frunzele de asemenea, şi chiar şi rădăcinile.
Rădăcinile, înfipte în cele două maluri ale fluviului vieţii de care vorbeşte Sfântul Ioan, sunt deci ansamblul nervilor şi ganglionilor situaţi de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. Coloana vertebrală leagă cerul şi pământul, cerul nostru şi pământul nostru. Izvorul fluviului se află pe culmea muntelui: “Fluviul, e spus, iese din Tronul Domnului”. Capul, e cerul şi pântecul pământul. Pe pământ arde un foc care provoacă din timp în timp erupţii violente vulcanice. Ori, acest foc se găseşte, de asemenea, la baza coloanei verticale. Acest foc subteran, legat de pântec şi de sex, este forţa Kundalini. Pentru moment, coloana vertebrală nu are la oameni decât funcţie anatomică şi fiziologică; puterea ei spirituală nu e trezită. Numai Iniţiaţii au reuşit să anime coloana lor vertebrală pentru o imensă muncă spirituală şi magică graţie trezirii forţei Kundalini.
Forţa Kundalini doarme la baza măduvei spinării, ea este mama care a creat universul, “cea mai puternică dintre forţe” cum o numea Hermes Trismegistul. O dată trezită, ea se poate dirija în sus, sau în jos. Dacă ea se dirijează în sus, fiinţa va beneficia de o mare dezvoltare spirituală, dar dacă ea se dirijează în jos, aceasta poate să antreneze rezultate foarte supărătoare. Acel care, fără a fi pur şi stăpân pe el, trezeşte forţa Kundalini, devine pradă unei pasiuni sexuale dezlănţuite, care-l antrenează cu o viteză vertiginoasă spre abis, şi unei ambiţii nemăsurate care îl face să se opună lumii întregi. De aceea este de sfătuit discipolii să nu fie tentaţi să trezească forţa Kundalini înainte de a fi lucrat asupra purităţii şi smereniei. Pentru că această forţă, cea mai puternică dintre toate, poate la fel de bine să distrugă decât să creeze. În realitate, Kundalini poate fi trezită la mai multe nivele: putem să o trezim de şapte ori pentru că ea doarme şapte somnuri, ea e ascunsă sub şapte învelişuri ale materiei.
Într-un anume fel, e uşor să trezeşti Kundalini, dar unde şi cum să o dirijezi e mult mai dificil şi e chiar esenţialul. Direcţia pe care o va lua Kundalini nu depinde de voinţa omului, ci de calităţile şi virtuţile sale. Când şarpele Kundalini se trezeşte, el se îndreaptă spre partea care îi oferă hrană. Dacă partea inferioară îi oferă această hrană, acolo se îndreaptă, şi totul e pierdut, e prăpastia, adevărata prăpastie. În timp ce dacă şarpele e atras de partea superioară, el se îndreaptă în sus.
Urcarea forţei Kundalini se face prin canalul Sushuma situat în interiorul măduvei spinării. De o parte şi de alta a canalului Sushuma, cele două canale Ida (polarizat negativ şi legat la Lună) şi Pingala (polarizat pozitiv şi legat de soare) se ridică într-o mişcare de spirale întretăiate. Curentul Ida ajunge la nara stângă şi curentul Pingala la nara dreaptă. De aceea, exerciţiile de respiraţie sunt considerate ca cele mai eficiente pentru a provoca trezirea forţei Kundalini.
Pentru că, astupând nara dreaptă, aspiraţi aer prin nara stângă, produceţi astfel un curent care trece prin canalul Ida. Acest curent traversează şi centrul unde doarme Kundalini, centrul Muladhara, şi produce vibraţii uşoare care tind să o trezească un pic. Astupând nara stângă, aspiraţi aer prin nara dreaptă, curentul va trece prin canalul Pingala, şi el, de asemenea, va da câteva impulsuri forţei Kundalini. Şi aşa mai departe… Deci, practicând în fiecare dimineaţă exerciţiile noastre de respiraţie, puteţi, încet, să treziţi forţa Kundalini. Dar nu trebuie prelungite aceste exerciţii.
Când eram în India, am auzit vorbindu-se de tot felul de metode pe care le foloseau yoghinii pentru trezirea Kundalini. Unele erau incredibile, până la introducerea unui fir de argint într-un loc pe care nu am să-l numesc. Unii făceau toate nebuniile pentru trezirea acestei forţe!
Cel mai bun sfat de dat Occidentalilor este de a nu fi tentaţi să trezească Kundalini, ci de a trăi o viaţă pură, în acord cu legile divine. Ea se va trezi atunci când va veni momentul, nu trebuie grăbit acesta. Orice alt fel de a proceda e riscant, pentru că această forţă e asemenea unui foc, care poate face ravagii distrugând unele organe ale corpului. Când totul se desfăşoară natural, fără şocuri, omul se trezeşte în armonie la conştiinţa lumii divine.
… Eu simt în voi o imensă dorinţă de a face eforturi pentru a ajunge la această trezire a conştiinţei. Puteţi începe lucrul, dar trebuie să fiţi foarte prudenţi, foarte raţionali, şi să nu vă lansaţi fără o direcţie, dacă nu, riscaţi să vă dezechilibraţi, să vă distrugeţi. Deci, nu vă grăbiţi, aceasta va veni cu blândeţe, încet-încet. Tot ce avem aici ca exerciţii, practică, sunt exerciţii din yoga, care vă vor permite într-o zi să treziţi forţa Kundalini. Mulţi cred că pentru a găsi spiritualitatea adevărată trebuie să meargă în India, dar trebuie de asemenea să ştie că învăţământul Fraternităţii Albe Universale, care e adevăratul învăţământ a lui Cristos, ne aduce o yoga modernă, adaptată Occidentalilor.
Înţelepţii Indiei spun că înainte de trezirea şarpelui Kundalini yoghinul trebuie să-şi elibereze canalul central, Sushuma. Printr-o viaţă pură, prin exerciţii potrivite, el curăţă acest canal. Această curăţire e necesară pentru că, odată cu trezirea şarpelui Kundalini, el începe să activeze întreaga viaţă psihică a omului; este un foc aşa de intens, care arde tot. De aceea drumul său trebuie să fie eliberat de toate impurităţile şi obstacolele, pentru ca el să poată trece rapid, fără stricăciuni pentru om şi să atingă centrul coronal, chakra Sahasrara.
Şi ce spune Iisus în Evanghelii? “Străduiţi-vă să intraţi prin poarta strâmtă”, sau “Mai repede trece o cămilă prin urechile acului decât un bogat prin poarta Împărăţiei Cerurilor” (pentru comentarii asupra acestor versete, a se vedea “Un nou înţeles al Evangheliilor – colecţia Izvor). Aceste două fraze au o semnificaţie foarte profundă: ele arată că într-adevăr canalul central e aşa de îngust, încât forţa care aduce iluminarea nu poate să treacă dacă fiinţa nu e pură. Dacă aveţi prea multe lucruri în buzunare, nu puteţi băga mâinile, trebuie să vă debarasaţi de toate acestea. Vedeţi, yoghinii Indiei, Evangheliştii spun aceleaşi adevăruri. Ei bine, acestea sunt adevărurile pe care le aprofundăm în Învăţământul Fraternităţii Albe Universale.
Cap VI CHAKRELE
Sistemul Chakrelor
De unde vine obiceiul de a reprezenta îngerii cu aripi?… Ajunge să vedem o pictură sau o sculptură care prezintă o fiinţă înaripată pentru a şti că este un înger. De ce aceste aripi? Care e sensul lor? Îngerii au cu adevărat aripi? Nu, dar acest fel de a-i reprezenta provine dintr-o ştiinţă foarte veche privind fiinţa umană şi centrii săi subtili. Marii Iniţiaţi ai trecutului ştiau că pe spate, la nivelul umerilor, fiinţa umană posedă doi centri foarte puternici. Aceşti centri situaţi în corpurile eteric şi astral sunt capabili să producă turbioane care permit celui care a ştiut să-i dezvolte a se deplasa în spaţiu. În tradiţia greacă, zeul Hermes e reprezentat cu aripi, dar la călcâie, pentru că şi călcâiul posedă un centru foarte important care e de asemenea în legătură cu puterea de a se deplasa în spaţiu.
În realitate, aceşti centri subtili sunt într-un mare număr în corpul nostru. De exemplu, în timp ce contemplaţi răsăritul soarelui, absorbiţi lumina sa printr-un centru care e situat deasupra splinei. Soarele ne trimite energia sa care soseşte la noi sub formă de mici sfere luminoase. Acest centru absoarbe deci lumina solară şi o împarte în şapte culori ca cele ale prismei. Apoi trimite aceste şapte raze în organism, repartizându-le astfel: roşul şi oranjul spre organele sexuale, galbenul spre inimă şi plămâni, verdele spre stomac, ficat, intestine, rinichi; albastrul spre gât şi nas; violetul spre cap. Roşul poate reîmprospăta şi sistemul nervos. Unei persoane obosite îi lipseşte roşul şi ea poate să-şi amelioreze starea concentrându-se pe această culoare.
Funcţia fiziologică a splinei este, o ştiţi, de a forma globulele roşii ale sângelui. Nu e de mirare, deci, că centrul eteric al vitalităţii e plasat chiar deasupra ei. Pentru a capta particolele de vitalitate care vin de la soare, trebuie ca dimineaţa să vă gândiţi la acest centru pentru a-l activa, a-l face mai receptiv, şi a absorbi astfel mai bine lumina soarelui pentru a ameliora sănătatea şi vigoarea voastră.
Prin observaţie, disecţie, cu ajutorul aparatelor din ce în ce mai perfecţionate, anatomiştii care studiază de secole corpul uman au ajuns la o cunoaştere foarte detaliată a structurii sale fizice; dar sunt departe de a găsi ceea ce au găsit Iniţiaţii, care graţie clarviziunii lor şi experienţei lor spirituale au descoperit anatomia subtilă a omului. Şi una din descoperirile cele mai impresionante este cea pe care au făcut-o Iniţiaţii Indiei privind sistemul celor şapte chakre. De mai multe milenii, ei învaţă că deasupra corpului fizic, în corpurile eteric şi astral, omul posedă centrii subtili situaţi pe axa coloanei vertebrale. Ei îi numesc aceştri centri Chakre (în sanscrită înseamnă “roată”) sau lotuşi.
De jos în sus aceştia sunt:
- la baza coloanei vertebrale: Muladhara, lotusul cu patru petale.
- deasupra organelor genitale: Svadhishana, lotusul cu şase petale
- în regiunea buricului şi al plexului solar: Manipura, lotusul cu zece petale
- în regiunea inimii: Anahata, lotusul cu doisprezece petale
- în partea din faţa gâtului: Vishuda, lotusul cu şaisprezece petale
- între cele două sprâncene: Ajna, cu două petale mari, divizate în 48 de petale fiecare: în total 96 petale
- în creştetul capului: Sahasrara, lotusul cu o mie de petale. În realitate el are 960 petale, iar în mijloc are o corolă de 12 petale, în total are 972 petale. Cele 12 petale din mijloc sunt galben aurii, cele 960 sunt violete, iar cele două corole se învârt în sens invers.
Nu se pot găsi urme ale acestor centri spirituali în corpul fizic, pentru că ei sunt situaţi în corpul eteric. Organele corpului nostru sunt subordonate influenţei lor.
Aceşti centri subtili sunt inactivi la aproape toţi oamenii. Pentru a-i stimula, un yoghin trebuie să-şi trezească forţa Kundalini care doarme la baza coloanei vertebrale, şi să o facă să urce străbătând chakrele unde ea declanşează şi eliberează puterile pe care le conţin. Forţa Kundalini e reprezentată ca un şarpe înfăşurat de trei ori în jurul său în interiorul unei figuri triunghiulare, în centrul ceakrei Muladhara. Când se trezeşte, e ca o flamă, un foc care începe să urce în spirală în lungul coloanei vertebrale, şi în urcare ea întâlneşte şi stimulează celelalte chakre. Cu limba sa, spune tradiţia, şarpele Kundalini acţionează asupra fiecărei chakre pentru a suda şi a lega diferite elemente care îi permit să se învârtă. O chakră e un sistem foarte delicat cu un angrenaj de o extremă fineţe şi numai şarpele Kundalini poate regla aceste roţi şi a le pune în funcţiune. În momentul când chakra începe să se rotească, se manifestă facultăţile şi puterile care sunt legate de ea.
Chakrele se deosebesc unele de altele prin culoarea lor, numărul de petale, adică numărul şi intensitatea vibraţilor lor, divinităţile care locuiesc în ele, şi mai ales prin virtuţile şi puterile pe care trezirea lor le conferă omului: Muladhara îi dă energie vitală; Svadhishana îi dă forţa creatoare; Manipura îi dă conştiinţa colectivă; Anahata îi dă iubirea universală; Vishuda îi dă înţelepciune; Ajna îi dă clarviziune; Sahasrara îi dă atotputernicia şi libertatea. Se spune că o divinitate sau Shakti locuieşte în fiecare chakră. Numele lor, începând de jos, sunt: Dakini Shakti, Rakini Shakti, Lakini Shakti, Kakini Shakti, Shakini Shakti şi Hakini Shakti. Ajunsă la sfârşitul călătoriei sale, forţa Kundalini atinge Shiva, principiul masculin. Reunirea celor două principii masculin şi feminin, capul şi coada şarpelui, se face într-o lumină orbitoare. Din acel moment, yoghinul, ajuns pe culme, e liber de orice constrângere.
Hinduşii dau chakrelor o reprezentare foarte detaliată. Ar dura prea mult să ne oprim asupra fiecăreia, şi mă voi opri numai asupra Chakrei inimii: Anahata. E foarte important pentru dezvoltarea voastră spirituală să purtaţi în inimă imaginea acestei chakre, care este centrul iubirii universale, pentru că acesta reprezintă această dragoste dezinteresată, atât de vastă, care trezeşte în voi inteligenţa adevărată, intuiţia.
Cât despre cele trei chakre ale capului, Iniţiatul le dezvoltă în ultima fază a evoluţiei sale, când totul în el este gata, şi toată fiinţa sa e dezvoltată armonios. Dacă vreţi o imagine pentru a înţelege mai bine aceste trei chakre, putem spune că ele seamnă cu acele aparate pe care le utilizează submarinele: un periscop, un ochi care vede deasupra apei; un radar, care informează despre prezenţa altor vapoare din jur; şi un radio, graţie căruia se pot capta şi emite mesaje, apeluri… Ei bine, fiinţa umană e dotată cu aceleaşi aparate, cu aceleaşi antene.
Cele trei chakre ale capului sunt trei antene pe care plexul solar le poate utiliza ca şi un submarin aflat sub apă. “Dar, veţi spune, de ce aceste antene sunt plasate pe cap? De ce plexul solar nu e dotat el însuşi cu ochi şi urechi?” El le are, dar pentru evoluţia fiinţei umane, Inteligenţa cosmică a amplasat altele în creierul său.
Acum, vă pot da un exerciţiu foarte simplu pentru a dezvolta chakra gâtului, Vishuda. Puteţi, din când în când, să vă planificaţi ca în timpul meditaţiei să nu faceţi altceva decât să ascultaţi numai, fără să gândiţi… şi să încercaţi să auziţi vocea înţelepciunii, vocea spiritelor luminoase. Evident, primele zile, săptămâni, nu veţi auzi poate nimic; dar dacă perseveraţi în acest exerciţiu, veţi auzi vocea interioară, dulcea voce a lui Dumnezeu… O numim uneori vocea liniştii, atât e de fină şi de subtilă, dar în ziua când veţi reuşi să o auziţi, toată fiinţa voastră se va cutremura… nu sunt cuvinte pentru a exprima ceea ce este această voce.
Pentru a dezvolta Ajna chakra, vă imaginaţi că vedeţi cu ochii interiori pământul, cerul, spaţiul, cu creaturile nenumărate care îl locuiesc, toate lumile vizibile şi invizibile. Le priviţi aşa, foarte simplu, cu multă dragoste, şi deja sunteţi pe cale să treziţi vederea voastră spirituală.
Pentru chakra creştetului capului, este de asemenea un exerciţiu de făcut, dar ar putea fi periculos pentru unii şi o să vă vorbesc altă dată despre el. În timp ce primele două sunt inofensive: faceţi-le, puteţi să le practicaţi fără nici un pericol. Nimic rău nu vi se va întâmpla dacă căutaţi să auziţi vocea divină. Faceţi ca şi cum aţi asculta cu amândouă urechile; dar în realitate, se trezeşte o a treia ureche. Şi e la fel dacă încercaţi să contemplaţi minunile lumii invizibile, un al treilea ochi se va deschide. Astfel, în fiecare zi, câte puţin, veţi parcurge un drum extraordinar care, dacă ştiţi să perseveraţi, vă va conduce la iluminare.
În geneză se spune că Adam şi Eva trăiau în grădina Edenului, unde, printre toate soiurile de arbori, creşteau Arborele Vieţii şi Arborele Cunoaşterii Binelui şi Răului. Dumnezeu le-a interzis să mănânce din fructele Arborelui Cunoaşterii Binelui şi Răului. Dar iată că şarpele a reuşit să o convingă pe Eva, care l-a convins pe Adam să mănânce din fructul interzis… Şi cunoaşteţi continuarea.
Ei bine, acest Arbore al Cunoaşterii Binelui şi Răului nu e altul decât sistemul cheakrelor în lungul coloanei vertebrale, şi şarpele care era la baza arborelui, înfăşurat în jurul lui însuşi, este forţa Kundalini. Şarpele i-a vorbit Evei, spunându-i: “Dacă vei mânca din fructele acestui arbore (adică dacă trezeşti chakrele), vei deveni ca şi Dumnezeu, vei avea omniscienţă, clarviziune, puterea întreagă.” Evident, Eva a fost tentată şi Adam la fel. Ei da, dar era prematur, ei nu erau pregătiţi să suporte puterea acestor forţe puse în acţiune. Ei ar fi trebuit să continue să mănânce fructele Arborelui Vieţii, adică de a absorbi energia plexului solar, care e în legătură cu cosmosul întreg. Pentru că, graţie acestei energii, nu ar fi cunoscut nici oboseala, nici suferinţa, nici moartea. Da, Arborele Vieţii e plexul solar, în timp ce celălalt arbore, Arborele Cunoaşterii Binelui şi Răului, este coloana vertebrală. Adam şi Eva au fost prea grăbiţi să-i mănânce fructele, ar fi trebuit să aştepte până când Dumnezeu le-ar fi spus să o facă, să vină momentul.
Acum, acelaşi lucru se petrece cu oamenii. Cei care ştiu să se hrănească cu plexul solar, care e legat de soare, ajung din nou să mănânce fructele Arborelui Vieţii: ei absorb prana, elixirul vieţii veşnice. În timp ce aceia care vor să mănânce prematur fructele celuilalt arbore înainte de a se fi întărit suficient, se expun celor mai mari pericole. Ei încearcă să trezească forţa Kundalini, ei vorbesc cu şarpele, iar acesta îi împinge spre moarte. Da, moartea spirituală.
Trezirea chakrelor făcută de forţa Kundalini trebuie să se facă cu multă precauţie. V-am dat câteva metode simple pentru a lucra asupra chakrelor Vishuda şi Ajna, şi pot acum să adaug o alta care e valabilă pentru toate chakrele: cântecul. Cântatul produce unde care fac să vibreze centrii subtili ai omului. Evident, nu e vorba a cânta orice şi oricum. Numai vibraţiile produse prin cântece profunde, mistice, pe care le executaţi cu conştiinţa forţei spirituale care o reprezintă, pot începe trezirea acestor centri adormiţi.
Noi avem în Fraternitatea Albă Universală un întreg repertoriu de cântece mistice compuse de Maestrul Peter Deunov. Cântatul e un act sacru, dacă le cântaţi conştienţi, unele cântece vor trezi în coloana voastră vertebrală o forţă vie; această forţă care se ridică soseşte până la cap, pentru a ieşi prin centrul superior. Dacă în timpul cântatului, simţiţi un frison care vă parcurge din picioare până în cap, în lumină şi puritate, aceasta arată cum corpul vostru vibrează o clipă în armonie cu universul. Dar aceasta e o binecuvântare pe care poate nu o cunoaşteţi, încă, sau pe care n-aţi experimentat-o decât fugitiv. Când veţi cunoaşte cu adevărat această senzaţie în plenitudinea sa, veţi înţelege bogăţia şi puterea cântatului pentru dezvoltarea vieţii spirituale.
Sistemul Chakrelor
II
Există un obicei milenar de a arde esenţe sau alte substanţe parfumate în temple şi biserici. Fumul, care se ridică în spirale, e un simbol al urcării forţei Kundalini prin chakre. Cădelniţa cu jăraticul reprezintă chakra Mulhadhara, şi fumul reprezintă şarpele de foc, Kundalini. Acest simbol al cădelniţei arată că trebuie să aruncăm anumite materii în cămin, şi să alimentăm, pentru ca forţa să se poată ridica. Menţinând tradiţia de a arde esenţe în biserici, creştinismul a conservat ritualuri care i-au fost transmise dintr-un trecut îndepărtat, chiar dacă sensul lor s-a pierdut.
Dacă aruncăm o privire asupra altor tradiţii spirituale, vom găsi această ştiinţă Kundalini sub o altă formă. În tradiţia greacă, de exemplu, ea apare sub forma caduceului lui Hermes cu cei doi şerpi împletiţi în jurul baghetei centrale. Cei doi şerpi sunt Ida şi Pingala, cei doi curenţi care înconjoară canalul Sushuma şi pe care yoghinii îi activează prin respiraţie pentru a trezi forţa Kundalini.
În tradiţia Kabbalistică, regăsim aceeaşi ştiinţă în Arborele Sefirotic cu cei doi stâlpi ai rigorii (pozitiv) şi clemenţei (negativ) situaţi de o parte şi de alta unui stâlp central sau al echilibrului. Doi curenţi coborând din sefirotul Kether trec prin Hokmak şi Binah, se încrucişează în Daath, trec prin Netzach şi Hod şi se încrucişează în fine în Iesod care, simbolic, reprezintă organele genitale.
Dacă mergeţi în Tibet, veţi vedea că arhitecţii tibetani au ascuns această ştiinţă, Kundalini şi chakrele, în felul de a construi edificii sacre pe care le numesc “stupas”. Peste tot, la intrarea sanctuarurilor, mănăstirilor, pe marginile drumurilor, vedem aceste construcţii care au toate aceeaşi structură: o bază în formă de cub, apoi o parte rotundă, sferică, apoi o parte conică, triunghiulară, deasupra căreia se găseşte un element în arc de cerc ca o semilună, iar pe el un ornament în formă de flamă pe care poate fi comparat cu un deget ridicat, sau litera Iod a alfabetului ebraic.
Toată ştiinţa omului şi universului este ascunsă în structura acestor edificii. Întradevăr, cele cinci forme geometrice corespund, după tradiţia tibetană, celor cinci elemente: cubul – pământului, sfera – apei, conul – focului, semicercul – aerului şi flamei – eterului. Cele cinci forme şi cele cinci elemente corespund în om celor cinci chakre, pentru că tibetanii au redus de două ori două chakre la una singură. Astfel, cubul reprezintă Muladhara şi Svadhisthana reunite, pentru că sunt ambele legate pământului, materiei cele mai condensate. Deasupra se află chakra ombilicală Manipura, reprezentată de cerc; apoi Anahata, chakra inimii, reprezentată de triunghi. Mai sus, chakra gâtului, Vishuda, e figurată de lună, şi ultimele două chakre Ajna şi Sahasrara sunt reunite de asemenea într-o singură figură, cea a flamei.
Fiecare din cei cinci centri este sediul unui Dhyani-Buda sau Buda de meditaţie. Aceştia sunt, începând din centrul inferior: Amoghasiddhi, Ratnasambhava, Akshobhia, Amoghasiddhi şi Vairocana. Cele cinci Dhyani-Buda au fiecare calităţile, virtuţile proprii. Se mai numesc şi Buda ai celor cinci înţelepciuni, pentru că fiecare virtute e considerată ca o înţelepciune.
Cele cinci Dhyani-buda sunt venerate în Tibet, dar deasupra tuturor e venerat Buda Avalokiteshvar. După legendă, el e fiul lui Buda Amithabha, şi a fost primul care a pronunţat pentru prima oară silabele sacre: OM MANI PADME HUM. Legenda povesteşte, de asemenea, că într-o zi, pe când privea lumea oamenilor, în faţa suferinţelor şi mizeriei lor, a simţit pentru ei o aşa compasiune, încât capul său s-a făcut ţăndări. Tatăl său, Buda Amithabha, i-a dat atunci zece capete plus al său propriu, în timp ce din corpul lui Avalokiteshvar ieşeau mii de braţe. Astfel, el e reprezentat cu unsprezece capete şi mii de braţe venind în ajutorul oamenilor.
Iată, în rezumat, cum tibetanii, care au primit aceeaşi învăţătură despre chakre ca şi hinduşii, au exprimat toată această ştiinţă în structura edificilor lor sacre care reflectă structura fiinţei umane şi cea a universului.
Chakrele Ajna şi Saharara
Trebuie să păstrăm o parte din noi înşine trează, seara, înainte de a adormi, trebuie să vă gândiţi să lăsaţi pe cineva să vegheze asupra voastră în timpul somnului. Iisus a spus: “Vegheaţi şi rugaţi-vă.” Mulţi au crezut că e vorba de a veghea numai în planul fizic, atunci, cei săraci, ca să poată aplica acest percept pe care nu l-au înţeles bine, se trezeau în plină noapte, se extenuau, luptând împotriva somnului, şi sfârşeau stricând ritmurile naturale ale corpului lor… Nu, în alt plan trebuie să fiţi treji; în timpul nopţii trebuie să dormiţi, pentru a lăsa celulele corpului să se odihnească, dar, în acelaşi timp, trebuie să vegheaţi în plan spiritual, adică să vă asociaţi cu cel ce veghează tot timpul, cu cel care nu doarme niciodată…
Absolut imobil şi impasibil, există în voi un Veghetor etern care vede tot, înregistrează tot. Locuinţa sa este între cele două sprâncene, în chakra Ajna. De ce spun impasibil? Pentru că, orice vi s-ar întâmpla, el nu face nimic pentru a vă salva. Dacă sunteţi obinuiţi să observaţi viaţa voastră interioară, veţi simţi că în cele mai rele momente, cineva dinăuntrul vostru observă totul, înregistrează implacabil ceea ce se petrece, dar nu face nimic pentru a vă ajuta… nu e rolul său, şi chiar şi suferinţele voastre îl fac să surâdă. E inutil să-l rugaţi; el priveşte, observă, înregistrează… şi surâde.
Pentru a putea deveni vigilent, lucid, trebuie să vă concentraţi din când în când asupra centrului Ajna dintre sprâncene, să vă identificaţi cu acest Veghetor etern. Atunci, chiar şi în somn, rămâneţi treji: corpul vostru va dormi, dar spiritul vostru vigilent, treaz, va călători, va întâlni alte fiinţe şi va studia minunăţiile universului.
Putem compara chakra Ajna cu un ochi, cu o bulă de cristal, cu o oglindă magică. Ea are o virtute pasivă, feminină: pe această oglindă se reflectă toate evenimentele universului. Graţie ei, puteţi vedea totul, dar nu puteţi acţiona cum vreţi, nu vi se dă posibilitatea. Ea vă dă viziunea, primiţi imagini, dar nu puteţi schimba cursul evenimentelor sau forţelor. Pentru aceasta, trebuie să ajungeţi la ultima chakră, Sahasrara, care este emisivă, dinamică, masculină, şi care vă dă puterea de a acţiona. Când forţa Kundalini atinge chakra Ajna, Iniţiatul are viziunea clară asupra lucrurilor, dar nu e atotputernic: rămâne încă vulnerabil, expus forţelor contrare, pendulând între bine şi rău. Iată de ce ea trebuie să meargă până sus la Sahasrara.
Când intrăm în templele hinduse, găsim aproape peste tot simbolul lingamului. Lingamul nu e altceva decât o piatră orizontală pe care se ridică o piatră verticală. Piatra orizontală reprezintă principiul feminin, în timp ce piatra ridicată vertical reprezintă principiul masculin. Toţi adepţii, bărbaţi, femei, băieţi, fete se roagă şi se înclină cu veneraţie în faţa acestui simbol pe care îl ornează cu ghirlande de flori, pentru că e reprezentarea generării, a fertilităţi oamenilor şi a zeilor.
Lingamul e un simbol de o mare profunzime. El arată că principiile masculin şi feminin nu trebuie să fie separate ci unite. Ori, la oameni, ele sunt separate. Bărbaţii, femeile nu ştiu să găsească celălalt principiu în ei înşişi, de aceea îl caută în exterior şi se frământă pentru că nu îl găsesc, sau dacă îl găsesc, nu le aduce plenitudinea. Bărbaţii şi femeile nu pot găsi plenitudinea căutând în exterior, ci unind cele două principii în ei înşişi, fiind femeie şi bărbat în acelaşi timp. În acel moment, ei nu mai au nevoie de a se uni exterior cu o fiinţă complementară, sunt compleţi: ei au înţelepciunea, forţa, puterea bărbatului şi au tandreţea, delicateţea, puritatea, sensibilitatea femeii; sunt ei înşişi simbolul lingamului, nu le lipseşte nimic, totul li se supune, pentru că ştiu să fie în acelaşi timp emisivi şi receptivi.
Regăsim această polaritate, masculin şi feminin, în chakrele Ajna şi Sahasrara. Piatra orizontală, principiul feminin, este chakra Ajna, chakra care recepţionează, captează, care reflectă. Iar cealaltă, piatra verticală, e principiul masculin, e chakra activă, dinamică, cea care creează, proiectează: Sahasrara. Şi când Iniţiatul ajunge să unească Ajna şi Sahasrara, devine perfect, atotputernic, e ca şi Shiva, posedă lingamul viu.Sursa:http://revolutiaiubirii.wordpress.com/apocalipsa-decodata/
