Prietenii îţi vor binele şi duşmanii îţi doresc răul

Prietenii iti vor bine si dusmanii iti doresc raul

de Valeriu Cercel

Sînt două vorbe vechi, pe care eu
Le ştiu de la bunici, de ani şi ani:
“Prietenii-ţi vor binele mereu,
Iar răul ţi-e dorit de-ai tăi duşmani.”

Onest, să descifrez n-am fost abil
Şi nici să mă gândesc nu am ajuns,
La purul adevăr, care, subtil,
În tâlcu-acestor vorbe stă ascuns:

Păi…dacă un duşman vrea răul tău
Şi-amicul îţi vrea binele ce-l ai,
Prietenu-i duşmanul cel mai rău…
E clar, precum e ceru-n luna mai!

Iar un duşman convins, înverşunat,
Pe undeva arată că ar fi
Prietenul cel bun şi-adevărat,
Căci, răul, literar, ţi l-ar dori…

Oricum, pare confuz, iraţional,
Dar, socotind un pic mai serios,
Nu mă mai mir, găsind foarte normal,
Cum toate sunt la noi, de fapt, pe dos!