Sfarsit pe orizontala

Sfarsit pe orizontala
Negru Florin

la nesfârşit
venele mi se amestecă
în încheieturi
cu ochii pe jumătate goliţi
caut să-mi spăl obrajii de orice urmă de atingere
după scârţâitul
ce tot vine din spatele uşilor închise în urma ta

oceanul lipseşte în această dimineaţă
în locul lui s-au aşezat mii de fluturi
ce îi imită fidel mişcările

mici îngeri cu aripi tatuate
înfăţişând chipuri
pe care lacrimile se preling acid
în reflexiile date de un soare brutal
peste pământ
şi peste noi
iubito/
acum pot întodeauna cu o scânteie
Să improvizez un apus
şi nopţile cu apa învolburându-se
sub pleoapele ce cad
ca o piatră de mormânt
peste mine


tăcerea învăluie împrejurimile
în voaluri închise
spaţiile
împarţite pe orizontal
în nuanţe şi acorduri diverse
şi mi-am zis
o să uit ziua
o să uit scârţâitul făcut pentru prima dată
de uşa de lemn după care
nu mai poate exista noi
ci doar tu şi eu
delimitaţi în spaţii pe orizontală
cu buzele frânte
în acorduri uşoare de sfârşit.